Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 766/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.766/
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror: -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului susține motivele invocate în scris, apreciind că încheierea pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit prima instanță a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Motivarea instanței, în sensul că nu ar exista egalitate de tratament între inculpatul și inculpatul, cercetat în aceeași cauză, nu este întemeiată, având în vedere faptul că pentru ultimul măsura a fost înlocuită ținându-se seama de decesul tatălui acestuia. Nici susținerea că inculpatul ar mai putea influența în vreun fel aflarea adevărului nu este întemeiată.
Având în vedere infracțiunile grave reținute în sarcina inculpatului, solicită să se constate că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia subzistă în continuare.
De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că inculpatul mai este cercetat în alte două dosare penale tot pentru infracțiuni de corupție și că în cauză el nu a recunoscut săvârșirea faptelor nici la urmărirea penală, nici când a fost audiat în fața instanței.
Nu este justificată nici motivarea instanței cu privire la faptul că inculpatul nu mai poate influența martorii, deoarece martorii nu au fost audiați până la acest moment.
În evaluarea pericolului pentru ordinea publică, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai datele privind persoana inculpatului, dar și cele referitoare la infracțiunea săvârșită, pericolul social al acesteia.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.2 din Codul d e procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului formulat de parchet, casarea încheierii atacate și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, precizează că acesta este acuzat că a pus la dispoziția inculpatului anumite sume de bani, pentru a fi dați ca mită. Însă inculpatul era proprietarul afacerii, iar inculpatul era un angajat.
Din motivele de recurs ale parchetului a reținut că inculpatul a încetat actele infracționale la 13 aprilie 2009. În mai 2009, inculpatul a fost arestat preventiv, însă Curtea de APEL PITEȘTIa dispus atunci înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În aceste condiții, se pune întrebarea dacă nu cumva inculpatul răspunde de două ori pentru aceeași faptă. Deoarece, această infracțiune de care este acuzat în prezentul dosar va constitui act material în primul dosar în care este cercetat, cele două urmând a se conexa. Apreciază că nu se mai putea emite un al doilea mandat de arestare preventivă fiind vorba de aceeași faptă.
Se mai arată în motivele de recurs ale parchetului că buna desfășurare a procesului penal cere ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv, însă nu se motivează în nici un fel această susținere și nu sunt arătate ce date sau indicii există în acest sens.
Dacă ar fi pus în libertate, inculpatul nu ar putea influența martorii, câtă vreme instanța de fond a instituit în sarcina lui obligația de a nu lua legătura cu aceștia, în cazul nerespectării obligației luându-se din nou măsura arestării preventive față de el. De altfel, declarațiile martorilor nu sunt esențiale în cauză, întrucât toată acuzarea se întemeiază pe interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză.
Menționează încă o dată că inculpatul nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași chestiune și că măsura arestării preventive și menținerea ei vizează numai viitorul. Mai mult, s-ar încălca principiul prezumției de nevinovăție dacă o persoană ar fi arestată doar pentru ceea ce a făcut. De aceea legiuitorul a impus ca și condiție pentru luarea măsurii arestării preventive existența unor probe că lăsare în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Nu în ultimul rând, arată că inculpatul nu este o persoană atât de cunoscută în societate, astfel încât lăsarea lui în libertate să prezinte acel pericol pentru ordinea publică reliefat de temerea ce s-ar crea prin aceasta în rândul comunității. Solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea încheierii recurate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.385/13 alin.ultim Cod procedură penală, solicită punerea lui în libertate sub control judiciar pentru a putea fi alături de familie.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, prin care s-a dispus amânarea cauzei la data de 19 ianuarie 2010, în vederea administrării de probatoriu, iar, totodată, n baza art.139 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451Cod pr.penală.
Pe durata măsurii de a nu părăsi țara, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Anticorupție Pitești din cadrul Ministerului Administrației și Internelor - organ de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Argeș;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoanele judecate în prezenta cauză și de martori și să nu comunice cu toți aceștia direct sau indirect;
- să nu exercite profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
S-a atras atenția inculpatului ca, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, conform art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
Prezenta încheiere, la data rămânerii definitive, s-a dispus a se comunica inculpatului și instituțiilor prev. de art. 145 alin. 21Cod pr.penală.
