Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 119/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - prelungirea măsurii arestării preventive -

ROMANI A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI

ÎNCHEIERE Nr. 119

Ședința publică din 18 august 2009

PREȘEDINTE: Andrieș Maria

JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10 ianuarie 1988,în prezent arestat în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr.144PA din 13 august 2009 Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat care substituie pe avocat ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, menținându-și declarațiile date.

Instanța constată că părțile nu au cereri preliminare de formulat, iar recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii privind prelungirea arestării preventive. În subsidiar, cere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În susținerea recursului arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege care să justifice prelungirea acestei măsuri. Astfel, la dosar nu există indicii temeinice, iar din analiza înscrisurilor existente la dosar se pot desprind două concluzii: fie că nu a fost depus la dosar întreg materialul probator existent, lucru grav, ori că, dacă acesta a fost depus în întregime, nu rezultă cu certitudine săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului. Din convorbirile telefonice purtate de inculpat nu rezultă decât faptul că acesta îl cunoștea pe inculpatul și pe un anumit, iar aceste convorbiri nu se pot corobora cu alte probe întrucât nu există. De asemenea, se motivează că inculpatul i-ar fi acordat ajutor inculpatului, însă organele de urmărie penală nu explică în ce constă acst ajutor ci doar că acesta s deduce din convorbirile telefonice purtate de cei doi.

Referitor la condițiile prev.de art. 148 Cod pr. penală, apreciază că nu trebuie avut în vedere doar gravitatea faptei sau limita de pedeapsă prevăzută de lege, ci trebuie analizate circumstanțele personale ale inculpatului, fiind necesară și existența probelor din care să rezulte indubitabil că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. În plus, inculpatul recurent suferă de o boală gravă, fiind alergic la și mucegai, existând pericolul de a face oricând șoc anafilactic, tratamentele oferite în arest nefiind suficiente.

Reprezentantul Parchetului referindu-se la dispozițiile art. 143 Cod pr.penală, arată că în cauză există probe care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, situația de fapt fiind aceea că inculpatul a participat în mod direct la racolarea unui număr de 9 persoane în vederea efectuării transporturilor de droguri. În cauză subzistă și cerințele disp. art. 148 lit. Cod pr.penală, având în vedere gravitatea faptei, riscurile la care au fost supuși ii, care sunt în general persoane tinere. În concluzie, apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia, menținerea încheierii ca legală și temeinică și pe cale de consecință respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și continuarea urmăririi penale cu el în stare de libertate.

Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheiere numărul 144 PA din 13 august 2009 Tribunalului Suceavas -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul și s-a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 24 august 2009 până la 07 septembrie 2009, în temeiul art. 155, art. 159 alin 6 raportat la art. 148 lit. f Cod de procedură penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rinp. referatul nr. 102D/P/2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, pe o durată de 15 zile, a inculpatului zis "", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a grupului infracțional organizat constituit din, și, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că prin participarea sa la toate activitățile desfășurate de, prin intermediul cărora a luat cunoștință de natura acestora și toate persoanele implicate, și-a manifestat poziția de membru al grupului care a desfășurat activități de racolare din România de curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze benevol transporturi de droguri în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți.

- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.26 pen. rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 constând în aceea că în perioada februarie 2009 - iunie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a participat în mod direct la racolarea și îndrumarea de către a nouă persoane, cetățeni români (, zis "", A, și ) în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația Turcia - Europa de Vest sau și de Sud către țări din Vestul Europei asigurând logistica necesară deplasării, cazării și întreținerii pe perioada șederii în țările de destinație și oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, în beneficiul cărora urmau a fi efectuate cursele de către aceștia.

În motivarea propunerii s-a arătat că prin ordonanța din 26.06.2009, s-a dispus reținerea inculpatuluizis ""- cetățean român,pe o perioadă de 24 ore, de la data de 26.06.2009 până data de 27.06.2009.

La data de 26.06.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr. 26, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatuluizis ""- cetățean român, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit.f proc.pen.

La data de 17.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a dispus prin încheierea nr. 126 PA, prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 155, art. 159 alin. 6.C.P.P. raportat la art. 148 lit.f proc.pen.

Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează:

- audierea inculpatului,

- audierea martorilor:, A,;

- audierea martorului sub altă identitate;

- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul,

- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la inculpatul;

- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la numitul;

- a fost obținută autorizație de percheziție și s-a procedat la efectuarea percheziției sistemului informatic ridicat de la numitul,

- s-a solicitat diferitelor unități bancare din județul S care au in sistem franciza serviciul de transfer bancar date de interes operativ cu privire la transferurile financiare efectuate de către cei în cauză;

- cereri de comisii rogatorii către autoritățile judiciare din Norvegia, Olanda,;

- au fost întocmite hărți relaționale în baza convorbirilor telefonice purtate de către membrii grupului infracțional interceptate autorizat;

- a fost întocmit proces verbal de citire a memoriei telefoanelor și cartelelor ale inculpatului;

Față de această situație, se poate constata complexitatea acestui dosar, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute în cauză, precum și valorificarea acestora ca probe, astfel că, în perioada următoare este necesară efectuarea următoarelor acte de urmărire penală:

- întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens;

- reaudierea inculpatului,

- reaudierea inculpatului.

- reaudierea inculpatului,

- identificarea celorlalți membri ai grupului infracțional, respectiv ii care au făcut transporturi internaționale de droguri de mare risc, pentru inculpații menționați anterior

- verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului, intocmindu-se adrese către unitățile bancare care au sistem ;

- obținerea rezultatelor comisiilor rogatorii internaționale.

S-a arătat că administrarea probelor într-o astfel de cauză de natură transfrontalieră se bazează în primul rând pe cooperarea judiciară internațională și pe coroborarea datelor obținute prin intermediul instrumentelor de lucru specifice (comisiile rogatorii internaționale) cu probele deja administrate, acestea fiind declanșate de organele de urmărire penală române încă din debutul anchetei. Neobținerea acestor date și imposibilitatea coroborării lor cu celelalte probe a determinat și lipsa de utilitate a reaudierii inculpatului în această fază a anchetei.

Datorită specificului infracțiunilor de criminalitate organizată săvârșite în grup ceea ce presupune existența și conservarea unor relații și interese convergente între membrii acestuia, izolarea temporară cel puțin a membrilor de bază ai grupului se impune cu necesitate și se coroborează atât cu justificarea detenției provizorii cât și cu scopul procesului penal și anume tragerea la răspundere penală a tuturor celor vinovați de comiterea unor fapte penale.

În privința complexității prezentei cauze, s-a învederat instanței de judecată că jurisprudența a statuat că procedura în materia cauzelor vizând grupuri criminale organizate este incontestabil un factor ce atrage o investigație complexă și de lungă durată ( a se vedea cazurile Contrada vs. Italia, Pantano vs. Italia, Celejewski vs. Polonia ).

Perseverența infracțională a inculpatului, este determinată de comiterea a unei infracțiuni scop, realizată în formă continuată printr-o succesiune de acte materiale, și anume complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.26 pen. rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 și aderare și sprijinire a grupului infracțional organizat constituit din, și, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și, ce au fost descoperite în cursul urmăririi penale și se află în curs de administrare a probatoriului.

Având în vedere că față de inculpatul au apărut temeiuri noi care justifică prelungirea duratei privării de libertate, s-a apreciat că perpetuarea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de cel în cauză trebuie analizată din perspectiva binomuluiinteresul urmăririi penale - scopul măsurilor preventive(buna desfășurare a procesului penal), la care fac trimitere dispozițiile art. 149¹, alin.1 și, respectiv, art. 136,. proc. pen.

Examinând cererea, instanța de fond a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive este întemeiată.

Pentru hotărî astfel, a reținut că prin încheierea nr. 26A din 26.06.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică". Încheierea a rămasa definitivă prin respingerea recursului inculpatului prin încheierea nr. 62 R din 29.06.2009 a Curții de Apel Suceava.

Prin încheierea nr. 126 PA din data 17.07.2009 a Tribunalului Suceava, s-a admis propunerea - și în baza art.159 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f, art.136 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de încă 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2009, până la data de 23 august 2009 inclusiv. Prin încheierea din 18.07.2009 Tribunalul a dispus în baza art. 195.C.P.P. îndreptarea erorii materiale din minuta încheierii 126 din 17.07.2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că la alineatul 2 în loc de "începând cu data de 26 iulie 2009, până la data de 24 august 2009 inclusiv" se va menționa în mod corect "începând cu data de 25 iulie 2009, până la data de 23 august 2009 inclusiv".

