Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
694/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 100/
Ședința publică de la 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Marin Cârcel
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați și, ambii personal, în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 45222, emisă de Baroul București - Cabinet individual și personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 36631, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpații și, solicită să se constate încetarea mandatului de apărător.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii formulată de Parchet. Consideră că, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, nefiind legal citat nici la adresa de domiciliu și nici la locul de muncă, nu sunt probe că ar fi influențat martorii, nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii și în raport și de circumstanțele personale ale acestuia, apreciază că nu se justifică, prelungirea stării de arest preventiv, având în vedere și poziția oscilantă avută de către partea - vătămată.
Apărătorul recurenților - inculpați și având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii formulată de Parchet, având în vedere că, inculpatul, are domiciliu stabil, nu s-a sustras de la cercetări, iar lăsarea acestuia în libertate, nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică. Precizează că, din probele administrate până acum în cauză și din declarațiile martorilor și ale părții vătămate, rezultă că inculpații nu au participat la comiterea infracțiunilor, motive pentru care, solicită cercetarea inculpaților, în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, considerând că, la dosar sunt indicii din care rezultă că inculpații au comis infracțiunea și se impune prelungirea stării de arest preventiv a acestora, în raport și de dispozițiile art. 148 lit. b și f Cod procedură penală. Apreciază că, lăsarea în libertate a celor trei inculpați ar crea un pericol ridicat pentru ordinea publică, având în vedere, modalitatea de săvârșire a faptelor și de instrumentele de care aceștia s-au folosit la săvârșirea infracțiunii asupra părții vătămate.
Pentru aceste considerente, solicită menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat, la percheziția domiciliară nu s-au găsit bâte și arme albe, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, precizează că, nu este vinovat, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că este nevinovat, solicitând să fie pus în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.03.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția I Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, de la 12.04.2009 la 11.05.2009, inclusiv, pentru inculpatul, de la 13.04.2009 la 12.05.2009 inclusiv, pentru, iar pentru inculpatul pe o perioadă de 29 de zile de la 13.04.2009 la 12.05.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpații, și criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate de inculpați nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 Cod penal, constând în aceea că la data de 19.07.2008 în jurul orelor 21,15, 22,30 împreună cu ceilalți coinculpați acționând cu premeditare au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până la - din B, sector 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat( cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații - înarmați cu săbii și bâte -au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivel cerebral).
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 29.01.2009, l-a constituit art.148 lit.a și Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr.-.
Obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.PP/ 29.05.2009
Dact.EA/07.05.2009/2ex
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Petre Popescu, Marin Cârcel
