Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr. 9156/3/2008

211/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 504

Ședința publică de la 03 aprilie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florică Duță

JUDECĂTOR 2: Petre Popescu

JUDECĂTOR 3: Marin Cârcel

GREFIER - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - T, și petiționarul, împotriva sentinței penale nr. 1339/F, din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - petiționar, personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, în baza art. 38515pct. 2 lit. d, raportat la art. 3856alin. 3 și art. 2781Cod procedură penală, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată și menținerea dispoziției cuprinsă în rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 650/D/P/2005. În ceea ce privește recursul petiționarului, solicită respingerea acestuia ca tardiv introdus, având în vedere că, sentința recurată a fost pronunțată în data de 19.11.2008, iar recursul a fost declarat la data de 04.12.2008.

Recurentul - petiționar având cuvântul, precizează că, nu a știut de începerea urmăririi penale și nici de scoaterea sa de sub urmărire penală, nu a participat la comiterea infracțiunilor, solicitând admiterea recursului și desființarea în parte a rechizitoriului emis în dosarul nr. 650/D/P/2005, în sensul de a anula ordonanțele de începere a urmăririi și acțiunii penale, dispuse împotriva sa, în conformitate cu dispozițiile art. 197 Cod procedură penală. În ceea ce privește recursul Parchetului, consideră că acesta este nefondat, depunând la dosar note de concluzii scrise în acest sens.

CURTEA,

Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1339/F pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a admis plângerea petentului (domiciliat în B, B- 1 - 1918 nr.l, -.5,.4,. 134, sector 3) formulată împotriva rezoluției nr- a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

A desființat în parte rechizitoriul nr.650/D/P/2005 din 31.03.2006 al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT privind
soluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, în sensul că temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală este art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 7 mai 2007, petentul a formulat plângere în baza art.278/1 la C.P.P. înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva rezoluției nr- a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței de începere a acțiunii penale și a rezoluției de scoatere de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d.

C.P.P.

In motivarea plângerii petentul arată că în luna octombrie 2005 fost anunțat de anchetatori că este cercetat în dosarul nr.650/P/D/2005, nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, nu a avut acces la probele din dosar și numai cu ocazia formulării plângerii împotriva anchetatorilor a aflat despre rezoluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d C.P.P. care nici ea nu a fost comunicată.

Petentul consideră greșit temeiul juridic în baza căruia a fost scos de sub urmărire penală și întrucât nu există nici o faptă penală în ceea ce îl privește, soluția trebuia dispusă în baza art.10 lit.a Cp.

Prin sentința penală nr. 13/08.01.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București, căruia îi revine competența de judecare în primă instanță, cauză ce a format obiectul dosarului nr.650/D/P/2005 și aflată în prezent pe rolul acestei instanțe în dosarul nr-.

In soluționarea plângerii, petentul a depus la dosar și sentința penală nr.l 13/23.01.2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- și în care a formulat plângere împotriva anchetatorilor, hotărâre prin care s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva acestora.

La solicitarea instanței s-a depus la dosar ordonanța din 12.04.2007 pronunțată în dosarul nr- de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale nr.650/D/P/2005, a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și a dispozitivului rechizitoriului din același dosar.

Au mai fost atașate la dosar ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din 03.10.2005, rezoluția de începere a urmăririi penale din 28.09.2005, ordonanța din 04.10.2005, declarația învinuitului și mandatele de arestare preventivă pentru inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriu.

Analizând actele dosarului, Tribunalul constată plângerea fondată urmând a fi admisă.

In cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr.650/P/D/2005 au fost cercetate mai multe persoane pentru infracțiuni prevăzute în Legea nr.39/2003, Legea nr.656/2002 și Legea nr.87/1994, fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și, în stare de libertate inculpații și, în lipsă inculpatul și în baza art.10 lit.d s C.P.P.-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a altor persoane, printre care și petentul.

