Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 57/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 57/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 februarie 2008, pronunțată în dosar nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin rezoluția nr. 207/II/7/2008 din data de 21 martie 2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, aflat în stare de detenție, lipsă fiind făptuitorii, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în susținerea plângerii.
Petentul solicită a se avea în vedere cele precizate la termenul anterior de judecată, respectivă că este nemulțumit de soluția pronunțată de procuror deoarece medicii nu l-au tratat corespunzător, respectiv că au furat din medicamentele care îi erau prescrise de specialiști sau îi înlocuiau medicamentele fără a-l anunța deși nu avea voie să urmeze alt tratament decât cel prescris. În acest sens, solicită a se avea în vedere că după ce asistenta i-a dat medicamentul, fără a-l anunța că nu este cel prescris, a avut o criză și a căzut din pat și deși a solicitat să fie scos la cabinet i s-a refuzat acest drept, ajungând în final în a-și tăia gâtul cu lama de ras.
De asemenea, fără a se constata că suferă de o afecțiune molipsitoare și fără a fi sancționat disciplinar a fost izolat.
Învederează, totodată, că a formulat plângere în cauză și pentru tortură, deoarece i s-a dat o injecție în tendon, este amenințat, neglijat și nu este scos la tratament. Mai mult, când i s-a făcut injecții intravenoase, asistentele i-au spart vasele de sânge.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că procurorul de caz nu și-a îndeplinit obligațiile, astfel că în temeiul art. 97 din Legea nr. 303/2004 va formula plângere împotriva acestuia și a se judeca plângerea, pentru a-i da posibilitatea de a propune probe și de a se afla adevărul.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulate în cauză, soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
CURTEA
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din data 19 februarie 2008 emisă în dosarul 38/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj invocând faptul că procurorul de caz nu a efectuat acte de urmărire penală și nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în analizarea plângerii sale.
Analizând plângerea formulată din prisma materialului probator administrat și a motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Petentul, aflat în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla in vederea executării unei pedepse de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b pe o durată de 5 ani ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.149/17 decembrie 2003 Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3808 din 7 iulie 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art.20 rap.Cod Penal la art.174 alin.1 Cod Penal, art.175 lit.g și Cod Penal art.176 alin.1 lit.f Cod Penal, a formulat o plângere penală înregistrată sub nr.265 din 10 decembrie 2007 la Tribunalul Cluj prin care reclama mai multe încălcări ale legii penale comise de către personalul medical și medicii Penitenciarului Gherla, respectiv faptul ca au sustras din medicația ce i-a fost recomandată de către medicii specialiști, că unele medicamente i au fost înlocuite, fără a fi încunoștiințat, că a fost izolat deși o astfel de măsură, în opinia sa, nu se impunea și a fost supus unor acte de tortură.
Prin ordonanța din 31 ianuarie 2008 procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, având în vedere că unul dintre făptuitori face parte din corpul ofițerilor și raportat la dispozițiile art.60 alin.3 și 4 din Legea nr.293/2004 cu modificările și completările ulterioare și-au declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Astfel investit, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja procedat la audierea persoanei vătămate care a relatat pe larg faptele pe care el le consideră ca intrând sub incidența legii penale. Au fost atașate mandatele de executare a pedepselor in privința petentului și unele acte medicale, mai exact scrisoarea medicală din 09.11.2006 eliberată de un medic specialist psihiatru, scrisoarea medicală eliberată de Penitenciarul Spital D și buletin de ieșire din spital. În urma acestui probatoriu s-a emis o rezoluție de neînceperea urmăriri penale constatându-se incidența art.10 lit.a C.P.P. rezoluție ce a fost atacată de către petent și care a fost menținută prin rezoluția din 21 martie 2008 emisă în dosar nr.207/II/7/2008 cu o motivare extrem de lapidară.
Instanța investită cu plângerea formulată de către petent, având în vedere aspectele declarate de către acesta și probele absolut insuficiente administrate de către organele de urmărire penală a admis plângerea, a desființat rezoluția atacată dispunând totodată începerea urmăririi penale față de făptuitori și efectuarea unor acte premergătoare.
În opinia noastră organele de urmărire penală nu au respectat dreptul petentului la o anchetă efectivă așa cum este ea garantată de art.6 din CEDO. În motivarea acestei susțineri aducem următoarele argumente.
Accesul liber la justiție constă în facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în justiție, fie ea chiar nefondată, în fapt sau în drept, implicând obligația corelativă a statului ca, prin organele abilitate, să se pronunțe asupra acestei acțiuni. Pentru a asigura o respectare scrupuloasă a acestui drept fundamental statele trebuie să-i confere două calități: accesibilitate și efectivitate. Dacă sub aspectul primei condiții nu există discuții, raportat la faptul că plângerea petentului a fost examinată de către o instanță independentă și imparțială, cu privire la cea de a doua ar fi de făcut mai multe precizări.
