Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 116/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungirea măsurii arestării preventive -
ROMANI A
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE Nr. 116
Ședința publică din 18 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 4 ianuarie 1978, în prezent arestat în Arestul IPJ S,împotriva încheierii nr. 143 PA din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, care substituie pe avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, menținându-și declarațiile date.
Instanța constată că părțile nu au cereri preliminare de formulat, iar recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond punerea inculpatului în libertate. În susținerea recursului, arată că pentru a fi incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală trebuie să existe probe certe, indubitabile și justificate că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Din motivarea instanței de fond și adresele întocmite pentru efectuarea comisiei rogatorii internaționale nu rezultă că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni, sau că ar exista presupuneri rezonabile că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Inculpatul recurent este acuzat că ar fi avut calitatea de "scouter" sau recrutor, ori analizând acest termen este de observat că nu se referă la racolare. Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că s-au purtat discuții cu privire la chestiuni uzuale, neexistând indicii că inculpatul ar fi racolat persoane în vederea transportului de droguri; de observat este și faptul că nu s-a demonstrat existența acestor droguri, că nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a persoanelor arestate în străinătate pentru a se face legătura cu inculpații; ul arestat în nu are legătură cu acest dosar. Faptul că inculpatul a recunoscut că a făcut legătura între martorul și inculpatul, fără a încasa vreo sumă e bani, nu justifică prelungirea arestării, cu atât mai mult cu cât el nu a știut despre natura transportului, nefiind dovedit beneficiul material de care face vorbire acuzarea. Nici cu ocazia percheziției nu s-a găsit vreo probă care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat, iar de la data arestării și până în prezent nu s-au strâns probe noi care să justifice prelungirea măsurii arestării. În mod greșit a arătat instanța de fond că există declarații de martori din care rezultă că inculpatul avea aceleași preocupări ca și membrii grupului infracțional. De asemenea, a arătat că perioada în care a fost arestat inculpatul constituie o limită rezonabilă în sensul jurisprudenței CEDO. Având în vedere că în cauză nu există indicii din care să rezulte săvârșirea faptelor de către inculpat, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în cazul în care s-ar reține că inculpatul a săvârșit vreo faptă penală, solicită a se avea în vedere contribuția minimă a acestuia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Parchetului apreciază cu probatoriul administrat reprezintă probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, situația de fapt fiind aceea că inculpatul a participat în mod direct la racolarea de persoane în vederea traficului de droguri, dovadă fiind și persoana arestată în, iar în cauză subzistă și cerințele disp. art. 148 lit. Cod pr.penală, având în vedere gravitatea faptei, riscurile la care au fost supuși ii și destinatarii drogurilor, care sunt în general persoane tinere. În concluzie apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicitată admiterea recursului și punerea sa în libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheiere numărul 143 PA din 13 august 2009 Tribunalului Suceavas -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul și s-a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 august 2009 până la 19 septembrie 2009, în temeiul art. 155, art. 159 alin 6 raportat la art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rinp. referatul nr. 102D/P/2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului zis "", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
-aderare și sprijinire a grupului infracțional organizat constituit din, și Jardă, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, după ce a executat o pedeapsă cu închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri în străinătate, a hotărât sub coordonarea lui să acționeze pentru a racola din România curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze benevol transporturi de droguri în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți.
În structura grupului infracțional organizat, zis "" deține un rol de"scouter" (recrutor) de tineri dispuși să efectueze curierat de droguri, pe care îi pune la dispoziția lui, în scopul participării sale directe la împărțirea beneficiilor materiale rezultate din această activitate, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
-organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada februarie 2009 - până în prezent, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat împreună cu racolarea și îndrumarea patru persoane, cetățeni români(, zis "", și ), în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația de Sud către țări din Vestul Europei, asigurând logistica necesară deplasării, cazării și întreținerii pe perioada șederii în țările de destinație și oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, în beneficiul cărora urmau a fi efectuate cursele de către aceștia.
În motivare s-a arătat că prin ordonanța din 22.06.2009, s-a dispus reținerea inculpatului,pe o perioadă de 24 ore, de la data de 22.06.2009 până în data de 23.06.2009.
La data de 23.06.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr. 25, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
La data de 17.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a dispus prin încheierea nr. 125 PA, prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 155, art. 159 alin. 6.C.P.P. raportat la art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează:
- audierea inculpatului -.
