Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 765/2009. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.765/R-MF Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au de formulat cereri prealabile în cauză.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului, punând în discuție totodată admisibilitatea acestei căi de atac.
Reprezentantul parchetului apreciază că recursul este admisibil, fiind aplicabile în cauză, prin analogie, dispozițiile art.160/9 din Codul d e procedură penală și față de temeiul și motivele arătate în scris.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea în parte a încheierii atacate și pe fond respingerea cererii formulate de inculpat, întrucât nu este justificată înlocuirea unei obligații stabilite în sarcina inculpatului în cadrul unei măsuri preventive dispuse.
Avocat, pentru intimatul inculpat, solicită respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de parchet, apreciind că în cazul de față nu se poate aplica temeiul indicat de reprezentantul parchetului, respectiv cel de la liberarea provizorie sub control judiciar.
Precizează că inculpatul nu a solicitat altceva decât ca, pe baza unor acte medicale și a unei invitații primite din partea unui cetățean român stabilit în Italia, să i se permită să părăsească țara în perioada indicată în hotărârea instanței de fond. Solicită să se constate că soluția dată de Tribunalul Vâlcea este legală și temeinică, temeiul legal fiind cel indicat în cererea de la dosar, și anume art.145 alin.1 din Codul d e procedură penală. Între obligațiile impuse inculpatului a fi respectate este și aceea de a nu depăși limita teritorială impusă, decât cu încuviințarea instanței. Tribunalul i-a permis temporar inculpatului să se deplaseze în Italia, iar la dosar există suficiente acte care fac dovada că acesta suferă de afecțiuni cardiace. Familia inculpatului a făcut numeroase demersuri pentru programarea inculpatului la clinica din Italia, în vederea efectuării de investigații.
În urma investigațiilor medicale făcute în România, medicul de familie al inculpatului, medic ce funcționează și în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V, i-a recomandat acestuia efectuarea unor alte investigații în afara țării.
Cu privire la cel de al doilea capăt al cererii formulate de inculpat, avocat învederează că acesta are un copil de câteva luni, iar mama concubinei sale este stabilită de foarte mult timp în Italia și are o situație financiară foarte bună, astfel că inculpatul nu ar avea de ce să intre în contact cu anumite persoane care au legătură cu cauza, existând la dosar suficiente garanții în acest sens.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și să se constate că inculpatul nu a încălcat în niciun mod obligațiile impuse de instanță la momentul în care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu s-a sustras acestor obligații și a cooperat cu autoritățile.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și să i se permită să meargă pentru investigații medicale în Italia. Cunoaște consecințele nerespectării obligațiilor impuse de instanță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, s-a admis cererea formulată de inculpatul și, în baza art.145 alin. 2/3 Cod pr.penală, s-a nlocuit obligația prevăzută de art.145 alin.1/ 1 Cod pr.penală, stabilită în sarcina acestuia, de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în sensul încuviințării de a părăsi localitatea și țara, pe o perioadă cuprinsă între 20 decembrie 2009 și până la 10 ianuarie 2010, pentru a se deplasa în Italia.
S-a impus în sarcina inculpatului obligația de prezenta organului de poliție desemnat cu supravegherea, acte cu care să justifice deplasarea în Italia pe perioada cuprinsă în prezenta încheiere, la data întoarcerii în țară, atrăgându-i-se atenția asupra art.145 alin.3 cod pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că la data de 11 decembrie 2009, s-a înregistrat cererea formulată de inculpatul, prin care a solicitat înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea din cadrul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, în sensul de a încuviința să părăsească limita teritoriala a municipiului Râmnicu - V pentru a merge în Italia, pe o perioadă determinată, începând cu 20 decembrie 2009 până la data de 10 ianuarie 2010, conform invitației formulate de.
S-a depus în susținerea acestei cereri o invitație adresată familiei inculpatului de către, mama soției sale. Numita este stabilită în Italia de o perioada lungă de timp, în localitatea și are aici o afacere prosperă, conform actelor care urmează a fi depuse la dosar, astfel că nu există nici un fel de dubiu asupra intențiilor inculpatului.
