Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 571
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Arin Alexandru
GREFIER:
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău este reprezentat legal de - procuror.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamțși de petentaC,împotriva deciziei penale nr. 43/P din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-petent, asistat de avocat ales și recurenta-petentă C, asistată de avocat ales, lipsă fiind intimații, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, pentru recurenta-petentă depune la dosar certificat de grefă, prin care face dovada existenței dosarului nr-, fiind în recurs la Tribunalul Neamț.
Avocat ales pentru intimatul-petent precizează că dosarul de care se face vorbire are alt obiect, este în recurs și nu privește cauza de față.
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de parchet pentru netemeinicia hotărârii pronunțate, în sensul că ordonanța emisă de procuror s-a dispus în mod corect, există fapta și s-a constatat că nu prezintă grad de pericol al infracțiunii, s-a aplicat art.18/1 penal, fapta a fost dovedită cu probe, existența partajului bunuri comune, contract de furnizare energie electrică, din care rezultă că petentul a comis infracțiunea. De asemenea, în cauză s-a constatat că există o înțelegere între intimații și, care au susținut că fapta nu a fost comisă, astfel că în mod corect parchetul a aplicat art.18/1 penal.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea hotărârii și pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Avocat ales pentru recurenta-petentă C, solicită admiterea recursului declarat de petentă, casarea hotărârii și respingerea plângerii formulată de intimatul. Precizează că motivele recursului formulat vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii prin care s-a admis plângerea formulată la Tribunalul Neamț, cei doi petenți au fost căsătoriți, au divorțat, iar o parte din bunurile comune au fost transferate la rolul tatălui petentului în mod miraculos. Apreciază că înscrisul sub semnătură privată este nul, nu este datat și nu s-au respectat dispozițiile legale. S-a avut în vedere procesul de partaj și perfectare vânzare-cumpărare, dar nu s-au analizat dacă actele sunt false, facturile și documentele folosite în procesul de partaj din 1996-1997, au fost contrafăcute și folosite în mod miraculos. A se avea în vedere certificatul de grefă depus la termenul de azi, declarația de transfer a lui, între cele două roluri, faptul că impozitul a fost achitat de petent și nu de tatăl său, iar în contractul de furnizare a energiei electrice, figurează titular și nu tatăl său.
Precizează că soluția dată în partaj și cea de perfectare vânzare-cumpărare nu au relevanță în cauză, întrucât nu sunt definitive, există la dosar înscrisuri din care rezultă reaua credință, iar parchetul în mod corect a constatat fapta dar că nu reprezintă infracțiune.
Solicită admiterea recursului declarat de parchet și respingerea plângerii formulată de petent.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de petenta C față de probele administrate și susținerile făcute.
Avocat ales, pentru petentul, solicită admiterea plângerii declarată de petent, în cauză nu este vorba de dreptul de proprietate.
De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de petentă și de parchet, având în vedere că nu s-au încălcat drepturi juridice, actele doveditoare sunt actele de proprietate. A se avea în vedere că nu este membru al familiei, nu poate fi capul gospodăriei tatălui și nu se poate reține că petenții au locuit la imobilul tatălui petentului. Eronat s-a interpretat de agentul agricol că își declară un drept de proprietate.
Solicită a se analiza dispozițiile art.292 penal și OG 1831/22 dec.2005, iar verificarea declarației trebuia analizată de agentul agricol la gospodăria părților.
Existența contractului de energie electrică și referirile la impozit sunt aspecte colaterale.
Avocat, în replică, precizează că declarația a avut efecte, petenta a fost scoasă de la masa de partaj, bunurile comune au fost transferate, prin declarațiile făcute a obținut efecte juridice, s-a încercat inducerea în eroare a instanței, petentul este capul familiei. A se observa că petenții au locuit în comuna, facturile depuse justifică acest lucru, dar nu au fost înregistrate în contabilitate.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin sentința penală nr. 43/P/05.03.2009 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr- al aceleiași instanțe s-a dispus în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală admiterea plângerii formulată de petentul, domiciliat în com., stațiunea, jud. N, împotriva Ordonanței nr. 2/P/ 27.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a rezoluției nr. 251/II-2/2008 din 12.08.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
S-a desființat în totalitate rezoluția și în parte ordonanța atacată, numai cu privire la soluția dispusă de procuror față de petentul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 292 Cod penal.
S-a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului, fiul lui și, născut la 17.07.1961 în com., jud. N, cercetat pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, din art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 10 lit. a Cod procedură penală.