- audierea inculpatului zis "".
- audierea inculpatului.
- audierea inculpatului.
- audierea inculpatului.
- audierea inculpatului.
- audierea martorilor, ȘI, A,;
- audierea martorului sub altă identitate,
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul.
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul.
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul .
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la învinuitul.
- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la învinuitul.
- au fost obținute autorizații de percheziție și s-a procedat la efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice ridicate de la numiții,;;;
- s-a solicitat diferitelor unități bancare din județul S care au in sistem franciza serviciul de transfer bancar date de interes operativ cu privire la transferurile financiare efectuate de către cei în cauză;
- cereri de comisii rogatorii către autoritățile judiciare din Norvegia, Olanda,;
- a fost întocmit proces verbal de citire a memoriei telefoanelor și cartelelor ale inculpatului;
- au fost întocmite hărți relaționale în baza convorbirilor telefonice purtate de către membrii grupului infracțional interceptate autorizat;
S-a arătat că față de complexitatea acestui dosar, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute în cauză, precum și valorificarea acestora ca probe, în perioada următoare se impune efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:
- întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens.
- reaudierea inculpatului -.
- reaudierea inculpatului zis "".
- reaudierea inculpatului.
- reaudierea inculpatului:
- reaudierea inculpatului.
- reaudierea inculpatului:
- identificare celorlalți membrii ai rețelei de traficanți, respectiv i care au făcut transporturi internaționale de droguri de mare risc în favoarea inculpaților menționați anterior.
- verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului;
- obținerea rezultatelor comisiilor rogatorii internaționale.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că relevant pentru implicarea inculpatului zis "" în activitățile de constituire și cultivare a relațiilor infracționale de grup organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni la regimul substanțelor psihotrope și stupefiante sunt convorbirile telefonice interceptate și înregistrate autorizat, pe care le prezentăîn premierăîn cerere.
Pe de altă parte, Parchetul arătă că percheziția efectuată asupra sistemului informatic deținut de inculpatul nu a evidențiat alte date de interes operativ cu valoare probatorie.
De asemenea, menționează că administrarea probelor într-o astfel de cauză de natură transfrontalieră se bazează în primul rând pe cooperarea judiciară internațională și pe coroborarea datelor obținute prin intermediul instrumentelor de lucru specifice (comisiile rogatorii internaționale) cu probele deja administrate, acestea fiind declanșate de organele de urmărire penală române încă din debutul anchetei. Neobținerea acestor date și imposibilitatea coroborării lor cu celelalte probe a determinat și lipsa de utilitate a reaudierii inculpatului în această fază a anchetei.
Datorită specificului infracțiunilor de criminalitate organizată săvârșite în grup ceea ce presupune existența și conservarea unor relații și interese convergente între membrii acestuia, izolarea temporară cel puțin a membrilor de bază ai grupului se impune cu necesitate și se coroborează atât cu justificarea detenției provizorii cât și cu scopul procesului penal și anume tragerea la răspundere penală a tuturor celor vinovați de comiterea unor fapte penale.
În privința complexității prezentei cauze, învederează instanței de judecată că jurisprudența a statuat că procedura în materia cauzelor vizând grupuri criminale organizate este incontestabil un factor ce atrage o investigație complexă și de lungă durată ( a se vedea cazurile Contrada vs. Italia, Pantano vs. Italia, Celejewski vs. Polonia ).
Având în vedere că față de inculpatul zis "" au apărut temeiuri noi care justifică prelungirea duratei privării de libertate, s-a apreciat că perpetuarea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de cel în cauză trebuie analizată și din perspectiva binomuluiinteresul urmăririi penale - scopul măsurilor preventive(buna desfășurare a procesului penal), la care fac trimitere dispozițiile art. 1491, alin.1 și, respectiv, art. 136, Cod procedură penală.
Examinând cererea, instanța a constatat că propunerea de prelungire a arestării preventive este întemeiată.
S-a reținut că prin încheierea nr.25A din 23.06.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, întrucât din datele existente a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, și sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică". Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat prin încheierea nr. 58R din 25.06.2009 a Curții de Apel Suceava.