Inculpatul a arătat că a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată, a avut un comportament exemplar fata de organele de anchetă și de instanța de judecată, a înțeles să facă declarații în faza de urmărire, a respectat toate masurile luate în ceea ce îl privește și astfel a făcut dovada bunei sale credințe.
Același inculpat, prin avocat, a arătat, prin cererea depusă după ședință, că este grav bolnav, suferind de afecțiuni cardiovasculare, a fost supus mai multor investigații în centrele medicale din România și i s-a recomandat să repete investigațiile medicale în străinătate. Deoarece a obținut o programare la o clinică de specialitate în Italia, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv, înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în sensul de a permite deplasarea în Italia pentru investigații medicale, pe perioada 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie 2010.
Analizând cererile în raport de actele dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr.425/R/ din 19 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise recursurile declarate de mai mulți inculpați printre care și, s-a casat în parte încheierea nr.53 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția penală, în dosarul nr- și s-a înlăturat dispoziția de menținere a arestării preventive a inculpaților, această măsură fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere disp.art.139 rap. la art.145 cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpaților va fi înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar pe durata măsurii, aceasta a impus inculpaților respectarea obligațiilor prev.de art.145 alin.1 ind.1 lit. a-d cod procedură penală precum și obligațiile prev.de art.145 alin.1 ind.2 lit.:
b - să nu se deplaseze în locurile în care poate fi accesat internetul;
c - să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiilor acestora, de coinculpați, de martori, experți ori de alte persoane ce au legătură cu cauza și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f - să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se bănuiește că au săvârșit faptele imputate.
Potrivit art. 145 alin.2/ 3 Cod pr.penală, dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanța dispune aceasta prin ordonanță sau încheiere motivată. Dispozițiile alin. 2/1 și alin. 2/2 se aplică în mod corespunzător.
Din actele medicale depuse la dosar rezultă că acest inculpat suferă de o afecțiune cardiacă care necesită investigații într-un centru de cardiologie.
De asemenea, din conținutul acelorași documente rezultă că pentru determinarea afecțiunilor cardiace de care suferă acest inculpat sunt necesare și alte investigații care nu se pot efectua la clinicile cardiologice din România, inculpatului i s-a recomandat efectuarea acestora în clinici de specialitate din străinătate.
Din conținutul documentelor depuse la dosar rezultă că inculpatul, prin intermediul soacrei sale, care are domiciliu în Italia, a obținut o programare la o Clinică de cardiologie din Italia, data programării fiind de 23 decembrie 2009, pentru a se efectua investigațiile de rigoare.
Dat fiind faptul că dreptul la viață este garantat de art. 22 din Constituția României, dreptul la ocrotirea sănătății fiind reglementat de art.34 din aceeași Constituție, tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpatul este admisibilă. Statul are obligația prevăzută de textele de constituționale menționate de a asigura ocrotirea sănătății cetățenilor, fără discriminare.
Deci, față de actele medicale depuse la dosarul cauzei, de faptul că afecțiunea de care suferă inculpatul s-a agravat, Tribunalul constată că pe parcursul judecății cauzei au intervenit motive care justifică înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea cu posibilitatea de a se deplasa în străinătate (Italia), pentru investigații de specialitate, pe o perioadă determinată de timp.
În condițiile în care acest inculpat este singurul care a dat o declarație pertinentă în faza urmăririi penele, de natura aflării adevărului judiciar (fila 262, vol. I, dosar fond), a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată, s-a apreciat că există suficiente motive care să determine tribunalul să admită această cerere, având totodată suficiente garanții că inculpatul nu va încerca în nici un fel să se sustragă cercetării judecătorești, precum și perioada relativ redusă de timp a înlocuirii măsurii preventive, respectiv, o perioadă determinată ca timp, 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie 2010.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, susținând că încheierea este nelegală, deoarece în mod greșit instanța de judecată a acordat inculpatul atât permisiunea de părăsire a localității, cât și a țării, deși acestea diferă din punct de vedere al conținutului lor, iar prima instanță a realizat, în fapt, o îmbinare a celor două texte de lege ce reglementează măsurile preventive respective.