Conform dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmării penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate. Conform art. 148 alin. 1.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există vreunul din cazurile de la lit. a-f, art. 148 alin. 1

Din probele administrate în cauză a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa fiind relevante în acest sens: procesul verbal de investigații, proces-verbal de consemnare a înregistrărilor audio-video, planșele fotografice, suportul optic tip CD, procesul-verbal de identificare din 1.04.2009, procesul-verbal de înștiințare a autorităților judiciare grecești și de consemnare a răspunsului primit, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarația inculpatului, declarația coinculpatului.

Inculpatul a recunoscut în declarația sa implicarea în activitățile de racolare a unor tineri pentru transportul drogurilor de mare risc în diverse țări din Europa, încercând să-și minimalizeze rolul avut, însă din declarația coinculpatului ( 267 vol. 4 ds.p) rezultă că inculpatul avea aceleași preocupări ca și ceilalți membrii ai grupului în vederea racolării de transportatori de droguri de mare risc. Această declarație se coroborează cu procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice efectuate cu privire la persoana inculpatului, și din conținutul cărora rezultă că acesta acționa coordonat cu inculpații și în activitatea de repartizare a ilor, gestionând în mod direct activitatea acestora. Deși din probatoriul administrat rezultă că acest inculpat a avut un rol și o contribuție mai mică decât coinculpații, sau în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de organizare, conducere sau finanțarea traficului de droguri de mare risc, fiindu-i reținută calitatea de complice, instanța reține că rolul acestuia nu era al unui simplu sau executant al sarcinilor primite, ci se implica activ în racolarea și coordonarea "curierilor".

Și în ceea ce privește comiterea infracțiunii de aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat instanța a apreciat că există indicii temeinice, având în vedere faptul că din interceptările telefonice depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul avea cunoștință de activitatea inculpaților ( 30 vol. 8 ds.) și ( 49 vol. 8 ds.) și de legătura acestora cu inculpatul. De asemenea, inculpatul era contactat de către inculpații și în situațiile în care era necesară racolarea sau trimiterea unui "curier" - 50 verso vol. 8 ds. Prin declarațiile date, inculpatul a recunoscut în parte existența și natura legăturilor pe care le-a dezvoltat cu inculpatul și ceilalți membrii ai grupului, precum și scopul activității de racolare. Această declarație se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice, rezultând că inculpatul manifestă o implicare activă, chiar și cu aspecte decizionale, în repartizarea și dirijarea ilor precum și a sumelor de bani destinate finanțării acestora.

telefonice relevă de asemenea și legăturile pe care acest inculpat le-a avut sau urmărea a le iniția cu cetățeni străini din diferite state și care erau în fapt cei care solicitau i pentru transportul drogurilor. Fără îndoială că obținerea și consolidarea unor contacte directe i-ar fi asigurat beneficii materiale importante și o poziție mai importantă în ierarhia grupului. În consecință, inculpatul era în contact nemijlocit cu toate nivelurile activității grupului: membrii rețelei internaționale, ii și ceilalți membrii ai grupului ce constituie obiectul prezentului dosar.

Cât privește pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, acestea sunt mai mari de 4 ani.

Tribunalul a apreciat că inculpatul prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică Tribunalul reține că nu a fost definită de legiuitor însă o astfel de definiție s-a cristalizat în teoria juridică și în practica judiciară. Există un astfel de pericol atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, vizând toate valorile ocrotite prin art. 1.pen. ca urmare a activității inculpatului posterioară săvârșirii infracțiunii sau o reacție declanșată de fapta săvârșită de acesta. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpatului planează acuzația comiterii unei fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speța de față. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul apreciază că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană, acuzată de comiterea în concurs a două infracțiuni cu un pericol social ridicat (fapt care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor), este cercetată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.

Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat printr-o jurisprudență constantă (de exemplu, Contrada contra Italiei, Muller contra Franței) că persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii dar după un timp ele nu mai sunt suficiente. În cauza Letellier contra Franței Curtea a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În baza art. 11 și 20 din Constituția României dispozițiile CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile în sistemul român de drept având forță constituțională și supralegislativă. Astfel, cum se poate observa, Curtea Europeană a drepturilor Omului apreciază că simpla existență a unor motive plauzibile că o persoană a comis o infracțiune justifică luarea măsurii arestării preventive față de aceasta. În plus față de această condiție (care este echivalentă cu cerința existenței probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte penale cerută de art. 143 al. 1.C.P.P.) în dreptul românesc se cer întrunite condiții suplimentare, mai precis în cazul prevăzut de art. 148 lit. f necesitatea C.P.P. ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică și un cuantum minim al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea vizată. Prin urmare în condițiile în care Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile reglementate în dreptul procesuale penal român pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu atât mai mult, exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum se desprinde din practica CEDO, sunt respectate în cazul de față.