S-a înlăturat aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei și obligarea învinuitului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 30 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale ordonanței nr. 2/P/2008.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 18.12.2007 petiționara C ( fostă ) a formulat plângere penală, sesizând faptul că soțul ei, a dat sume de bani și produse numiților - primarul comunei, și - funcționari din cadrul Primăriei, județul N - pentru a-i facilita modificarea evidenței bunurilor proprii din Registrul agricol și mutarea acestora în evidențele lui, tatăl lui, în scopul de a scoate de la masa de partaj, un imobil situat pe raza comunei, sat, județul
Prin ordonanța nr. 2/P/27.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru fapta prev. de art. 292 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei, scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit pentru infracțiunea prev. de art. 255 Cod penal și art. 291 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de învinuiții, și.
Pentru a emite această soluție procurorul a reținut următoarele:
Învinuitul a figurat în registrul Agricol al Primăriei, cu o clădire cu destinația de locuință de la data edificării ei în anul 1997 și până la data de 25 iunie 2007, când, în baza declarației pe proprie răspundere înregistrată la primăria sub nr. 2583/25 iunie 2007, fost radiată din rolul acestuia, din volumul " 3" poziția " 97" și transferat în rolul agricol al tatălui său, - aflat în același volum, poziția " 94".
Declarația pe proprie răspundere dată de învinuitul a fost dată în conformitate cu Normele Tehnice de Completare a Registrului Agricol adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 1831 din data de 22.12.2005, privind " Registrul Agricol".
Cu aproape două luni de la această declarație, respectiv 16 august 2007, apare o alta pe numele lui - înregistrată sub nr. 3240, prin care a arătat că, terenul pe care este construită casa este proprietatea lui și că imobilul a fost edificat de el. A mai arătat că această construcție s-a făcut fără autorizație. a infirmat faptul că a fost scrisă de el declarația în cauză.
Învinuitul a trebuit să facă declarația pe proprie răspundere și pentru tatăl său, deoarece altfel nu se puteau efectua operațiunile în registrul agricol.
În cazul în care, pe numele lui nu era declarația în cauză, atunci declarația pe proprie răspundere a lui rămânea fără consecințe juridice.
Adeverințele nr. 3276 și 3277 ambele din data de 21.08.2007 au fost eliberate de Primăria comunei, județul N sub semnătura primarului și a secretarului, pe baza mențiunilor făcute în rolurile agricole din Registrul Agricol de la poziția " 97" și respectiv " 94" și care au avut la bază declarația pe proprie răspundere a învinuitului.
Așa fiind, mențiunile din cele două adeverințe că: "învinuitul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile pe raza comunei "în cazul celei dintâi și că "figurează cu suprafața de 0,16 ha ( nouă prăjini) în intravilanul satului, punctul " ", cu constatările aferente" în cazul celei de-a doua, sunt reale, având la bază noile mențiuni din Registrul Agricol.
a fost declarația pe proprie răspundere dată de învinuitul, care a arătat că,imobilul nu este al său, ci al tatălui lui.
O asemenea situație rezultă din cel puțin două documente care sunt date certe:
1. registrul de impozite din care rezultă că, în perioada aferentă anilor 1998-2007 impozitele anuale pentru imobil au fost achitate de către învinuitul, și
2. contractul nr. 9372/1995 de furnizare a energiei electrice al fostului "RENEL" pentru imobilul în cauză, are ca titular pe.
Pentru a i se încheia contractul la vremea respectivă pe numele lui, trebuia să facă dovada proprietății imobilului, prin producerea de documente de la Primăria comunei.
În cererea de racordare făcută la data de 12 iunie 1995 pe imprimatul tipizat este făcută mențiunea: "a locuinței gospodărești ce o posed în localitatea, comuna".
Cum cele două adeverințe au reprezentat situații reale la vremea respectivă, nu subzistă infracțiunile de abuz în serviciu pentru, fals intelectual și uz de fals pentru. Din același motiv, nu subzistă nici pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.
Ambele nu au confirmat nici existența infracțiunilor de dare și luare de mită în cazul învinuitului, al lui și pentru luare de mită.
S-a mai reținut că, pentru infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal, săvârșită de, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ e suficientă și de natură să prevină comiterea de către învinuit a noi astfel de fapte, avându-se în vedere și că învinuitul se află în litigiu pentru partaj de bunuri comune cu C.
Față de făptuitorii, și s-a dispus neînceperea urmării penale pe temeiul inexistenței faptelor pentru care au fost cercetați și aceeași soluție s-a adoptat și în cazul lui.
Prin rezoluția nr. 251/II-2/12.08.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamțs -a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de împotriva soluției din dosarul nr. 2/P/2008.
Împotriva celor două acte ale procurorului, petentul a formulat plângere la instanță, conform art. 278 ind.1 Cod procedură penală, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de fals în declarații.
Plângerea formulată de petentul este întemeiată.
Petentul a figurat în registrul agricol al primăriei comunei cu o clădire cu destinația de locuință, de la data edificării ei, în anul 1997 și până la data de 25 iulie 2007, când, în baza declarației pe proprie răspundere, înregistrată la Primăria comunei sub nr. 2583/25.06.2007 a fost radiată din rolul său, din volumul 3, poziția 97 și transferată în rolul agricol al tatălui său -, aflat în același volum, poziția 94.