S-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
O atare înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a dispus în urma examinării, din oficiu, a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în baza art.3002Cod pr.penală, rap.la art.160 alin.1 Cod pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că la data de 15 octombrie 2009, fost investită cu judecarea, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.254 alin.2 Cod penal, rap.la art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap.la art. 255 alin.1 Cod penal, rap.la art. 5 alin.1, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și G, pentru infracțiunea prev. de art. 255 alin.1 Cod penal, rap.la art. 5 alin.1, art.6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
Primii doi inculpați au fost arestați preventiv în această cauză, iar cel de-al treilea inculpat este arestat în altă cauză.
Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că inculpatul, în calitate de comisar șef al Gărzii Financiare - Secția A, în perioada 05 ianuarie 2007-31.12.2008, a primit în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice în tranșe lunare, cu titlu de mită de la inculpatul G, fie direct, fie prin intermediul inculpatului, suma de 43.000 lei, în perioada 13 iunie 2006-06 aprilie 2007 primit bunuri de la SC""SA în sumă totală de 1.540,58 lei și la data de 12 septembrie 2007 primit cu titlu de împrumut suma de 30.000 lei, iar la 01 noiembrie 2008 suma de 10.000 lei sume restituite parțial, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu și pentru a proteja interesele nelegale ale firmelor controlate de G.
Inculpatul G, în calitate de acționar la SC""SA respectiv asociat la SC" Aliment" SRL, SC" " SRL (fostă SC""SA) a remis în mod direct sau prin intermediul inculpatului sumele de bani și bunurile anterior menționate inculpatului, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să protejeze interesele nelegale ale societăților controlate de el.
Inculpatul, în calitate de administrator la SC""SA, SC" Aliment"SRL, SC" "SRL, a remis inculpatului, comisar șef al Gărzii Financiare - Secția A, sume de bani și bunuri la cererea inculpatului G, pentru ca să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să protejeze interesele nelegale ale societăților menționate anterior.
Inculpații și au fost reținuți în data de 22 septembrie 2009, iar prin încheierea nr.75/CC din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile, până la data de 21 octombrie 2009, inclusiv.
În prezent, inculpatul se află în stare de arest preventiv, iar inculpatului, prin decizia pronunțată la data de 26 noiembrie 2009, de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, i s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi țara; inculpatul G este arestat în altă cauză.
Prin situația nou creată inculpatului, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi țara, deși în sarcina sa s-a reținut o faptă mult mai gravă, tribunalul a apreciat că se încalcă principiul egalității de tratament față de inculpatul, care este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la dare de mită, faptă apreciată de codul penal și de legea specială, mai ușoară decât cea de luare de mită, avându-se în vedere diferențele dintre limitele de pedeapsă pentru astfel de infracțiuni.
Tribunalul, față de această situație și luând în considerare și împrejurarea că inculpatul a fost deja audiat, a concluzionat că nu se mai poate susține că ar mai zădărnici sau altera aflarea adevărului, chiar dacă nu a recunoscut faptele de care este acuzat, apreciind că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, în consecință, făcând aplicarea art.139 Cod pr.penală, a dispus în acest sens, conform dispozitivului enunțat la început.
Intrucât în cauză a fost formulată și o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a apreciat că o dată ce a considerat că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu se mai impune a fi admisă și această cerere de liberare provizorie, întrucât obligațiile impuse de lege sunt aceleași, chiar dacă sunt prevăzute de texte de lege diferite, astfel că această cerere a fost respinsă.
Impotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând, în esență, următoarele motive:
-Nu se poate susține că ar exista diferențieri de tratament juridic în privința inculpatului, în raport de inculpatul care a fost pus în libertate, deoarece punerea anterioară în libertate a inculpatului a fost determinată numai de faptul că acestuia i-a decedat tatăl, o atare situație avându-se în vedere de instanța de recurs, atunci când a dispus în acest sens.
-Nu poate fi primită nici cealaltă susținere a tribunalului că inculpatul nu ar zădărnici aflarea adevărului dacă ar fi pus în libertate, deoarece acesta nu a recunoscut fapta, deși existau probe în acest sens, având în vedere suporturile magnetice pe care au fost identificate consemnările privind sumele de bani și bunuri remise cu titlu de mită de către inculpatul iar, mai mult decât atât, după efectuarea perchezițiilor din data de 13 aprilie 2009, deși avea interdicție de a nu mai lua contact cu activitatea comercială a societăților din grupul "", cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în prezenta cauză la data de 22 septembrie 2009, la domiciliul inculpatului a fost identificată o unitate personală PC, care percheziționată informatic a scos în evidență faptul că acesta a continuat să țină o evidență contabilă paralelă, similară cu cea identificată la data de 13 aprilie 2009, și după această dată, privind consemnarea unor sume de bani și operațiuni ale societăților din grupul "", fapt ce ilustrează, fără echivoc, că acesta continuă să zădărnicească aflarea adevărului în prezenta cauză.
-De asemenea, o altă susținere a instanței că inculpatul nu mai poate influența martorii, întrucât a fost audiat, nu se impune a fi reținută, deoarece mai sunt martori de audiat care pot fi influențați și urmare a faptului că aceștia erau subordonați administratorului grupului "", ce are posibilitatea reală, cunoscând datele lor, de a-i contacta și de a-i influența.
-Menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului se impune și urmare a pericolului concret pentru ordinea publică apreciat nu numai cu referire la persoana inculpatului, dar și cu referire la infracțiunea de săvârșirea căreia acesta este acuzat, la pericolul social al acesteia, concretizat și în situația că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare de corupție, de o deosebită rezonanță și pedepsite de lege, creându-se în opinia publică sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea infracțiunilor menționate sunt cercetate în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai fost trimis în judecată tot pentru infracțiuni de corupție în două dosare, respectiv dosarele nr.97/P/2008 și nr.100/P/2009.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că recursul parchetului este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
-Astfel, nu se poate susține, așa cum arată și parchetul, că ar exista o diferență de tratament juridic între inculpatul și inculpatul, care, anterior a fost pus în libertate, întrucât o atare punere în libertate prin decizia nr.720/R din 26 noiembrie 2009 inculpatului, a fost determinată, în mod exclusiv, așa cum se arată în considerentele acestei decizii, de situația excepțională ce este percepută ca generatoare de mare durere, de orice membru al unei colectivități umane, și anume moartea unui părinte, oferindu-i-se, prin măsura dispusă, posibilitatea de a se afla la înmormântarea tatălui său și de a-și sprijini familia în astfel de momente dificile.
De altfel, nici apărarea prin concluziile sale nu susține că ar exista o atare diferențiere de tratament, neînsușindu-și, sub acest aspect, susținerea instanței în motivarea soluției.
-De asemenea, curtea apreciază ca întemeiată critica parchetului că inculpatul pus în libertate poate zădărnici aflarea adevărului, deși tribunalul susține contrariul, deoarece acesta nu a recunoscut fapta, chiar dacă sunt probe în acest sens, cu atât mai mult cu cât inculpatul pus în libertate anterior nu a respectat interdicția de a nu mai lua contact cu activitatea comercială a societăților din grupul "", cu ocazia percheziției domiciliare efectuate ulterior, la data de 22 septembrie 2009, identificându-se o unitate personală PC, care percheziționată informatic a evidențiat faptul că inculpatul a continuat ținerea unei evidențe contabile paralele, ceea ce demonstrează că acesta a încercat în continuare zădărnicirea aflării adevărului în această cauză.
-Totodată, nu poate fi reținută nici susținerea tribunalului, așa cum rezultă din motivarea încheierii, că inculpatul pus în libertate, fiind audiat, nu mai poate influența martorii, deoarece, în cauză, se impune audierea și a altor martori, unii dintre aceștia subordonați inculpatului, pe care inculpatul îi poate influența, cu atât mai mult cu cât acesta nu a recunoscut fapta și a dovedit în continuare un astfel de comportament, în sensul influențării adevărului, așa cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere o atare atitudine a inculpatului, considerăm că, chiar dacă inculpatului i s-ar impune anumite interdicții, totuși acesta le poate eluda, neîmpărtășind, în consecință, motivarea tribunalului că o dată stabilite astfel de interdicții, inculpatul le-ar și respecta întocmai cum a dispus instanța.
-In opinia curții, însă, esențial, este, potrivit textului de lege incident înlocuirii măsurii arestării preventive privativă de libertate cu o altă măsură restrictivă de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi țara, așa cum s-a dispus în această cauză, dacă sunt aplicabile prevederile legale incidente și anume, prevederile art.139 alin.1 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit acestui text, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Or, se impune a fi analizat dacă temeiul inițial al arestării dispusă în această cauză, în privința inculpatului, și anume cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, subzistă în această cauză sau se apreciază că poate fi înlocuit cu un alt temei.
In primul rând, pentru a statua sub acest aspect, curtea urmează a lua în considerare și prevederile art.143 Cod pr.penală, la care fac trimitere prevederile art.148 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că în cauză există suficiente probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit presupusa activitate infracțională reținută în sarcina sa, avându-se în vedere actele și lucrările din dosarul cauzei, chiar dacă acesta nu recunoaște fapta.
In al doilea rând, curtea constată că temeiul menționat al art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, nu se impune a fi schimbat, așa cum rezultă, de altfel, indirect, și din ultima critică expusă mai sus a parchetului, cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
Astfel, implicit, din probatoriul administrat în cauză și luând în considerare și persoana inculpatului, rezultă că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat, cum de altfel și parchetul menționează, consacrat, de asemenea, și de jurisprudența în materie, și prin prisma rezonanței negative că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm pentru asemenea fapte de corupție, extrem de grave, ce afectează societatea, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, cu atât mai mult cu cât acesta a mai fost cercetat și în alte dosare penale.
Este adevărat, că inculpatul, în celelalte dosare este cercetat pentru infracțiuni similare, așa cum susține apărarea, dar curtea consideră că nu poate fi primită susținerea apărării că inculpatul este arestat și răspunde penal de două ori pentru aceeași faptă, deoarece în prezenta cauză sunt alte acte materiale, fie ele la aceeași infracțiune continuată de complicitate la infracțiunea de dare de mită în favoarea inculpatului, cercetat pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată.
Având în vedere o atare situație, chiar dacă inculpatul a mai fost anterior arestat, se poate dispune din nou această măsură, așa cum s-a dispus și în această cauză, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea de libertate, așa cum pretind dispozițiile art.160/a alin.4 Cod pr.penală, "elemente noi" identificate, de altfel, cu noi acțiuni care reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, așa cum de altfel sunt presupus a fi săvârșite de inculpat în prezenta cauză, distinctă de cele anterioare.
Astfel, deși textul legal face vorbire de intervenirea de "elemente noi" în aceeași cauză, totuși, un atare tratament juridic se impune, cu atât mai mult, într-o cauză disjunsă, așa cum este cea de față.
Așa fiind, față de cele arătate, curtea concluzionează că nu este incident în cauză textul art.139 alin.1 Cod pr.penală, vizând înlocuirea măsurii arestării preventive, în sensul că s-a schimbat temeiul acesteia, fiind incident, în consecință, textul art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, vizând menținerea arestării preventive, ce a fost analizată din oficiu potrivit art.300/2 Cod pr.penală, deoarece temeiul inițial al arestării și anume cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, așa cum a fost analizat mai sus, subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Ca atare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, curtea va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte încheierea atacată, în sensul că, pe fond, va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate consecințele, menținând starea de arest a acestui inculpat și, în același timp, menținând restul dispozițiilor încheierii atacate.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea atacată, în sensul că, pe fond, înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 28.03.1971, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate consecințele.
Menține starea de arest a inculpatului.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
dr.- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/5 ianuarie 2010
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Corina Voicu