În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte, iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea, temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă, o "probatio diabolica".

În speță, având în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite infracțiunile, urmările acestora, faptul că actele materiale au avut o frecvență ridicată, s-au referit la cantități semnificative de droguri de mare risc, persoanele racolate erau în general la primul conflict cu legea penală, erau tinere, mai ușor influențabile și tentate de câștiguri materiale imediate și importante, în contextul creșterii în ultima perioadă de timp a implicării, în diferite forme, a cetățenilor români în traficul de droguri, rezultă un grad de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite (ce excede pericolului social concret al unor fapte similare). Având în vedere legăturile certe pe care inculpatul le-a dezvoltat cu cetățenii străini ce dispuneau efectuarea transportului de droguri de mare risc și participarea activă a inculpatului la toate aceste activități, Tribunalul a apreciat că ordinea publică este în mod concret amenințată prin lăsarea în libertate a inculpatului.

Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând o detenție provizorie a inculpatului.

Tribunalul a reținut și faptul că, deși starea de sănătate a inculpatul este un criteriu legal (art. 136 alin. 8.C.P.P.) ce servește la alegerea măsurii preventive, acesta trebuie coroborat cu celelalte criterii prevăzute de lege, precum și cu datele ce rezultă din speță în ansamblul ei. Existența unei anumite afecțiuni nu duce la excluderea posibilității ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv, având în vedere faptul că instanța a reținut că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În acest context trebuie avute în vedere posibilitatea formulării de către inculpat a unei cereri în vederea efectuării unui tratament medical sub pază permanentă, conform art. 139¹.C.P.P..

În cauza de față, deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 60 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei iar instanța a apreciat că menținerea în arest a inculpatului în continuare pentru încă 15 zile în vederea continuării cercetărilor este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal. Instanța apreciat că prin menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu s-ar depăși termenul rezonabil al acestei măsuri preventive ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un nr. de 6 inculpați, în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social, necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare ce comportă unele dificultăți inerente

Instanța reținut și că în cauză au fost efectuate un număr relativ mare de acte de urmărire penală și că urmează să mai fie efectuate o serie de acte enumerate în propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Având în vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpat prin apărător ales.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs incupatul solicitând respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea recursului inculpatul, prin apărător, a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege care să justifice prelungirea acestei măsuri. Astfel, nu există indicii temeinice că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunilor, nu există martori care să confirme acastă situație iar asupra inculpatului nu s-au găsit nicio cantitate de droguri. Din convorbirile telefonice purtate de inculpat nu rezultă decât faptul că acesta îl cunoștea pe inculpatul, iar aceste convorbiri nu se pot corobora cu alte probe întrucât nu există.

Referitor la condițiile prev.de art. 148 Cod pr.penală, apreciază că nu trebuie avută în vedere doar gravitatea faptei sau limita de pedeapsă prevăzută de lege, ci trebuie analizate și circumstanțele personale ale inculpatului, fiind necesară și existența probelor din care să rezulte indubitabil că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. În plus, inculpatul recurent suferă de o boală gravă, fiind alergic la și mucegai, existând pericolul de a face oricând șoc anafilactic, tratamentele oferite în arest nefiind suficiente.

Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385⁶alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.

Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În speță, s-a invocat faptul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui. Aceste aspecte sunt însă contrazise de actele și lucrările dosarului. Astfel, din declarația coinculpatului, a martorului, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, suportul optic tip CD, procesul verbal de identificare din 01.04.2009, procesul verbal de investigații coroborate cu declarațiile inculpatului rezultă indicii temeinice în sensul art. 68¹Cod de procedură penală și art. 5 alin. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui. Relevante sunt convorbirile din 02.04.2009, 16.04.2009, 17.04.2009, 07.05.2009, 28.05.2009, 01.06.2009 în care inculpatul discută aspecte concrete privind modalitatea în care ii urmează să transporte drogurile - atât în geantă cât și în stomac, cât și cu privire la situația altor persoane care se aflau deja în țările din Latină, sau Europa unii dintre ei fiind arestați.