Prin sentința civilă nr. 2251/07.11.2008 a Judecătoriei Tg. N, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 14.01.2009, s-a constatat perfectată vânzarea cumpărarea, pe bază de înscris sub semnătură privată, încheiat la data de 16.04.2007, între defuncții, și - în calitate de vânzători și, tatăl petentului, în calitate de cumpărător, pentru suprafața de 1611 mp teren arabil, situat în intravilanul satului, comuna.
Prin aceeași sentință s-a constatat că este proprietarul unei case de locuit, compusă din patru camere, 2 holuri și bucătărie, o bucătărie de vară, un garaj, un grajd și o magazie, situate în satul, comuna, județul N, pe terenul menționat mai sus, hotărârea judecătorească urmând să țină loc de titlu de proprietate pentru construcțiile edificate fără autorizație.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.
În considerentele acestei sentințe civile, care este definitivă și irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, s-a reținut următoarele:
Pe terenul cumpărat la data de 16.04.1996, pe bază de antecontract de vânzare cumpărare, - tatăl petentului - a construit în perioada 1994 - 1995 o casă de locuit și anexe, fără a putea obține autorizație de construcție, deoarece nu avea act de proprietate pentru teren. Cu contractul de execuție încheiat la data de 25.05.1994 și cu facturile pentru materialele de construcție, s-a făcut dovada că a cumpărat aceste materiale și le-a utilizat pentru imobilul în litigiu.
Faptul că, în perioada 1997 - 2007 clădirea cu destinația de locuință situată în satul, a figurat înscrisă în rolul agricol pe numele lui, nu este de natură să-l facă pe acesta proprietar, deoarece mențiunile înscrise în registrul agricol nu au făcut niciodată dovada proprietății, ci doar a posesiei. La fel și faptul că impozitele și taxele pentru construcții și teren au fost achitate, până în anul 2006 de către, nu e de natură să-l transforme din posesor în proprietarul terenului și al construcțiilor aferente.
Instanța civilă a respins cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta C, motivat de faptul că nu s-a dovedit cu nimic faptul că terenul, în suprafață de 9 prăjini, cumpărat cu chitanță de vânzare de către, la data de 16.04.1994, precum și construcțiile edificate, fără autorizație, în perioada 1994-1995, ar fi bunuri comune ale soților și C.
Sentința civilă nr. 2251/2008 a Judecătoriei Tg. Nar ămas definitivă și irevocabilă, fără a mai fi atacată nici chiar de persoana interesată, C.
În raport de considerentele și dispozitivul acestei sentințe, instanța penală reține că infracțiunea de fals în declarații, pretins a fi comisă de către învinuit, nu există, întrucât acesta nu a făcut nicio declarație necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice.
În cursul urmăririi penale a fost depus la dosar actul de vânzare cumpărare din data de 16.04.1994, ce face dovada faptului că proprietarul terenului pe care este edificat imobilul în litigiu, este.
Faptul că fiul acestuia, a achitat impozitele anuale pentru imobil și că este titularul contractului de furnizare energie electrică nu dovedește dreptul său de proprietate asupra imobilului în cauză.
De altfel, situația de fapt și de drept a imobilului a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, din conținutul căreia rezultă că declarația pe proprie răspundere, dată de petent și înregistrată sub nr. 2583/2007 la primărie, corespunde adevărului. Prin urmare, soluția procurorului, de reținere a vinovăției petentului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, în temeiul art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, este nelegală, deoarece fapta nu există.
Pentru considerentele expuse, instanța - în temeiul art. 278 alin.8 lit.b Cod procedură penală a admis plângerea, a desființat în parte ordonanța atacată și în totalitate rezoluția prim procurorului și a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petentului, pentru infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal, din art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală în art. 10 lit.a Cod procedură penală.
În cauză a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și petenta C.
Primul recurent a arătat că instanța de fond nu a făcut o evaluare justă a probelor existente la dosar.
Fapta comisă de petentul rezultă neîndoios din probele care au fost analizate prin ordonanța din data de 27 februarie 2008, dată de procuror în dosarul penal nr. 2/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
La pronunțarea soluției injuste pe care a criticat-o au fost nesocotite;
1.Procesul de partaj de bunuri comune, dintre fosta soție a lui, pe nume C și acesta, aflat în derulare la Judecătoria Bicaz când el a comis fapta, unde printre alte bunuri comune ce trebuiau împărțite figura și casa edificată de cei doi în comuna;
2. Că în Registrul Agricol de la Primăria comunei, până la data de 25 iunie 2007 când a dat declarația pe proprie răspundere nr. 2583, pe baza căreia imobilul a fost trecut în rolul tatălui său, proprietarul casei a figurat acesta.