Pe de altă parte, încheierea a fost criticată și pentru netemeinicie, arătându-se că art.145 alin.2/3 Cod pr.penală, prin formularea: "motive care justifică impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente", se referă la modificarea unora dintre obligații de la momentul la care instanța se pronunță pentru viitor. În consecință, modificarea obligațiilor prin stabilirea înlăturării lor cu caracter temporar nu se încadrează în textele prevăzute de lege.
In speță, însă, în opinia parchetului, prezentarea unei simple invitații în străinătate pentru o călătorie de plăcere nu este un motiv ce ar justifica înlocuirea unei obligații din cadrul măsurii preventive, cu atât mai mult înlocuirea măsurii în sine.
Pe de altă parte, admiterea solicitării de a părăsi țara formulată de inculpat, ar aduce atingere scopului măsurii preventive ce viza buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii lui de la judecată.
Procurorul a făcut referire la multitudinea cererilor inculpatului de modificare a obligațiilor din cadrul măsurii preventive, respectiv de revocare a măsurii în sine, fie pentru a merge în alte localități din țară, fie pentru a se deplasa în Elveția în vederea angajării, unele dintre ele fiind admise de către instanța de fond, însă în cadrul aceleiași măsuri de obligare de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este admisibil și fondat și va fi admis, cu consecința casării dispoziției privitoare la admiterea cererii inculpatului, prin care i se permite să părăsească localitatea și țara, pentru a se deplasa în Italia, în perioada 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie 2010 și, pe fond, a respingerii acestei cereri.
Motivele expuse de către parchet, atât în ce privește nelegalitatea încheierii recurate, cât și netemeinicia acesteia, sunt pertinente și fondate și se bazează pe o corectă interpretare a textelor de lege ce reglementează măsurile preventive, inclusiv a textelor invocate de prima instanță.
Măsura obligării de a nu părăsi localitatea este o măsură restrictivă de libertate, care constă, conform art.145 alin.1 Cod pr.penală, "în îndatorirea impusă inculpatului...de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea organului care a dispus măsura". Ea este însoțită de o serie de obligații prevăzute la alin.1/1 și ale aceluiași articol.
Măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală, impune același tip de îndatoriri, însă libertatea de mișcare a inculpatului este mai mare, având la dispoziție întregul teritoriu al țării. Ea este, de asemenea, însoțită de obligațiile menționate anterior.
Este evident că îndatorirea impusă inculpatului în primul alineat al articolelor menționate, este de esența fiecărei măsuri.
Textul invocat de prima instanță pentru a admite cererea inculpatului de a pleca în Italia 22 de zile, este art.145 alin.2/3 Cod pr.penală, însă, este greșit aplicat. acestei reglementări se reduce doar la obligațiile ce însoțesc măsura preventivă, respectiv cele impuse în baza alin.1/1 sau 1/2 ale aceluiași text, nefiind aplicabile măsurii înseși.
Practic, instanța de fond a înlocuit măsura preventivă prevăzută de art.145 Cod pr.penală, cu măsura preventivă prevăzută de art.145/1 Cod pr.penală, deoarece numai astfel putea permite inculpatului și părăsirea țării.
De altfel aplicarea acestei instituții procedurale rezultă din chiar modul în care prima instanță a structurat conținutul dispozitivului încheierii după admiterea cererii inculpatului, folosind sintagma " înlocuiește obligația prevăzută de art.145 alin.1/ 1 Cod pr.penală, stabilită în sarcina inculpatului, de a nu părăsi localitatea de domiciliu". Este indicat greșit art.145 alin.1/1 Cod pr.penală, ca fiind sediul obligației de a nu părăsi localitatea, în realitate alineatul 1 al articolului menționat prevăzând această îndatorire. Alineatul 1/1 enumeră obligațiile ce însoțesc de drept această măsură preventivă.
