Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 238/
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de petenta BT "ASIGURARI TRANSILVANIA" SA C, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.27 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procesul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Procurorul pune concluzii de anularea a recursului, întrucât nu a fost motivat în termen de 5 zile, așa cum prevăd dispozițiile art. 38510al. 2 Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș în baza disp.art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta BT ASIGURĂRI C N cu sediul în mun. C N,-, jud., împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată nr.606/P/27.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, intimați fiind, cu domiciliul ales la IPJ A, în mun. Pitești, jud. A, domiciliat în mun. S,-, -A,. A,. 8, jud. O, domiciliat în mun. C,-, jud. D, cu domiciliul ales la sediul IPJ A-R, în mun. Pitești, jud. A, cu domiciliul ales la sediul IPJ A-R, în mun. Pitești, jud., menținând rezoluția.
A fost obligată petenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenta a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nr.606/P/2007 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului,cercetat pentru infr.prev.de art.289,291,26 rap.art.215 alin.1 și 3,neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, cercetați pentru infr.prev.de art.20 rap.art.215 alin.1 și 3, neînceperea urmăririi penale față de și, cercetați pentru infr.prev.de art.289,291,26 rap.art.215 alin.1 și 3
În motivarea plângerii s-a arătat că intimații se fac vinovați pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați, în cauză existând suficiente probe în acest sens; s-a susținut că evenimentul rutier nu s-a produs în condițiile arătate în documentele premergătoare încheierii procesului verbal, nici în locul declarat și consemnat în procesul verbal și în împrejurările descrise.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nr.606/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului,cercetat pentru infr.prev.de art.289,291,26 rap.art.215 alin.1 și 3,neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, cercetați pentru infr.prev.de art.20 rap.art.215 alin.1 și 3,.neînceperea urmăririi penale față de și, cercetați pentru infr.prev.de art.289,291,26 rap.art.215 alin.1 și 3, iar prin rezoluția nr.523/II/2/22.08.2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă și s-a menținut ca legală și temeinică rezoluția procurorului.
Conform adresei nr.37008/06.01.2009 a Inspectoratului de Poliție al jud.A, intimații agenții șefi principali de poliție și și agentul de poliție fac parte din structurile Poliției Judiciare.
Ca situație de fapt s-a reținut că la data de 16.07.2007 pe DN 65 la intrarea în satul din com. jud.A, a avut loc un eveniment rutier soldat cu avarierea a trei autoturisme, respectiv autoturismul marca Daewoo, înmatriculat sub nr.OT.51. condus de intimatul, autoturismul marca Skoda înmatriculat sub nr.64. condus de intimatul și autoturismul înmatriculat sub nr.AG.08. proprietatea lui, autoturism ce se afla parcat în afara carosabilului.
Din cercetările efectuate nu a rezultat că ar fi existat vreo înțelegere prealabilă între intimatul agent de poliție care a întocmit procesul verbal de constatare pe de o parte și făptuitorii și în sensul consemnării procesului verbal de constatare al incidentului rutier, al altor aspecte și împrejurări de fapt decât cele reale, practic procesul verbal fiind întocmit în baza declarațiilor celor implicați în coliziune.
În condițiile în care depozițiile celor doi conducători auto sunt nesincere, acestea nu antrenează răspunderea penală întrucât intimatul nu a deschis dosar de daune, iar intimatul este beneficiarul unei polițe de asigurări CASCO, în aceste condiții asigurătorul fiind obligat să efectueze reparația, iar dacă ulterior stabilește o altă situație de fapt, se poate întoarce cu o acțiune în regres pentru recuperarea sumei.
Ceilalți doi intimați, agenții de poliție și nu au avut nici o activitate în această cauză, și ca urmare nu au nici o răspundere.