O anchetă efectivă constă, în opinia noastră, în esență, efectuarea de acte premergătoare și în adunarea de probe ce se află în strânsă legătură cu posibilitatea judecării cauzei, respectiv au fost strânse suficiente probe care să furnizeze acele informații a căror analiză și valorificare să permită fundamentarea concluziei organului judiciar, fie el organ de urmărire penală, fie instanță de judecată, cu privire la existența sau inexistența faptei reclamate, atât din punct de vedere obiectiv, cât și al naturii infracționale, identificarea autorului acesteia, stabilirea existenței sau nu a răspunderii penale a acestuia precum și a condițiilor în care s-a produs acțiunea presupus ilicită.
Practica CEDO în această materie este constantă și a fost reiterată și in cauze care vizau statul Român ( vezi cauza Bursuc, cauza Melinte și împotriva României) raportat la situația persoanele private de libertate care suferă anumite vătămări în timpul detenției legale. Curtea amintește că, atunci când o persoană afirmă în mod credibil că a suferit, din partea Poliției sau a altor servicii asemănătoare ale statului, tratamente contrare art. 3 din Convenție, această dispoziție, combinată cu obligația generală impusă statului prin art. 1 din Convenție de a "recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția [sa] drepturile și libertățile definite în Convenție ", impune, în consecință, existența unei anchete oficiale efective. Această anchetă, asemenea celei impuse de art.2 din Convenție, trebuie să fie de natură a conduce la identificarea și pedepsirea persoanelor vinovate (împotriva Italiei, citată mai sus, 131). tunci când o persoană este rănită în timpul detenției, perioadă în care aceasta se află în totalitate sub supravegherea personalului penitenciarului, orice vătămare intervenită în acest interval dă naștere unor puternice prezumții de fapt (a se vedea HotărâreaSalman împotriva Turciei[GC] nr. 21.986/93, 100, 2000-VII). Prin urmare, organelor de urmărire penală le revine sarcina să ofere o explicație plauzibilă în ceea ce privește cauzele unor asemenea vătămări și să producă probe care să demonstreze fapte de natură să pună sub semnul întrebării afirmațiile victimei, în special dacă acestea sunt susținute prin acte medicale (a se vedea, printre altele, hotărârileîmpotriva Franței[CG] nr. 25.803/94, 87, 1999-V,împotriva Turcieinr. 22.493/93, 167, 1 martie 2001, nepublicată, șiAltay împotriva Turcieinr. 22.279/93, 50, 22 mai 2001, nepublicată).
Audiat fiind în fața instanței de judecată petentul a învederat faptul că medicii și personalul medical din cadrul Penitenciarului Gherlai -ar fi înlocuit tratamentul medicamentos și că noul tratament ar fi fost cauza pentru care a avut o nouă criză de epilepsie, criză în timpul căreia a căzut din pat și a suferit leziuni descrise în scrisoarea medicală existentă la 8 din Cu toate că petentul a făcut grave acuzații la adresa personalului medical organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea acestora și nu au făcut minimele verificări pentru a se lămuri cu privire la susținerile petentului aducându-se astfel atingere principiului egalității armelor.
În aceste condiții considerăm că ancheta în ceea ce privește plângerea formulată de petent a fost una pur formală deoarece rezoluția atacată nu conține suficiente elemente de fapt și de drept în raport de care instanța să se poată pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate.
Pentru aceste considerente instanța a pronunțat soluția anterior amintită dispunând organelor de urmărire penală să procedeze la audierea făptuitorilor, la atașarea dosarului medical al petentului și la audierea potențialilor martor care ar putea avea cunoștință de faptele reclamate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 278 ind. 1 al.8 lit.b Cod proc.penala admite plângerea formulată de către petentul, in prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva rezoluției din 19 februarie 2008 dispusa în dosarul nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe care o desființează în totalitate si trimite cauza procurorului in vederea începerii urmăririi penale fata de făptuitorii, și sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat prev.de art. 208, 209 Cod penal, abuz in serviciu contra intereselor persoanei prev.de art. 246 Cod penal, supunere la rele tratamente prev.de art. 267 Cod penal și tortură prev.de art. 267 ind. 1 Cod penal.
Organele de urmărire penală vor proceda la audierea făptuitorilor și la atașarea dosarului medical al petentului, precum si la audierea martorilor daca vor fi indicați de către părți.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./19.05.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan
