Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 767/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.767/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheiertii nr.387 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penbală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocații aleși și, în baza delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu inculpatul.
Apărătorii inculpatului și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au de formulat cereri prealabile.
În raport de această situație, curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat arată că împotriva inculpatului a fost începută urmărire penală de aproximativ 3 luni de zile, timp în care a fost prelungită arestarea preventivă a acestuia și i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Precizează că tribunalul a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, motivat de faptul că există date în sensul că el ar încerca să comită alte fapte și că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, precum și împrejurarea că nu s-au primit de la băncile și persoanele fizice prejudiciate cererile de constituire de parte civilă. Instanța nu a indicat însă care sunt aceste date.
Inculpatul este tânăr, are un copil în vârstă de 5 luni și a fost reținut în noaptea nunții, sumele confiscate de la el fiind chiar darurile de nuntă ale mesenilor.
Apreciază că suma de 50.000 lei stabilită drept cauțiune și strânsă prin eforturile mamei inculpatului, care muncește în Italia și care i-a trimis pentru aceasta aproximativ 7000-8000 euro, reprezintă o garanție suficientă pentru instanță că inculpatul nu va săvârși alte fapte și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul cunoaște faptul că, în cazul nerespectării obligațiilor impuse de instanță, ar fi din nou arestat și ar pierde suma de bani stabilită drept cauțiune.
Apreciază că inculpatul are circumstanțe în plus față de ceilalți inculpați care sunt cercetați în cauză tot în stare de arest preventiv, în sensul că nu are antecedente penale, a avut anterior o viață normală, lucrând ca șofer sau administrator al unui camping pe litoral, astfel că solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate pe cauțiune.
Avocat învederează că mama inculpatului este prezentă în sală, ea fiind cea care a depus eforturi deosebite pentru a strânge suma stabilită drept cauțiune, care este o sumă destul de mare.
Apreciază că încheierea pronunțată de tribunal nu este motivată, chestiune cu privire la care CEDO este foarte exigentă. Astfel, tribunalul nu a precizat care sunt datele din care rezultă că inculpatul ar încerca să săvârșească alte fapte, dacă ar fi pus în libertate și nu a motivat care ar fi logica în baza căreia ar face aceasta, în condițiile în care cunoaște că într-o atare situație ar fi din nou arestat și ar pierde banii depuși drept cauțiune.
Pe de altă parte, datele rezultate în urma perchezițiilor efectuate la inculpat există la dosar și nu este culpa inculpatului că nu au sosit constituirile de părți civile din străinătate. Mai mult, câtă vreme nu se știe care sunt toate părțile civile și vătămate, inculpatul nu ar avea cum să influențeze aceste persoane necunoscute.
Mai arată că nu există probe care să ducă la convingerea că inculpatul a săvârșit o infracțiune. Singura probă existentă împotriva lui este faptul că în mașina inculpatului a fost găsit actul de identitate al inculpatului și un card al acestuia. Însă inculpatul a motivat în ce condiții se aflau acolo prin aceea că a fost cu băieții la petrecerea de burlăcie, întrucât urma să se căsătorească, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat. Iar cardul era personal. Inculpatul nu are nicio amplasare la urmărirea penală în niciuna din localitățile în care s-au efectuat cercetări.
Inculpatul a fost o singură dată cu unul dintre ceilalți inculpați când acesta din urmă a scos de la bancomat niște bani, pentru că acesta trebuia să-i restituie o datorie. Apreciază că nu sunt probe care să creeze convingerea instanței că inculpatul ar mai comite alte fapte dacă ar fi pus în libertate.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul se află într-o situație disperată, deoarece este bine știut că o nuntă presupune îndatorarea pentru organizarea petrecerii, în urma căreia, din darurile în bani primite, mirii își pot acoperi cheltuielile. Dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar putea rezolva problemele generate de datoriile făcute cu nunta, întrucât afacerile lui trebuie să se deruleze în continuare.
De asemenea, mai solicită să se țină seama și de faptul că, inițial instanța de fond a apreciat că poate fi cercetat în stare de libertate, pentru ca, ulterior, instanța de recurs să emită mandat de arestare preventivă pe numele inculpatului, care s-a prezentat singur pentru executarea acestui mandat. Solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Reprezentatul parchetului apreciază că motivele invocate de apărare sunt nefondate și pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Precizează că liberarea provizorie este o facultate a instanței și nu o obligație, iar tribunalul a detaliat motivele pentru care a considerat că nu este oportună în cazul inculpatului. Aceasta cu atât mai mult cu cât în urmă cu doar câteva zile inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere respinsă de prima instanță, de asemenea.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că acele cartușe găsite la el îi aparțineau nașului său, acesta uitându-le la el. În acest sens, există la dosar declarația nașului. Solicită punerea lui în libertate pe cauțiune, motivând că are o familie, un copil de 5 luni alături de care vrea să fie.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.387 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 16 ianuarie 1984 în M, domiciliat în aceeași localitate, str.- -, -.20,.A,.16, județul
S-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 50.000 lei, plătită pentru inculpat de către, și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că "la acest moment, în cauză, nu se poate dispune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, deoarece există date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți vătămate, având în vedere și faptul că până în prezent nu s-a stabilit valoarea totală a prejudiciului și nu s-a primit de la toate persoanele fizice și juridice prejudiciate constituirea de parte civilă".