Prin încheierea nr. 125 PA din data 17.07.2009 a Tribunalului Suceava, s-a admis propunerea - și în baza art.159 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f, art.136 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 22 iulie 2009 până la 20 august 2009 inclusiv. Prin încheierea nr. 78R din 20 iulie 2009 recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate. Conform art. 148 alin. 1.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile de la lit. a-f, ale art. 148 alin. 1
Din probele administrate în cauză până în prezent instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa fiind relevante în acest sens: proces-verbal de identificare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate, proces-verbal de înștiințare a autorităților grecești și de consemnare a răspunsului acestora, comisie rogatorie internațională, planșă fotografică, declarația inculpatului, declarația coinculpatului, declarațiile martorilor, -;,.
Din aceste probe rezultă că în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a organizat împreună cu racolarea și îndrumarea a patru persoane, cetățeni români (, zis "", și ), în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația de Sud către țări din Vestul Europei, asigurând logistica necesară deplasării, cazării și întreținerii pe perioada șederii în țările de destinație și oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, în beneficiul cărora urmau a fi efectuate cursele de către aceștia.
Astfel este de reținut faptul că inculpatul a recunoscut în declarația sa faptul că i-a cerut să-i găsească persoane pentru transport, urmând a primi pentru fiecare persoană suma de 500 de euro, susținând însă că nu știa ce trebuie să transporte aceste persoane, menționând că i-a făcut legătura acestuia cu numitul, încercând să nege rolul avut în desfășurarea activităților infracționale menționate. Din declarația coinculpatului și a martorilor -;, rezultă că inculpatul avea aceleași preocupări ca și ceilalți membrii ai grupului în vederea racolării de transportatori de droguri de mare risc. Această declarație se coroborează cu interceptările telefonice efectuate cu privire la persoana inculpatului, și din conținutul cărora rezultă că acesta acționa coordonat cu inculpații și în activitatea de repartizare a ilor, gestionând în mod direct activitatea acestora. Deși din probatoriul administrat rezultă că acest inculpat a avut un rol și o contribuție mai mică decât coinculpații, Jardă sau în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de organizare, conducere sau finanțarea traficului de droguri de mare risc, instanța reține că rolul acestuia nu era al unui simplu sau executant al sarcinilor primite, ci se implica activ în racolarea și coordonarea "curierilor". S-a avut în vedere la stabilirea situației de fapt și declarațiile martorilor și care confirmă activitățile infracționale în care grupul pe care inculpatul l-a sprijinit era implicat și legătura inculpatului cu acest grup. telefonice relevă de asemenea și legăturile pe care acest inculpat le-a avut sau urmărea să le inițieze cu cetățeni străini din diferite state și care erau în fapt cei care solicitau i pentru transportul drogurilor. Fără îndoială că obținerea și consolidarea unor contacte directe i-ar fi asigurat beneficii materiale importante și o poziție mai importantă în ierarhia grupului.
De altfel, existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa a fost reținută, cu autoritate de lucru judecat și în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și prelungirea acesteia iar probele administrate ulterior acestor momente nu sunt de natură a infirma cele reținute.
Sub aspectul criticilor aduse față de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, mai precis în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, respectiv respectarea principiului legalității incriminării, Tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate, aceste aspecte fiind invocate de altfel anterior și analizate de instanță pe larg prin încheierile menționate. Deși instanța sesizată cu o propunere de arestare preventivă a inculpatului nu trebuie să analizeze dacă sunt întrunite toate elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și subiective, a infracțiunii reținute de organele de cercetare penală în sarcina sa, având în vedere temeiul invocat în propunerea de arestare preventivă, art. 148 lit. f C.P.P. instanța trebuie să verifice dacă sunt probe sau indicii temeinice privind săvârșirea respectivei infracțiuni, astfel cum este ea descrisă de textul legal incriminator, aspect deosebit de important inclusiv pentru verificarea condiției ca legea să prevadă pentru respectiva infracțiune o pedeapsă mai mare de 4 ani. Conform art. 2 din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 10 prevede că organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2 - 9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani. Analizând situația de fapt expusă prin raportare la conținutul acestor texte legale instanța apreciază că există indicii temeinice privind comiterea de către inculpat și a acestei infracțiuni.
Cât privește pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute inculpatul, acestea sunt mai mari de 4 ani.
