Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 118
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale nr. 12/CC din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au luat declarații inculpaților, acestea fiind consemnate în procese verbale, atașate separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpaților și susține că, cei doi inculpați nu au nimic cu falsificare cardurilor, în toate încheierile se menționează că, există indicii că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, acesta încheieri nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, nu sunt motivate. În cauză nu s-au administrat probe care să conducă la arestarea inculpaților, nu există nici un indiciu că cei doi inculpați ar fi sustras bani, nu există prejudiciu. La domiciliul inculpaților s-au efectuat percheziții, însă în urma acestora nu s-a găsit nimic. Singurele probe care ar fi în cauză, sunt convorbirile telefonice, însă acestea nu pot fi considerate probe, simpla recunoaștere a inculpaților nu poate duce la concluzia că ei ar fi săvârșit fapta. A se reține că nu există nici un indiciu că cei doi ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, așa cum rezultă la acest moment, din probele administrate în cauză. Solicită admiterea recursurilor, care sunt întemeiate și judecarea inculpaților în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, deoarece încheierea prin care s-a dispus arestarea inculpatului nu este motivată, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.136, 155, 143, 148.C.P.P. De asemenea, susține că termenul rezonabil este depășit, urmărirea penală a ajuns să se efectueze în a 179 zi. Până în prezent, din probele administrate, nu rezultă vinovăția inculpaților, convorbirile telefonice nu sunt probe, recunoașterea sau nerecunoașterea de către un inculpat, nu pot duce la arestarea preventivă a acestora. În referatul de prelungire a duratei arestării preventive, se menționează că este necesară audierea inculpatului, terminarea urmăririi penale și prezentarea materialului de urmărire penală, măsura arestării preventive fiind excesivă, față de prevederile legale. Solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele reale și personale, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu sunt probe din care să rezultă că acesta s-ar sustrage de la urmărire penală, sau că ar distruge probe, iar măsura arestării preventive nu poate fi folosită ca o anticipare la aplicarea unei pedepsei cu închisoarea.
În principal solicită, admiterea recursului casarea încheierii recurate, iar în subsidiar a se casa în parte încheierea recurată și revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi țara, depunând în susținerea cuvântului concluzii scrise și practică judiciară.
Apărătorul din oficiu al inculpaților și, solicită admiterea recursului, cercetarea inculpaților în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile arestării, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și a nu se mai admite cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, deoarece nici încheierea și nici propunerea de arestare preventivă, nu sunt motivate. Inculpatul nu are antecedente penale, avea loc de muncă, are o familie organizată, sunt încălcate prevederile art.153 alin.13 C.P.P. fiind încălcat deci termenul rezonabil, pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă, acesta fiind diminuat, iar la percheziția domiciliară nu s-a găsit nicio probă, astfel fiind posibil luarea oricărei alte măsuri restrictive de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate, deoarece nu este dovedită nici o legătură cu ceilalți inculpați, acesta nu a deținut și nici nu deținea nici o informație sau transferuri de bani. De asemenea, susține că a fost încălcat termenul de soluționare a prezentului recurs, împotriva încheierii din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș, invocând ca și practică judiciară DP nr. 25/2008 a ÎCCJ, de care solicită a se ține cont.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și pe fond respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, fiind încălcate, în mod excesiv, dispozițiile art. 156.C.P.P. în cele cinci cereri de prelungire apare aceeași motivare. Susține că nu sunt îndeplinite nici prevederile art.148 lit.f C.P.P. inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive este excesivă, invocând practică judiciară DP nr. 750/07.04.2003 a Curții de Apel București. În circumstanțiere solicită a se reține, persoana inculpatului, care este infractor primar, comportamentul acestuia în fața organelor de urmărire penală, are doi copii minori, infracțiunea reținută în sarcina lui, este una de prejudiciu, iar la perchiziția efectuată nu s-a găsit nicio probă. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, încheierea recurată fiind temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 și urm C.P.P. precum și cele prev.de art.5 din CEDO. Din probele administrate în cauză, până în prezent, rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, față de inculpați, că din anul 2009 inculpații au constituit un grup infracțional pentru sustragere de bani din bancomate, pe raza mai multor localități din țară. Aceștia au acționat în grup mai mult de trei persoane împreună, iar convorbirile telefonice se coroborează cu alte mijloace de probe existente la dosar.
