Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 8/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 8/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în,- - județul V, împotriva rezoluției din data de 4 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul numărul 36/P/2009.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii formulată de petiționar și de menținere a rezoluției din data de 4 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul numărul 36/P/2009, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra procesului penal de față;
Prin plângerea înregistrată la data de 22 octombrie 2009, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr.36/P/2009 din 4 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.267/1 Cod penal, art.268 Cod penal (pentru primii trei intimați) și art.289 Cod penal (pentru ultimii trei intimați).
In motivarea plângerii, se susține că procurorul a ignorat dispozițiile articolelor ce incriminează faptele imputate, motivând lapidar rezoluțiile în sensul inexistenței răspunderii magistraților pentru soluțiile adoptate.
S-a mai susținut, că procurorul nu a audiat pe intimați în legătură cu infracțiunile ce formează obiectul plângerii.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Rezoluția nr.36/P/2009 din 4 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în dosarul nr.36/P/2009, privind pe:
- - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, 267/1 Cod penal și 268 Cod penal, întrucât fapta nu există;
- - prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, 267/1 Cod penal și 268 Cod penal, întrucât fapta nu există;
- - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, 267/1 Cod penal și 268 Cod penal, întrucât fapta nu există;
- - în cadrul V, cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.289 Cod penal, întrucât fapta nu există;
- - agent de poliție în cadrul V, cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.289 Cod penal, întrucât fapta nu există;
- - agent de poliție în cadrul V, cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.289 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Plângerea formulată de petentul a fost respinsă prin Rezoluția nr.685/II/2/2009 din 21 septembrie 2009 de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, ca neîntemeiată.
Nemulțumit de modul de soluționare a plângerilor, petentul s-a adresat instanței de judecată, solicitând, așa cum s-a arătat în preambulul considerentelor, desființarea rezoluțiilor.
În legătură cu temeinicia plângerii ce formează obiectul cauzei pendinte curtea reține următoarele: este evident că nemulțumirea petentului este legată de modul de soluționare a dosarelor aflate în lucru la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, respectiv dosarele nr.641/P/2008, 3727/P/2006, 600/P/2009, precum și de modalitatea în care s-a făcut cercetarea penală de către lucrătorii de poliție, față de care a formulat plângerea, în aceste dosare.
Se reproșează intimatei, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, nelegalitatea și netemeinicia ordonanței din 14 ianuarie 2009, dată în dosarul nr.641/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de, pentru infracțiunea prevăzută de art.193 Cod penal, însușindu-și propunerea făcută în acest sens de agentul șef adjunct de poliție
Plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă de intimata, are la data respectivă îndeplinea funcția de prim procuror adjunct al acelei unități de parchet, prin ordonanța nr.83/II/2/2009 din 30 ianuarie 2009.
Ulterior, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința penală nr.330 din 29 mai 2009, respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petent, conform art.278/1 Cod pr.penală.
Petentul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
De notat faptul că, raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 5 martie 2008, fost întocmit de intimatul, de poliție în cadrul V - Serviciul criminalistic.
Tot intimatei se reproșează că, împreună cu intimatul, procuror, prin rezoluția nr.3724/P/2006 din 22 februarie 2006, confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de experții tehnici a și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.260 Cod penal și art.289 Cod penal.
Propunerea amintită a fost avansată de intimatul, agent șef adjunct, prin referatul din 21 decembrie 2006.
Plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin Rezoluția nr.3838/II/2/2007 din 29 martie 2007 de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Ulterior, plângerea formulată conform art.278/1 Cod pr.penală, a fost respinsă prin sentința penală nr.503 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
De asemenea, petentul este nemulțumit de modul de soluționare de către procuror a plângerii penale pe care a formulat-o împotriva numiților, a, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.260, 246 și 290 Cod penal, prin Rezoluția din 16 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Prin acea rezoluție, s-a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală.
Din actele premergătoare efectuate în cauza pendinte, nu rezultă niciun fel de indicii în favoarea susținerilor petentului, în legătură cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și falsificarea unor înscrisuri de către persoanele reclamate.