Tribunalul a apreciat că inculpatul prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică Tribunalul reține că nu a fost definită de legiuitor, însă o astfel de definiție s-a cristalizat în teoria juridică și în practica judiciară constantă. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1.pen. ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzația comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speța de față. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană, acuzată de comiterea în concurs a patru infracțiuni cu un pericol social ridicat (fapt care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor), este cercetată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat printr-o jurisprudență constantă (de exemplu, Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii dar după un timp ele nu mai sunt suficiente. În cauza Letellier contra Franței Curtea a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În baza art. 11 și 20 din Constituția României dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă. Astfel, cum se poate observa, Curtea Europeană a drepturilor Omului apreciază că simpla existență a unor motive plauzibile că o persoană a comis o infracțiune justifică luarea măsurii arestării preventive față de aceasta. În plus față de această condiție (care este echivalentă cu cerința existenței probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte penale cerută de art. 143 al. 1.C.P.P.) în dreptul românesc se cer întrunite condiții suplimentare, mai precis în cazul prevăzut de art. 148 lit. f necesitatea C.P.P. ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică și un cuantum minim al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea vizată. Prin urmare în condițiile în care Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile reglementate în dreptul procesuale penal român pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu atât mai mult, exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum se desprinde din practica CEDO, invocată de apărătorul inculpatului, sunt respectate în cazul de față.
S-a precizat faptul că în aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea, temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă, o "probatio diabolica".
În speță, având în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite infracțiunile, urmările acestora, faptul că actele materiale au avut o frecvență ridicată, s-au referit la cantități semnificative de droguri de mare risc, persoanele racolate erau în general la primul conflict cu legea penală, erau tinere, mai ușor influențabile și tentate de câștiguri materiale imediate și importante, în contextul creșterii în ultima perioadă de timp a implicării, în diferite forme, a cetățenilor români în traficul de droguri, s-a reținut un grad ridicat de pericol social al inculpatului.
Prin urmare, s-a reținut că există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând o detenție provizorie a inculpatului.
în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 60 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei iar instanța a apreciat că menținerea în arest a inculpatului în continuare pentru încă 30 de zile în vederea continuării cercetărilor este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal. Instanța a apreciat că prin menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu s-ar depăși termenul rezonabil al acestei măsuri preventive ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un nr. de 6 inculpați, în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social, necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare ce comportă unele dificultăți inerente. Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat deși s-a diminuat în timp nu a dispărut și justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Instanța reținut și că în cauză au fost efectuate un număr relativ mare de acte de urmărire penală și că urmează să mai fie efectuate o serie de acte enumerate în propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpat prin apărător ales.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs incupatul solicitând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărător, a arătat că pentru a fi incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod de procedură penală trebuie să existe probe certe, indubitabile și justificate că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Din motivarea instanței de fond și adresele întocmite pentru efectuarea comisiei rogatorii internaționale nu rezultă că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni, sau că ar exista presupuneri rezonabile că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Inculpatul recurent este acuzat că ar fi avut calitatea de "scouter" sau recrutor, ori analizând acest termen este de observat că nu se referă la racolare. Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că s-au purtat discuții cu privire la chestiuni uzuale, neexistând indicii că inculpatul ar fi racolat persoane în vederea transportului de droguri; de observat este și faptul că nu s-a demonstrat existența acestor droguri, că nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a persoanelor arestate în străinătate pentru a se face legătura cu inculpații; ul arestat în nu are legătură cu acest dosar. Faptul că inculpatul a recunoscut că a făcut legătura între martorul și inculpatul fără a încasa vreo sumă e bani, nu justifică prelungirea arestării, cu atât mai mult cu cât el nu a știut despre natura transportului, nefiind dovedit beneficiul material de care face vorbire acuzarea. Nici cu ocazia percheziției nu s-a găsit vreo probă care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat, iar de la data arestării și până în prezent nu s-au strâns probe noi care să justifice prelungirea măsurii arestării. În mod greșit a arătat instanța de fond că există declarații de martori din care rezultă că inculpatul avea aceleași preocupări ca și membrii grupului infracțional. De asemenea, a arătat că perioada în care a fost arestat inculpatul constituie o limită rezonabilă în sensul jurisprudenței CEDO. Având în vedere că în cauză nu există indicii din care să rezulte săvârșirea faptelor de către inculpat, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în cazul în care s-ar reține că inculpatul a săvârșit vreo faptă penală, solicită a se avea în vedere contribuția minimă a acestuia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, s-a invocat faptul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui. Aceste aspecte sunt însă contrazise de actele și lucrările dosarului. Astfel, în volumul XII - dosar de urmărire penală -există declarațiile martorei - care confirmă că inculpatul i-a făcut cunoștință soțului ei, cu coinculpatul și toți cei trei au discutat despre efectuarea unui transport de droguri din în. De asemenea inculpatul a căutat-o la locuința ei de la țară și i-a spus să ia legătura cu care lucrează la cafeneaua de la etajul I din în legătură cu efectuarea unor transporturi de droguri. Discuțiile telefonice dintre inculpatul și inculpatul din 28.05.2009 confirmă declarațiile martorei - care a luat legătura cu acea persoană numită. Mai mult, din toate procesele -verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, aflate la dosar, rezultă implicarea inculpatului în racolarea de i care să transporte diferite cantități de droguri între țările din și Latină sau între țările din Europa. Discuțiile telefonice transcrise în procesele - verbale nu sunt convorbiri uzuale, din ele rezultând tocmai modalitatea de a acționa a inculpatului sau de a racola diferite persoane, precum și traseele pe care ii urmau să fie trimiși. În acest sens sunt convorbirile din 01.06.2009, 03.06.2009, 11.06.2009, 12.06.2009, Totodată, din discuțiile telefonice rezultă că inculpatul avea cunoștință de arestarea unor persoane de cetățenie română în state din sau Europa.