Mențiunea din procesul verbal că accidentul s-a produs la intrarea în satul nu are prea multă relevanță din moment ce locul real al producerii accidentului se află tot la intrarea în satul dar dinspre
În raport de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. G expert tehnic judiciar, în specialitatea autovehicule rutiere, de declarațiile intimaților învinuiți și ai intimaților făptuitori, precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză, soluția procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, cercetat pentru infr. prev. de art.289, 291, 26 rap.art.215 alin.1 și 3,neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, cercetați pentru infr.prev.de art.20 rap.art.215 alin.1 și 3,.neînceperea urmăririi penale față de și, cercetați pentru infr.prev.de art.289,291,26 rap.art.215 alin.1 și 3 p, este apreciată de prima instanță legală și temeinică.
Recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, asigurătorul BT Asigurări Rransilvania SA a adus critici cu privire la temeinicia acesteia în legătură cu greșita apreciere a instanței privind faptele de fals și înșelăciune reclamate în sarcina făptuitorilor, și.
În opinia recurentei, societatea de asigurare nu este ținută să plătească despăgubirile în cazul în care cererea de despăgubire este frauduloasă ori are la bază declarații false.
Recurenta accentuează că declarațiile conducătorilor auto implicați în accident nu corespund realității, iar organele de poliție consemnând aceste aspecte nereale în procesul-verbal întocmit cu această ocazie contribuie în plus la inducerea în eroare a asigurătorului, care urmează în aceste condiții să plătească despăgubiri.
Recurenta este de părere că instanța în mod greșit a admis ipoteza în care declarațiile ce conțin afirmații nesincere, nu determină răspunderea penală a autorilor pe motiv că nu s-a solicitat deschiderea unui dosar de daune, acest lucru încurajând astfel de practici frauduloase.
Curtea apreciază nefondat recursul petentei.
Sigur că potrivit art.8 pct.26 din Condițiile generale de asigurare CASCO, asigurătorul are dreptul să nu plătească contravaloarea pagubelor în cazul în care cererea de despăgubire este frauduloasă, ori are la bază declarații false.
Exercițiul acestui drept este prin urmare condiționat de existența unei fraude bazate pe declarații false.
Constatarea fraudei și a caracterului fictiv al declarațiilor nu se află însă la dispoziția societății de asigurare, ci a instanțelor de judecată.
Textul art.292 Cod penal ce incriminează falsul în declarații se referă sub aspect obiectiv la declararea necorespunzătoare adevărului făcută unui organ sau instituții de stat dintre cele la care se referă art.145 Cod penal în vederea producerii unei consecințe juridice.
De altfel, toate faptele de fals pentru a fi calificate infracțiuni trebuie să îndeplinească în mod necesar din punct de vedere al conținutului constitutiv această cerință obligatorie a producerii unor consecințe juridice care este urmarea specifică a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective.
La acest aspect s-a raportat atât prima instanță, dar și parchetul în rezoluția atacată atunci când au făcut referire la lipsa unor consecințe juridice a declarațiilor fictive ale celor implicați în accident.
În altă ordine de idei inducerea în eroare prin intermediul declarațiilor false, reprezintă în drept infracțiunea de înșelăciune sancționată prin dispozițiile art.215 alin.1 și 2 Cod penal, însă și de această dată textul de
lege stabilește din punct de vedere constitutiv existența unei pagube.
Curtea reține că asigurătorul nu a reușit încă să identifice până în acest moment prezența vreunor pagube în patrimoniul său, iar declarațiile chiar dacă se acreditează ideea că sunt fictive, în cazul în care nu au determinat consecințe juridice favorabile autorilor, nu pot să antreneze răspunderea penală a acestora pentru că așa cum s- arătat mai sus, nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege incriminator.
Concluzia la care a ajuns prima instanță este prin urmare, legală și temeinică, având în vedere argumentele deja expuse, astfel încât în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul petentei, obligând-o pe aceasta, potrivit art.192 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul, formulat de petenta BT- ASIGURĂRI- SA C N, împotriva sentinței penale nr.27 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 27.04.2009.
Jud.fond: G.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