In raport de aceste considerente, tribunalul a reținut existența unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească, în condiții de libertate, alte fapte penale, de aceeași natură sau pentru "ascunderea activității materiale desfășurată până în prezent, așa cum se reține în actele de urmărire penală efectuate în cauză".
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că, în primul rând, încheierea instanței de fond este nemotivată, iar, în al doilea rând, nu se face vinovat de săvârșirea faptelor de care este bănuit. In plus, s-a susținut că în cauză nu există probe care să conducă la convingerea instanței că inculpatul ar mai comite alte fapte dacă ar fi pus în libertate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține prin încheierea nr.92/R din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a casat încheierea nr.82/CC/2009 a Tribunalului Argeș, și s-a admis propunerea procurorului privind arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că există suficiente indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a desfășurat "activități specifice infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată, punerea în circulație a unor astfel de instrumente și de deținere de echipament în vederea falsificării, fapte prevăzute de art.24 alin.1 și 2, art.25 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, și pedepsite cu închisoare de până la 12 ani.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și cazul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Potrivit situației de fapt ce reiese din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpatul este cercetat, alături de alți inculpați, sub bănuiala că în perioada iulie - august 2009 montat dispozitive skimm, -uri la BCR, și Bank în mai multe orașe din țară: O, C N, H și au efectuat retrageri de bani în municipiul Pitești la data de 15 august 2009, estimându-se un prejudiciu de 70.000 lei numai la Bank.
Potrivit declarației inculpatului dată la urmărire penală la 15 septemnbrie 2009, acesta recunoaște că: Este posibil să fi trecut prin orașele O, H, N, în perioada iulie-august 2009", însă nu recunoaște că a montat dispozitive care să rețină informații despre cardurile unor persoane și că a falsificat carduri pe care le-ar fi folosit la retragerea de bani.
Totodată, inculpatul recunoaște că obiectele de îmbrăcăminte care au fost găsite cu ocazia percheziției îi aparțin, "iar persoana care îl poartă (tricou) seamănă cu mine și este posibil să fiu eu".
De asemenea, inculpatul recunoaște că celelalte obiecte de îmbrăcăminte precum și ochelarii găsiți cu ocazia percheziției domiciliare îi aparțin și sunt asemănători celor care apar în fotografiile ce i-au fost prezentate de organul de urmărire penală.
In sfârșit, același inculpat a declarat că: "Este adevărat că am fost pe data de 14 august la Râmnicu V și la 15 august în Pitești. Îi cunosc pe toți ceilalți inculpați cu care sunt prieten apropiat".
Inculpatul a declarat că tatuajul care se vede în fotografie îi aparține.
Din procesele verbale existente la dosarul cauzei și planșele foto, rezultă, fără dubiu, că inculpatul a fost alături de ceilalți coinculpați la săvârșirea faptelor de care sunt bănuiți.
In raport de această stare de fapt și de dinamica în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele, tribunalul, în mod corect, a concluzionat că inculpatul nu poate fi liberat provizoriu pe cauțiune.
Liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, potrivit art.160/4 alin.1 Cod pr.penală, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Totodată, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți. alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, din situația de fapt reținută în cauză, inculpatul împreună cu alți inculpați este bănuit de săvârșirea mai multor infracțiuni de falsificare de instrumente de plată, de punere în circulație a unor astfel de instrumente și deținere de echipamente în vederea falsificării, precum și de operațiuni de retragere de sume de bani din bancomatele aflate pe teritoriul municipiului Pitești, estimându-se un prejudiciu de 70.000 lei, numai la Bank.
Modalitatea prin care se bănuiește participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, poate conduce la concluzia că există date (informații și bănuieli) din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte fapte infracționale de același gen sau că acesta să încerce zădărnicirea aflării adevărului, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea apreciază că, prin modul în care se bănuiește că au fost comise faptele și scopul urmărit de inculpat, îl poate determina pe acesta să mai comită asemenea fapte, care nu pot fi concretizate în mod precis ci numai presupuse.
In plus, potrivit art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie pe cauțiune "se poate acorda..." de către instanța de judecată numai atunci când probele administrate în cauză conduc la convingerea fermă că pus în libertate provizorie inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin mijloacele indicare de lege.
Or, în cauză, situația de fapt reținută până în prezent conduce la convingerea fermă că pus în libertate provizorie, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Este adevărat că, potrivit art.160/10 Cod pr.penală, liberarea provizorie poate fi revocată, însă, această situație nu conduce automat la concluzia că un inculpat trebuie pus în libertate provizorie fără nici o restricție, întrucât în caz că nu respectă condițiile impuse pe perioada liberării provizorii, aceasta va fi revocată.
Tot atât de adevărat este și faptul că, în argumentarea motivării încheierii tribunalului, nu s-a făcut o nuanțare amănunțită a situației de fapt și a celei de drept, dar aceasta nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, astfel că și această critică este neîntemeiată.
Imprejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, reprezintă o prezumție legală care trebuie respectată de autoritățile judiciare și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
Aprecierea probelor se face numai de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
De asemenea în conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii altor noi infracțiuni sau unor fapte care să conducă la zădărnicirea aflării adevărului, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a dreoturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Pe cale de consecință, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă ca nefondat recursul, iar inculpatul să fie obligată, în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.01.1984 în M, județul C, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.387 din data de 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
dr.- - -
Grefier,
Red.-/Tehnored./ex.2
Jud.fond Gh./6 ianuarie 2010.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Corina Voicu