Prin urmare, există indicii temeinice în sensul art. 681Cod de procedură penală și art. 5 alin. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui.
În ce privește necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 60 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei, iar instanța apreciat că menținerea în arest a inculpatului în continuare pentru încă 30 de zile în vederea continuării cercetărilor este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal. Prin menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu s-ar depăși termenul rezonabil al acestei măsuri preventive ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un număr de 6 inculpați, că se fac cercetări și în alte cauze care au legătură cu membrii grupului din prezenta cauză în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare ce comportă unele dificultăți inerente.
Esențial pentru reținerea necesității prelungirii arestării este complexitatea cauzei și amploarea probatoriului suplimentar celui care a stat la baza dispunerii arestării inițiale, cu arătarea concretă a împrejurărilor care au împiedicat efectuarea acestuia înăuntrul duratei arestării. În cauză, administrarea unor probe este strâns legată de efectuarea comisiei rogatorii internaționale dispusă de procuror, activitate care prin ea însăși presupune o durată mai mare de timp, astfel încât nu se poate aprecia că organele de urmărire penală au stat în pasivitate de la data ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive. De asemenea, verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului sunt în măsură să completeze probatoriul și să confirme discuțiile telefonice relativ la locurile în care au fost trimiși ii. Obținerea acestor informații presupune respectarea unei anumite proceduri și nu poate fi reproșată procurorului lipsa de operativitate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este dat în cauză și rezultă din probele existente la dosar. Astfel, din convorbirile telefonice, declarațiile martorilor, procesele verbale de identificare, declarațiile inculpatului rezultă modalitatea în care acționa acesta pentru racolarea tinerilor care erau ușor influențabili și tentați să obțină câștiguri materiale imediate, asigurând baza materială necesară deplasării, cazării și oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri situație care prin natura ei conduce la aprecierea inculpatului ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică prin sfidarea regulilor de drept și a ordinii publice, creând stare de indignare, dezaprobare și insecuritate în rândul comunității. Apreciind această stare de insecuritate, instanța are în vedere faptul că în ultima perioadă s-a intensificat traficul de droguri și pe piața din România și tot mai multe persoane cad victime consumului ilicit de droguri fiind atrase de traficanți prin diverse mijloace.
Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Datorită complexității cauzei, necesității obiective de administrare și a altor probe pentru a stabili cu certitudine contribuția fiecărui inculpat în organizarea și determinarea tinerilor să transporte drogurile și implicațiilor negative pe care le presupune această activitate, necesitatea identificării și a altor persoane care au sprijinit rețeaua internațională de traficanți și anihilării acesteia, amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă traficul de droguri în rândul tinerilor, nu se poate vorbi de depășirea termenului rezonabil prin prelungirea în continuare a măsurii arestării preventive.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apreciind în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind îndeplinite condițiile care impun prelungirea arestării preventive, nu se impune luarea unei alte măsuri mai puțin coercitive, cum a susținut inculpatul.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.143PA din 13 august 2009 Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.
Președinte, Judecători, Grefier.
Red.
Dact.
.Ex.2/19.08.2009
Jud. fond-
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Ilieș Titiana