Tribunalul procedând, deci, la înlocuirea unei măsuri preventive cu alta, în cauză sunt aplicabile prevederile art.141 alin.1 Cod pr.penală, referitoare la calea de atac împotriva încheierilor pronunțate de instanță în cursul judecății, privind măsurile preventive, putând fi atacate separat cu recurs. In consecință, recursul declarat de parchet este admisibil.
De altfel, această cale de atac se constituie într-un instrument de control al respectării măsurii preventive dispuse pentru acest inculpat, chiar de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia 425/R/ din 19 iunie 2009, instanță care a și pus-o în executare, conform art.418 alin.4 Cod pr.penală, dispunând punerea de îndată în libertate a inculpatului și comunicarea deciziei către organul de poliție desemnat cu supravegherea măsurii și a obligațiilor impuse (prevăzute de art.145 alin.1/1 și 1/2 Cod pr.penală), precum și celorlalte instituții prevăzute de art.145 alin.2/1 Cod pr.penală.
Așa cum s-a arătat anterior, articolul 145 alin.2/3 Cod pr.penală, invocat de prima instanță pentru a admite cererea inculpatului de a pleca în Italia 22 de zile este greșit aplicat, deoarece el permite doar modificarea, înlăturarea sau încetarea obligațiilor ce însoțesc măsura preventivă, pentru înlocuirea măsurii preventive temeiul fiind art.139 Cod pr.penală.
Mai mult, așa cum corect susține parchetul, formularea din textul "impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente" presupune modificarea unora dintre obligații începând de la momentul la care instanța se pronunță, pentru viitor, până la apariția unor noi motive care să le modifice din nou, nepermițând înlăturarea lor cu caracter temporar și reintrarea în ființă a vechilor obligații prin simpla trecere a perioadei de timp pentru care au fost "suspendate".
Analizând în continuare temeinicia încheierii recurate, sub aspectul criticat de parchet, curtea constată că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, astfel încât aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Deplasarea inculpatului în străinătate nu este nici necesară acestuia și nici oportună din perspectiva interesului instrucției penale. Aceasta, deoarece, între persoana care a formulat invitația și inculpat nu există nici o legătură de rudenie sau afinitate, în mod greșit prima instanță reținând că ar fi mama soției inculpatului, câtă vreme acesta nu este căsătorit.
In ce privește presupusa programare pentru o investigație medicală în străinătate, curtea constată că înscrisul depus la dosar nu prezintă nici un fel de atestare a provenienței lui de la o instituție medicală: ștampila unei clinici, parafă sau măcar numele unui medic, ci doar o semnătură aliterală.
Mai mult, în cuprinsul lui nu se indică vreo investigație complexă ce urmează a se efectua, pentru a se dovedi că ar fi una dintre acelea ce nu pot fi realizate în România. -ul menționat în înscrisul care confirmă programarea la consultația din Italia, adică electro-cardio-, este o investigație de rutină, accesibilă în orice cabinet al unui medic specialist cardiolog din România.
Nici din înscrisul intitulat "scrisoare medicală" (fila 119, vol.XV) nu rezultă că inculpatul nu ar putea beneficia de investigația prescrisă în România. cardiacă, indicată de cardiologul care a întocmit acest înscris, se poate realiza în mai multe clinici din țară, inclusiv la Institutul de Boli Cardiovasculare " Prof. " din B, astfel că nu s-ar putea reține că prin respingerea cererii inculpatului de a merge în Italia i s-ar încălca dreptul la viață sau la ocrotirea sănătății, așa cum a motivat prima instanță.
De altfel, programarea la investigații complexe, inexistente în țară, se face de obicei după o corespondență cu respectiva clinică, implicând obligatoriu, transmiterea de acte medicale doveditoare pentru o anumită boală și presupune o legătură cu medicul sau membrii echipei curante din țara de origine.
In consecință, dată fiind și perioada în care se solicită deplasarea în străinătate, ce include sărbătorile de iarnă, curtea apreciază că nu s-au făcut dovezi temeinice, în sensul că această călătorie ar avea un alt scop decât de agrement pentru inculpat.