Plata impozitelor și taxelor datorate primăriei pentru care s-a făcut tot pe numele lui.
Eliberarea documentelor pe numele lui nu lasă loc înțelegerilor că el s-a prezentat și a făcut plata, deoarece stingerea datoriei trebuia realizată pe numele celui care avea proprietatea construcției.
3.Contractul de furnizare a energiei electrice la casă încheiat de RENEL, s-a încheiat cu proprietarul imobilului, care a figurat;
4.Sentința civilă nr. 2251 din data de 07 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul civil nr- având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra casei a reclamantului, nu poate să influențeze în nici un mod soluția adoptată în dosarul penal nr. 2/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Cu privire la această sentință se arată numai aspectul că nu s-a avut în vedere conținutul completării la întâmpinarea formulată și comunicată anterior sub semnătura persoanei care prin atribuțiuni de serviciu era obligată să o întocmească, respectiv secretarul primăriei comunei, jud.
În procesul civil, și -care sunt tată și fiu- au putut avea un interes comun- de a fi scoasă casa de la partajul de bunuri comune.
Acest lucru este confirmat și de faptul că, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Caf ost respinsă.
Așa fiind, în contextul celor mai sus, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de.
Recurenta petentă Cas olicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate de, dar și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate de recurenți, precum și a tuturor aspectelor potrivit art.385/6 alin.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Plângerea petentului din data de 11.04.2008 privește Ordonanța nr. 2/P/2008 din 27.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț prin care i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ de 500 lei pentru săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, respectiv fals în declarații în art.292 penal.
Prin același act de dispoziție al procurorului s-au pronunțat și soluții de neîncepere a urmăririi penale față de alți făptuitori, pentru diferite infracțiuni cercetate în același dosar de urmărire penală, printre care și infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 penal.
Verificând competența materială a judecătorului de la prima instanță de a soluționa prezenta plângere, instanța de recurs constată că Tribunalul Neamț și-a stabilit în mod nelegal competența.
Se constată fără putință de tăgadă că obiectul plângerii petentului este numai dispoziția privind scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru comiterea faptei prevăzute de art.292 penal. Este tocmai motivul pentru care plângerea a fost îndreptată inițial Judecătoriei Piatra Neamț.
Chestiunea în litigiu în măsură a stabili competența materială în raport de dispozițiile art.278/1, alin.1 pr.penală, de soluționare a prezentei plângeri, constă în determinarea regimului juridic al fiecărei soluții de procuror prin actul procedural în cauză.
Competența materială de soluționare sau cercetare a fiecărei pricini penale se determină în toate cazurile de infracțiunea sau infracțiunile ce fac obiectul procesului penal sau al actelor premergătoare.
Ordonanța atacată reprezintă cadrul procedural ce cuprinde diferite soluții, acestea din urmă având la rândul lor un regim juridic specific, dat tocmai de infracțiunea pentru care s-au făcut cercetări.
Ținând seama de disponibilitatea petentului în exercitarea căii de atac a plângerii reglementate de art. 278/1 pr.penală de a ataca o singură soluție cuprinsă în cadrul formal amintit, toate regulile procedurale aplicabile în continuare se raportează la această soluție și implicit, la infracțiunea pentru care a fost dispusă.
De aceea, în cazul trimiterii în judecată pentru o infracțiune de competența Judecătoriei rechizitoriul nu este trimis Tribunalului, în cazul altor dispoziții cuprinse în actul de sesizare ce privesc infracțiuni de competența acestuia din urmă, în cazul judecării sau atacării acestor dispoziții ele recăpătându-și independența procedurală.
Este regula de la care Codul d e procedură penală prevede o singură excepție, în dispozițiile art.35, alin.5, datorită legăturii materiale strânse între infracțiunea primară, tăinuirea, favorizarea și nedenunțarea, ceea ce nu este cazul de față.
În consecință, instanța de recurs apreciază că soluționarea plângerii formulate de este de competența materială a judecătoriei în primă instanță, în raport de prevederile art.278/1, alin.1 pr.penală, iar teritorial în raport de dispozițiile art.30, alin.1, lit.a pr.penală, de competența Judecătoriei Târgu Neamț.
Pentru aceste considerente, ținând seama de sancțiunea nulității absolute ce intervine în caz de necompetență materială, în baza art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală, se vor admite recursurile declarate de C și de procuror și se va trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Târgu Neamț.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.385/15, pct.2 lit.c, ultima teză pr.penală, admite recursurile formulate de recurenta-intimată C și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva sentinței penale nr. 43/P//05.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza la instanța competentă- Judecătoria Târgu Neamț, pentru rejudecare.
În baza art.192 alin.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
Red.
Red.
Red.
Tehnored. /21.10.2009
4 ex.
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti, Arin Alexandru