În consecință, urmare interpretării și analizării pe larg a probelor efectuate până în prezent în cauză aceste indicii temeinice de săvârșire a faptelor de către inculpat, există.

Forța lor probantă nu trebuie să fie identică cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului, ci doar să creeze instanței bănuiala verosimilă că persoanele cercetate au comis faptele de care sunt acuzați, cerință îndeplinită în cauză.

În ce privește necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 60 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei, iar instanța apreciat că menținerea în arest a inculpatului în continuare pentru încă 15 zile în vederea continuării cercetărilor este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal. Prin menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului nu s-ar depăși termenul rezonabil al acestei măsuri preventive ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un număr de 6 inculpați, că se fac cercetări și în alte cauze care au legătură cu membrii grupului din prezenta cauză în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare, ce comportă unele dificultăți inerente.

Esențial pentru reținerea necesității prelungirii arestării este complexitatea cauzei și amploarea probatoriului suplimentar celui care a stat la baza dispunerii arestării inițiale, cu arătarea concretă a împrejurărilor care au împiedicat efectuarea acestuia înăuntrul duratei arestării. În cauză, administrarea unor probe este strâns legată de efectuarea comisiei rogatorii internaționale dispusă de procuror, activitate care prin ea însăși presupune o durată mai mare de timp, astfel încât nu se poate aprecia că organele de urmărire penală au stat în pasivitate de la data ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive. De asemenea, verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului sunt în măsură să completeze probatoriul și să confirme discuțiile telefonice relativ la locurile în care au fost trimiși ii. Obținerea acestor informații presupune respectarea unei anumite proceduri și nu poate fi reproșată procurorului lipsa de operativitate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este dat în cauză și rezultă din probele existente la dosar. Astfel, din convorbirile telefonice, declarațiile martorilor, procesele verbale de identificare, declarațiile inculpatului rezultă modalitatea în care acționa acesta pentru racolarea tinerilor care erau ușor influențabili și tentați să obțină câștiguri materiale imediate, asigurând baza materială necesară deplasării, cazării și oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri situație care prin natura ei conduce la aprecierea inculpatului ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică prin sfidarea regulilor de drept și a ordinii publice, creând stare de indignare, dezaprobare și insecuritate în rândul comunității. Apreciind această stare de insecuritate, instanța are în vedere faptul că în ultima perioadă s-a intensificat traficul de droguri și pe piața din România și tot mai multe persoane cad victime consumului ilicit de droguri fiind atrase de traficanți prin diverse mijloace.

Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.

Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Datorită complexității cauzei, necesității obiective de administrare și a altor probe pentru a stabili cu certitudine contribuția fiecărui inculpat în organizarea și determinarea tinerilor să transporte drogurile și implicațiilor negative pe care le presupune această activitate, necesitatea identificării și a altor persoane care au sprijinit rețeaua internațională de traficanți și anihilării acesteia, amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă traficul de droguri în rândul tinerilor, nu se poate vorbi de depășirea termenului rezonabil prin prelungirea în continuare a măsurii arestării preventive.

Cu privire la motivul vizând starea de sănătate a inculpatului, deși este un criteriu legal (art. 136 alin. 8.C.P.P.) ce servește la alegerea măsurii preventive, acesta trebuie coroborat cu celelalte criterii prevăzute de lege, precum și cu întreg materialul existent la dosar. Existența unei anumite afecțiuni nu duce la excluderea posibilității ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât instanța a reținut că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În acest context trebuie avute în vedere posibilitatea formulării de către inculpat a unei cereri în vederea efectuării unui tratament medical sub pază permanentă, conform art. 139¹.C.P.P..

În consecință, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apreciind în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Fiind îndeplinite condițiile care impun prelungirea arestării preventive, nu se impune luarea unei alte măsuri mai puțin coercitive, cum a susținut inculpatul.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 140³Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.144 PA din 13 august 2009 Tribunalului Suceava.

Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.

Președinte, Judecători, Grefier.

Red.

Dact.

Ex.2/19.08.2009

Jud. fond-

Președinte:Andrieș Maria
Judecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Ilieș Titiana

#Judecator Andries Maria

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 119/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 119/2009. Curtea de Apel Suceava