Cu privire la susținerile făcute, referitor la termenul rezonabil, solicită a se ține cont de complexitatea cauzei, necesitatea obținerii datelor de la părțile vătămate, numărul mare al inculpaților precum și căile de atac formulate în prezenta cauză, de către inculpați. În prezenta cauză s-a respectat legea, hotărârea este temeinică și legală, pericol social concret pentru ordinea publică este dovedit, s-a respectat termenul rezonabil, iar faptele reținute nu sunt fapte de prejudiciu.
Inculpații, având pe rând cuvântul, solicită cercetarea lor în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 12/CC din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f a C.P.P. fost admisă cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și a fost prelungită starea de arest a acestora, după cum urmează:; A, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.02.2010 până la data de 04.03.2010, inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. au fost respinse cererile formulate de inculpații, formulate prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, ca nefondate.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata sumei de 700 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 25.01.2010, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații, A, și -, cu o durată de 30 zile.
În motivarea referatului s-a arătat că, prin rezoluția din data de 18.08.2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, specializat în fabricarea sau deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, falsificarea unui instrument de plată electronică, efectuarea de extrageri frauduloase, spălare de bani, prev.de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.27 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p.
În opinia organelor de urmărire penală, aceste fapte au fost stabilite prin probele de la dosar, iar prin ordonanța din 09.09.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile mai sus menționate.
În fapt, s-a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor carduri contrafăcute pe teritoriul țării și al altor state
Se mai arată că, prin încheierile penale nr. 120/CC/09.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, nr. 121/CC/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților din prezentul dosar. Prin încheierea penală nr. 132/CC/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 07.10.2009 până la data de 05.11.2009; prin încheierea penală nr. 144/CC/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 06.11.2009 până la data de 05.12.2009; prin încheierea penală nr. 150/CC/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 05.12.2009 până la data de 03.01.2010; prin încheierea penală nr. 159/CC/28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 04.01.2010 până la data de 02.02.2010.
Procurorul solicită instanței de judecată să aibă în vedere și prev.art.5 al.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cum sunt cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea faptei și reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prev. de legea penală este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi comis infracțiunea. Apreciam că toate aceste condiții fixate prin aceste decizii, sânt întrunite în cauza de față.
Luând în considerare situația fiecărui inculpat, așa cum a fost redată mai sus, organele de urmărire penală au apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 155, 156 și urm. din pr. pen. în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai motivat în cererea de prelungire că impactul pe care l-a produs activitatea infracțională a acestor inculpați asupra societății este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fapte comise în grup infracțional organizat care a acționat în țară dar și în țările Uniunii Europene, gravitatea faptelor fiind cu atât mai periculoasă cu cât privește veniturile populației atât din România, cât și din țările Uniunii Europene, iar pagubele creează o serioasă problemă pentru economiile țărilor unde aceste extrageri frauduloase se efectuează.
S-a mai susținut faptul că prelungirea arestului preventiv este necesară, în vederea necesității continuării urmăririi penale în cauză sub aspectul identificării tuturor persoanelor care au legătură cu această infracțiune, pentru următoarele: audierea inculpaților și A, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 42/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanțele nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și A pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând din anul 2006 au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri clonate cu ajutorul unor aparate.
Totodată, prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că începând din anul 2009, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe. În realizarea obiectivului, inculpatul, împreună cu membrii grupului, a achiziționat dispozitive din B de la învinuiții, -, cu care s-au deplasat în Olanda, Franța, Belgia etc aplicându-le pe fanta de introducere a cardurilor electronice și tastatura bancomatelor în scopul citirii datelor de identificare a cardurilor bancare. Cu ajutorul dispozitivului au creat ulterior clone ale cardurilor originale folosindu-le apoi la efectuarea de extrageri frauduloase repetate din.
Prin încheierea penală nr.120/CC/09.09.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, A și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.63-65 din data de 09.09.2009 ale Tribunalului Timiș.
Ulterior, prin ordonanțele nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a
Cod PenalPrin încheierea penală nr.121/CC/10.09.2009 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.69-82 din data de 10.09.2009 ale Tribunalului Timiș; prin încheierea penală nr. 2/CC/06.01.2010 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpatului -, în lipsă fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din data de 06.01.2010 al Tribunalului Timiș, care a fost ulterior pus în executare începând cu data de 06.01.2010.