țării de către inculpat ar afecta și interesul instrucției penale.
Din datele dosarului rezultă că o parte dintre colaboratorii inculpaților cercetați în cauza ce face obiectul dosarului - al Tribunalului Vâlceas -ar afla în Italia, deoarece sumele de bani cu care au fost prejudiciate părțile vătămate erau trimise întâi unor colaboratori din străinătate, datorită neîncrederii în comercianții români și abia apoi erau repatriate către autorii infracțiunilor ce acționau din România.
Din această perspectivă, curtea apreciază că deplasarea inculpatului în Italia, unde nu ar putea fi supravegheat sub aspectul contactelor pe care le-ar avea sau a activităților pe care le-ar desfășura, nu ar fi în interesul procesului penal, cu atât mai mult cu cât pentru unele persoane cercetate în aceeași cauză, care se ascund în străinătate, s-au emis mandate europene de arestare. În consecință organul de poliție desemnat cu supravegherea s-ar afla în imposibilitatea de a verifica respectarea tuturor obligațiilor ce însoțesc măsura preventivă, care nu au fost înlăturate de prima instanță.
In același timp, curtea reține că există un risc real al sustragerii inculpatului de la judecată, prin prisma criteriilor arătate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Jose Pires Coelho contra Spaniei, 2006) ce trebuie avute în vedere, pe lângă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta: caracterul acuzatului, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale și legăturile de orice natură cu țara în care este urmărit.
Deși Curtea a indicat că aceste circumstanțe trebuie considerate pentru persoanele deținute, considerăm că rațiunile sunt identice pentru situația în care se apreciază asupra unei cereri de deplasare a unui inculpat în străinătate, fiind relevante mai ales aspectele privind lipsa legăturilor solide cu țara.
În condițiile în care, astfel cum a fost încadrată fapta sa prin rechizitoriu, inculpatul riscă o pedeapsă de la 10 la 20 de ani închisoare, nu este căsătorit, trăind în concubinaj cu o femeie a căreia mamă locuiește în Italia și la care vrea să plece, a mai formulat cereri de a părăsi țara pentru pleca în Elveția, curtea apreciază că inculpatul are slabe legături cu țara de origine și multiple posibilități de a se ascunde în străinătate cu ajutorul unor persoane cunoscute lui.
Implicarea inculpatului într-un grup de criminalitate organizată, în scopul realizării unor infracțiuni grave, cu legături multiple în afara țării (Italia, Marea Britanie, Spania, Franța, SUA, Ungaria, state arabe), valoarea mare a prejudiciului și faptul că nu s-a stabilit cu certitudine destinația sumelor foarte mari de bani, presupuse a fi provenit din infracțiuni, impun menținerea măsurii preventive prevăzută de art.145 Cod pr.penală, așa cum a fost dispusă la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive.
În consecință, așa cum a arătat CEDO în materia arestării preventive (cauza Tomasi Franța), rațiuni valabile și în prezenta cauză, protejarea libertății individuale (în speță a celei de deplasare) împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor sau a desfășurării procesului în bune condiții.
Existând, deci, în continuare, motive plauzibile de a se bănui să inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și față de argumentele expuse, referitoare la pericolul de sustragere și interesul instrucției penale, curtea consideră neîntemeiată cererea formulată de inculpat de a i se permite deplasarea în Italia în perioada 20 decembrie 2009 - 10 ianuarie 2010.
Aceasta se va concretiza în admiterea recursului parchetului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, casarea în parte a încheierii recurate și, rejudecând, prin respingerea cererii formulată de inculpat.
Văzând și prevederile art.!92 alin.2 Cod pr.penală, pentru judecarea cererii la instanța de fond și, respectiv, art.!92 alin.3 Cod pr.penală în ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea atacată, în sensul că, pe fond, respinge cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2 octombrie 1982 în Râmnicu V, -, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui, nr.80, -.13,.A,.3.
Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat pentru judecata la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
dr.- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.4
Jud.fond
6 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Corina Voicu