Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 112/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR.112/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr. 114/CC din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.4899/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul.
S-au adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală și inculpatul precizează că este de acord să dea declarație.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au de formulat cereri prealabile.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și cercetarea lui în libertate, avându-se în vedere faptul că are un copil minor aflat în prezent la mama inculpatului, care este o femeie bătrână.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că se impune prelungirea arestării preventive a inculpatului, în raport de gravitatea faptei comise și de consecințele acesteia, urmărirea penală nefiind finalizată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.385/13 alin.ultim Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.114/CC din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, dispunându-se prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut în 24.05.1969, în Pitești, județul A, P -, domiciliat în comuna, sat de, judetul A, cu încă 30 de zile, începând cu data de 21.12.2009 până la data de 19.01.2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 14.12.2009, prin sesizarea nr.720/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa solicitat instanței prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cu încă 30 de zile, cu motivarea că urmărirea penală nu este completă, nefiind primit raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică (ADN) de la IGPR - Institutul de Criminalistică - Laboratorul de analize genetice.
Tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv, conform încheierii nr. 101/CC din 22.11.2009 Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr -, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.2 Cod penal, tentativă de viol, prev. de art.20 rap. la art.197 alin.3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art.202 Cod penal, toate în condițiile art.37 lit.b Cod penal. S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Conform disp.art.155 Cod.pr.penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor menționate constând în aceea că în după-amiaza zilei de 20.11.2009, în jurul orelor 16,30, inculpatul a lipsit de libertate, în mod ilegal, pe minora de 8 ani, până în dimineața zilei de 21.11.2009, timp în care a supus-o unor suferințe prin încercarea repetată de a întreține cu aceasta, prin constrângere, mai multe acte sexuale, totodată, săvârșind asupra acesteia și acte cu caracter obscen.
S-a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în această fază (existența cazului prev.de art.148 alin 1 lit.f pr.penală). ericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care este urmărit inculpatul, de vârsta victimei, condițiile și locul săvârșirii celor trei infracțiuni.
De asemenea, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din atitudinea inculpatului, din condamnările anterioare suferite de acesta și din posibila reacție a colectivității în cazul săvârșirii unor astfel de fapte.
Totodată, instanța de fond a apreciat, că este necesară prelungirea duratei arestării preventive întrucât urmărirea penală nu este completă, nefiind primit raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică genetică (ADN) de către specialiști IGPR-Institutul de Criminalistică - Laboratorul de analize genetice.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.155 și urm.Cod pr.penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, cu încă 30 de zile, începând cu data de 21.12.2009 până la data de 19.01.2010, inclusiv.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, susținând în declarația luată în fața curții că nu a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat, că nu a încercat să o violeze pe partea vătămată, care a venit la el acasă de bună voie și a cerut să se țină seama de circumstanțele sale personale, respectiv că are un copil minor în întreținere, iar acesta se află în grija mamei sale care este o femeie în vârstă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpatul recunoaște că partea vătămată în vârstă de 8 ani s-a aflat pe parcursul unei întregi nopți în camera în care dormea acesta. Declarația sa, coroborată cu declarațiile părții vătămate minore, ale mamei inculpatului care confirmă faptul că minora plângea pentru a scăpa din camera inculpatului și cu declarațiile celorlalți martori audiați până în prezent, care au cunoscut faptul că minora a fost luată de inculpat, respectiv care au fost de față la recuperarea acesteia de la locuința inculpatului, constituie indicii care conduc la bănuiala rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi lipsit-o de libertate și ar fi încercat să o violeze pe partea vătămată.
Fapta, astfel cum a fost descrisă, este de o gravitate deosebită, este pedepsită de lege cu închisoare de până la 20 de ani, produce o rezonanță negativă foarte importantă în opinia publică. Persoana inculpatului prezintă la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică, dacă s-ar întoarce în comunitatea în care a fost săvârșită fapta, la un interval de doar o lună de zile de la momentul arestării acestuia, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist, iar opțiunea pedofilă a inculpatului s-a manifestat față de o de vârstă foarte mică.
Arestarea preventivă a fost luată cu respectarea prevederilor art.5 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu satisfacerea dublei condiții a respectării dreptului intern care, la rândul său, este conform Convenției, articolul 143 Cod pr.penală, referindu-se la datele din care rezultă bănuiala rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni, iar art.148 Cod pr.penală, arătând limitativ cazurile în care se poate lua măsura arestării preventive.
acestor motive plauzibile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, este o condiție a regularității menținerii în detenție (cauza Hass contra Poloniei, 2006). La momentul analizării prezentului recurs trebuie considerat și interesul instrucției penale de a strânge probele necesare aflării adevărului, prelungirea arestării impunându-se cu atât mai mult cu cât martorii direcți ai presupusei infracțiuni sunt persoane foarte apropiate inculpatului (mama și fiul acestuia), care ar putea fi ușor influențate, dacă ar fi pus în libertate, să declare în favoarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 24.05.1969 în Pitești, județul A, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.114/CC din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
dr.- - -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
6 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Corina Voicu