Prin încheierea penală nr. 144/CC din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Tribunalul Timișa dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.11.2009 până la data de 05.12.2009, inclusiv față de inculpații:, A, și.
Prin încheierea penală nr. 150/CC/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișs -a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 05.12.2009 până la data de 03.01.2010; iar prin încheierea penală nr. 159/CC/28.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, A, și pe o perioadă de 30 zile, din data de 04.01.2010 până la data de 02.02.2010; de menționat că mandatul de arestare preventivă emis pentru inculpatul - a fost pus în executare începând cu data de 06.01.2010 pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanță a reținut referitor la temeinicia propunerii de arestare preventivă că la dosar există suficiente date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații, A, și - să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, cel puțin sub forma participării acestora pe o perioadă de timp mai îndelungată la confecționarea de elemente electronice în vederea sustragerii frauduloase de bani din bancomate.
Astfel din datele aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că exista presupunerea rezonabilă ca acești inculpați au comis faptele pentru care au fost arestați, împrejurare față de care se apreciază că în prezenta fază a cercetărilor persistă indiciile temeinice cu privire la comiterea inf. prev. de art. 7 din Legea 39/2003, ori art. 23 din Legea 656/2003, respectiv infr. prev. de art. 24, 25, 27 din Legea 365/2002.
in sensul persistenței indiciilor temeinice menționate sunt probele administrate deja până în prezent aflate la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că inculpații menționați au colaborat în grupuri de circa 4-5 persoane, în număr de aproximativ 3-4 persoane, fie ocazional, fie pe o durată mai lungă, la sustrageri de bani în mod fraudulos din bancomate prin instrumente electronice confecționate artizanal, fapte prevăzute ca infracțiuni, așa cum au fost mai sus menționate.
Totodată s-a constatat ca in cauză subzistă în continuare motivele care au determinat arestarea preventivă a acestor inculpați, prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. în sensul că pedepsele pentru faptele presupus a fi comise de inculpați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar datele dosarului dovedesc existența în continuare a pericolului pentru ordinea publică, pericol apreciat și prin prisma împrejurărilor și modalităților de comitere a unor fapte penale deosebit de grave, de către mai multe persoane, în grup organizat, ceea ce denotă periculozitate sporită și generează reacții negative și nesiguranță în rândul opinie publice și pot justifica prelungirea arestării preventive, în condițiile în care, în raport de durata concretă a arestării preventive, de la 10.09.2009 și respectiv de la 06.01.2010( pentru inc. ) până în prezent nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte s-a reținut si faptul că menținerea în speță a motivelor plauzibile că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați penal constituie și în prezent motive relevante și suficiente pentru prelungirea arestării preventive în raport de circumstanțele concrete mai sus descrise ale cauzei; pe lângă aceste motive prima instanță a reținut că în speță prelungirea arestării preventive este justificată și de aspecte ce țin de complexitatea concretă a cauzei în raport de care este necesară și administrarea unui probatoriu de o complexitate mai mare.
De asemenea, s-a mai reținut că deși motivele mai sus arătate sunt suficiente pentru prelungirea arestării preventive a inculpaților, în speță se mai constată că în perioada prelungirilor anterioare organele de urmărire penală au depus diligențe deosebite pentru efectuarea procedurilor și administrarea probelor utile cauzei însă datorită complexității deosebite, numărului mare de inculpați, volumului mare de activitate în cauză, precum și faptului că la demersurile făcute la Ambasadele altor state și la diverse instituții nu s-au primit toate răspunsurile solicitate.
Având în vedere motivele arătate s-a apreciat că pentru efectuarea tuturor probelor, pentru prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului este justificată prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile în condițiile în care această prelungire se încadrează în durata rezonabilă a arestării, durată care este apreciată și în raport de criteriul referitor la complexitatea concretă a cauzei.
În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpați prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prima instanță a constatat că aceste solicitări sunt nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile arestării și în condițiile subzistenței acestor temeiuri nu este justificată înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură, respectiv aceea de obligare de a nu părăsi localitatea ori țara.
S-a mai constatat că și celelalte chestiuni invocate în apărare inculpaților ce vizează încadrarea juridică a faptei, stabilirea gradului de vinovăție a fiecărui inculpat sunt aspecte ce țin de fondul cauzei; motivele referitoare la circumstanțe le personale ale inculpaților nu justifică în prezent cercetarea in stare de libertate.
În raport de motivele mai sus menționate s-a apreciat că în acest moment procesual se justifică în conformitate cu disp. art. 155.C.P.P. că cercetarea penală să continue cu inculpații menționați în stare de arest.
Față de aceste considerente, având în vedere disp. art. 159 al. 7.C.P.P. art. 155.C.P.P. art. 143.C.P.P. art. 148 al. 1 lit f C.P.P. prima instanță a admite cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și a prelungeit starea de arest a inculpaților:, A, și -, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.02.2010 până la data de 04.03.2010, inclusiv.
Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. au fost respinse cererile formulate de inculpații, prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, ca nefondate.
Împotriva încheierii penale nr.12/CC din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 29.01.2010, sub nr-. Recursurile nu au fost motivate în scris. Inculpatul a depus la dosar concluzii scrise.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 p Cod Penal, Curtea reține următoarele:
În primul rând, instanța va analiza aplicabilitatea Deciziei nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie invocată de către inculpații, prin apărători, în cauza de față.
Potrivit deciziei sus-menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, singurul organ investit cu interpretarea obligatorie a legii, a stabilit că sintagma folosită de legiuitor la art. 159 al. 8 fraza a 2-a C.P.P. se interpretează în sensul că "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare, iar punctul "2" din decizie stabilește că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior încheierii atacate.
În îndeplinirea condițiilor impuse de art. 159.C.P.P. Curtea constată că la data de 26.01.2010, prin încheierea nr. 12/CC, Tribunalul Timișa admis propunerea formulată de Serviciul Teritorial Timișoara pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, încheiere pronunțată în ședință publică de la acea dată.
Inculpații au declarat în termenul legal recurs, acestea fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 29.01.2010, iar ca urmare a repartizării aleatorii a cauzelor a fost fixat termen de judecată la data de 01.02.2010.
Curtea a soluționat cauza la acest termen de judecată respectând prevederile deciziei invocate, deoarece durata arestării preventive a inculpaților dispusă anterior nu a expirat, aceasta fiind prelungită până la data de 02.02.2010 inclusiv prin încheierea nr.159/CC din 28.12.2009 a Tribunalului Timiș.
De altfel, recursul în interesul legii nu reglementează sancțiunea aplicabilă în cazul nesocotirii acestui termen și nici consecința nerespectării lui. Potrivit dispozițiilor art. 1403alin. 8.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri, nu este suspensiv de executare, iar conform art. 159 alin. 9.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, aceste articole având aplicabilitate în cauză.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoasă pentru patrimoniul cetățenilor, sub forma participării acestora pe o perioadă de timp mai îndelungată la confecționarea de elemente electronice în vederea sustragerii frauduloase de bani din bancomate de pe teritoriul țării și din alte state
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și art.5 din, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
În ceea ce privește motivele de temeinicie a prelungirii arestării preventive, în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 155.C.P.P. deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, privare de libertate care a fost motivată de către instanța de fond.
În cauză există indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor menționate detaliat în referatul de propunere de prelungire a arestării preventive, cererea parchetului fiind admisă de către instanță, iar din probele administrate până în această fază a procesului penal, există pericolul periclitării urmăririi penale și îngreunarea desfășurării în continuare a cercetărilor în situația în care s-ar dispune punerea în libertate a inculpaților
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei)
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul cercetării, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților, referitoare la inexistența grupului, imposibilitatea de folosire a înregistrărilor telefonice ca mijloace de probă, lipsa prejudiciului și la vinovăție, acestea sunt aspecte care urmează a fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale și nu în cadrul recursului privind prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instanța nu se pronunță cu privire la vinovăția inculpaților.
Referitor la situația personală a inculpaților, aceste aspecte au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat arestarea fiind aceleași și în prezent.
În cea ce privește cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea solicitată de inculpații, și prin avocat, pentru aceleași considerente avute în vedere mai sus, instanța o respinge.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, împotriva încheierii penale nr. 12/CC din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații recurenți, la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs,iar pe inculpații recurenți și la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, pentru fiecare din cei doi inculpați, se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți, împotriva încheierii penale nr. 12/CC din 26.01.2010 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți, la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs,iar pe inculpații recurenți și la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, pentru fiecare din cei doi inculpați, se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
RED: /03.02.2010
Dact: 2 exempl/ 09 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