Plângerea petentului împotriva actelor procesuale din dosarul de urmărire penală a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr- din 12.04.2007 comunicată la cererea instanței, și în care se susține că au rezultat indiciile privind implicarea petentului în activitățile infracționale, din probele administrate până la începerea urmăririi penale și din declarațiile învinuitului .

S-a mai motivat în ordonanță că sub aspectul laturii subiective
nu s-a putut dovedi că petentul avea cunoștință de activitatea infracțională

desfășurată de ceilalți inculpați dar latura obiectivă - primirea sacoșelor cu bani -, este îndeplinită și dovedită cu declarațiile învinuitului și din moment ce infracțiunile există pentru inculpații trimiși în judecată, soluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d este C.P.P. temeinică și legală.

Ori declarațiile acestui învinuit, scos și el de sub urmărire penală pe același temei juridic, nu se coroborează cu nici o altă probă sau act premergător anterior începerii urmăririi penale și nu rezultă existența infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 pentru care petentul a fost cercetat.

Pentru acest motiv și având în vedere că prin rechizitoriul nr.650/P/D/2005 a fost sesizată instanța de judecată și formează obiectul dosarului nr-, Tribunalul a admis plângerea a desființat în parte acest rechizitoriu privind temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală.

În bază art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și petiționarul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a solicitat în principal casarea hotărârii atacate și menținerea rechizitoriului nr. 650/D/P/2005 din 31.03.2006, motivând că nu se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală a petentului în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, în sensul că fapta nu există, atâta timp cât ceilalți cinci inculpați din cauză, au fost trimiși în judecată, iar din probele administrate rezultă vinovăția acestora.

Parchetul a mai susținut că prima instanță nu a precizat expres faptul că desființează în parte dispoziția din rechizitoriu numai cu privire la petentul, ci a vizat soluția de scoatere de sub urmărire penală în întregul ei.

Petentul a solicitat modificarea în parte a sentinței penale atacate și desființarea în parte a rechizitoriului nr. 650/8/P/2006 privind rezoluția de începere a urmăririi penale și a ordonanței de începere a acțiunii penale împotriva sa, în sensul anulării acestor măsuri care nu i-au fost aduse la cunoștință de organul de urmărire penală.

Curtea examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală constată următoarele:

Deși, în conținutul expunerii prima instanță se referă doar la plângerea petentului privind temeiul juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală, în dispozitivul hotărârii pronunțate aceasta a dispus desființarea în parte a rechizitoriului privind soluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1, 2, 3 din Legea 39/2003 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, în sensul că temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală este art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Procedând astfel prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cazul de casare incident în cauză este art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, atâta timp cât prima instanță în conținutul expunerii se referă doar la plângerea petentului iar prin dispozitivul hotărârii a desființat în parte rechizitoriul nr. 350/D/P/2005 în sensul schimbării temeiului juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru cele două infracțiuni, însă această parte a rechizitoriului privește și pe inculpații, și (pag. 77 din rechizitoriu) persoane care nu au formulat plângerea în prezenta cauză și care nici nu au fost citați de prima instanță.

Acest caz de casare a fost invocat și în motivele scrise de recurs ale parchetului și atrage casarea hotărârii și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

Cu privire la recursul declarat de petentul se constată că acesta urmează a fi respins ca tardiv formulat, întrucât a fost declarat peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3852(1) Cod procedură penală atâta timp cât hotărârea recurată a fost pronunțată la data 19.11.2008 iar cererea de recurs a petentului a fost înregistrată la instanța de fond la data de 4.12.2008.

Ca urmare, față de considerentele mai sus arătate se va admite recursul declarat de parchet, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va casa hotărâre atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul București.

În baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de petentul, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

Se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.

În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cpp se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de petentul, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție declarat împotriva sentinței penale nr. 1339/F din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul București.

Respinge ca tardiv introdus recursul formulat de petentul și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi. 3.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

dact./2 ex.-17.04.2009

Președinte:Florică Duță
Judecători:Florică Duță, Petre Popescu, Marin Cârcel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 504/2008. Curtea de Apel Bucuresti