Nemulțumirile petentului, amplu prezentate nu se pot valorifica decât prin căi de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, așa cum impune în mod imperativ art.17 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară.
In raport de toate acestea, curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de norma de încriminare cu privire la actul de conduită interzis, nefiind indicii în sensul săvârșirii acesteia, atât sub aspectul laturii subiective cât și al celei obiective, știut fiind faptul că adoptarea de către procuror a unei soluții nu poate fi considerată o infracțiune.
Dacă s-ar admite că împotriva celor ce au adoptat o soluție, fie prin ordonanță, fie prin rezoluție, se pot face plângeri penale, ar fi instituite, pe această cale, noi căi de atac, ceea ce este contrar voinței legiuitorului.
O cerință esențială pentru constatarea existenței faptelor imputate este cea privitoare la un act de serviciu care să producă o lezare sau o stare de pericol a relațiilor de serviciu.
Raportul de cauzalitate presupune nu numai dovedirea caracterului incorect al exercitării atribuțiilor de serviciu de către acesta, dar și relevarea faptului că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare a fost o vătămare a drepturilor unei persoane.
In baza regulilor ce guvernează desfășurarea procesului penal, procurorii au adoptat soluțiile criticate, iar conform jurisprudenței CEDO, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, partea interesată (în speță, petiționarul) a exercitat aceste căi de atac.
Așadar, nu rezultă date cu privire la nerespectarea legii de către intimații-procurori și mai mult, nu există indicii că aceștia din urmă și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, cu consecința vătămării drepturilor și intereselor petentului. Adoptarea unor soluții care îl nemulțumesc pe petent nu poate conduce "de plano" la concluzia că acestea sunt greșite.
De altfel, soluțiile adoptate de intimații-procurori au fost supuse controlului judiciar ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege și au fost menținute, fapt ce demonstrează fără posibilitate de dubiu, că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Tot magistraților - intimați li se impută de către petent săvârșirea infracțiunilor de tortură și represiune nedreaptă însă Curtea constată că, în mod judicios, procurorul a apreciat că aceste fapte nu există în materialitatea lor.
In legătură cu faptele pretins a fi fost săvârșite de intimați care desfășoară activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, curtea reamintește că modul cum debutează și continuă urmărirea penală într-un anumit dosar, se află sub controlul strict al procurorului desemnat cu supravegherea desfășurându-se la indicațiile acestuia din urmă.
In altă ordine de idei, procurorul este acela care supraveghează urmărirea penală și, în exercitarea acestei atribuții, el conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare.
Într-o altă critică s-a reproșat, neîntemeiat, procurorului că a adoptat rezoluția ce constituie obiectul plângerii cu care este investită curtea, că nu a administrat probe, și anume audierea intimaților.
Aceasta, deoarece, în raport de dispozițiile art.224 Cod pr.penală, nefiind începută urmărirea penală, organul de urmărire penală este singurul în măsură să aprecieze utilitatea, concludența și pertinența probelor în vederea strângerii datelor necesare pentru începerea urmăririi penale.
Spre deosebire de faza urmăririi penale, în care are loc strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, faza actelor premergătoare vizează numai verificarea sau completarea informațiilor din actul de sesizare.
În altă ordine de idei, activitatea intimaților - polițiști nu îmbracă, în nici un fel forma infracțiunii de fals intelectual astfel că, în opinia curți, nici această faptă nu există în materialitatea sa.
Răspunzând unei alte critici invocate de petent, curtea apreciază că rezoluția vizată a fost judicios motivată, procurorul exprimându-și opinia, în sensul neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile adoptate pe considerentul inexistenței infracțiunilor reclamate și a inexistenței faptelor imputate lucrătorilor de poliție.
In raport de argumentația ce precede, va fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, împotriva rezoluției din 4 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.36/P/2009, și va fi menținută rezoluția atacată, potrivit dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în,-, județul V, împotriva rezoluției din 4 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.36/P/2009 și menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- - Grefier,
Red.-
Tehnored.
2 ex./feb.2010
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu
