Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 119
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 25.01.2010 în dosarul nr- din 17.07.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș este netemeinică, solicită casarea acesteia și în principal, revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, în subsidiar solicitând liberarea provizorie sub control judiciar, a inculpatului, urmând a se ține cont de vârsta arestuia, 50 de ani, starea de sănătate și faptul că nu are antecedente penale.
Apărătorul ales al inculpatului, depune la dosar originalul cererii de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, în ceea ce privește menținerea stării de arest, și rejudecând cauza, înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara, ori revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, măsura menținerii stării de arest fiind netemeinică, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, precum nici pericolul social concret pentru ordinea publică. Susține că cele șapte părți vătămate și martorii audiați până în prezent, în cauză, nu au dovedit acuzațiile reținute în sarcina inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, încheierea recurată fiind temeinică și legală, inculpatul a fost prins în flagrant, care se coroborează cu actele întocmite de colaboratorul și investigatorul sub acoperire. Invocă practică judiciară DP nr. 1265/2008 a ÎCCJ.
Inculpatul, având cuvântul, arată că a stat în Germania 20 de ani a lucrat la o firmă care transporta persoane legal, nu a știut înseamnă " 16", solicită a fi pus în libertate.
Inculpatul, având cuvântul arată că este acord concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 25.01.2010 în dosarul nr- din 17.07.2009, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, și -, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. au fost respinse cererile de revocare măsurii arestării preventive formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
În ceea ce privește măsura arestării preventive luate față de inculpatul, tribunalul a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani. Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, si nici nu au apărut temeiuri noi care sa justifice modificarea acestei masuri.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la libertate, sănătate, inclusiv cea sexuală, și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi prin care se exprimă personalitatea umană, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri și pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 2 aliniat 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 aliniat 2.Cod Penal, și art. 12 aliniat 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, infracțiuni cu impact social deosebit.
Raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, la împrejurarea că declarațiile inculpatului nu sunt în concordanță cu celelalte probe, existând pericolul zădărnicirii adevărului, se poate aprecia că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,motiv pentru care în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția ordinii publice, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 145 ind. 1 Cpp, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpat, prin apărător ales.
Având a se pronunța asupra legalității și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul, instanța a reținut că prin încheierea din 16.12.2009, tribunalul în baza art. 139 alin. 1 dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Prin decizia nr. 1249 din 21.12.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost casată încheierea și s-a dispus în baza art 3002.C.P.P. raportat la art. 160 p Cod Penal menținerea sării de arest a inculpatului apreciindu-se că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. În acest context, tribunalul a constatat că în această perioadă de timp foarte scurtă, scursă de la pronunțarea deciziei instanței de recurs - 21.12.2009 nu au intervenit împrejurări noi de natură a determina punerea în libertate a inculpatului.
Tribunalul este ținut de constatările referitoare la temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive în măsura în care elementele de fapt nu au suferit modificări de la ultima verificare, respectiv 21.12.2009. Or, sub acest aspect s-a reținut că în intervalul 21.12.2009 - 25.01.2009 (data prezentei verificări) nu au survenit nici un fel de modificări în raport de care să se poată trage concluzia că motivele care au justificat până în prezent privarea de libertate nu mai există ori au suferit schimbări. În acest context, instanța a apreciat că și în prezent subzistă cauzele care au determinat luarea acestei măsuri, sens în care în baza art.3002Cpp raportat la art.160 alin.3 Cpp a menținut măsura arestării preventive.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave de un impact social deosebit.
Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția ordinii publice, în temeiul art. 139 alin. 1 și 2 Cpp raportat la art. 145 ind. 1 Cpp, a respins ca neîntemeiate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați, prin apărătorii aleși.
Împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 25.01.2010 în dosarul nr- din 17.07.2009 au declarat recurs inculpații și, înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 29.01.2010.
Recursurile nu au fost motivate, fiind susținute oral de către apărătorii aleși, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, constatând că există indicii că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat în mod corect că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni, respectiv că în zilele de 18 decembrie 2008 și 7 februarie 2009, inculpatul a pus în vânzare cantitatea de circa 15 rezină de cannabis contra sumei totale de 1.000 lei, iar în perioada 2008 - 2009 inculpații au racolat mai multe persoane pe care, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, le-a transportat în Germania, unde le-a plasat unui patron polonez de la care a încasat bani pentru serviciile făcute.
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarațiile date de inculpați, investigatorul sub acoperire, colaboratorul acoperit, din procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice, din planșele foto, din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă indicii suficiente care fac ca inculpații să fie bănuiți de săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, periculoase pentru libertatea și sănătatea sau chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptelor săvârșite (trafic de droguri de risc, trafic de persoane), dar și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților [față de lipsa garanțiilor că inculpații recurenți ar abandona comportamentul infracțional - ambii sunt fără ocupație, forma continuată a presupuselor infracțiuni, numărul persoanelor implicate în posibilul trafic de persoane (atât a făptuitorilor, cât și victimelor), felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost deținute ori traficate].
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea menținerii măsurii arestării preventive.
Nu se pot primi argumentele oferite de către apărătorul inculpatului, respectiv trecerea unui termen de la săvârșirea faptelor, sinceritatea inculpatului, lipsa antecedentelor penale și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor deoarece aceste elemente au fost deja cunoscute de la bun început de către instanțele de judecată care au luat, prelungit sau menținut starea de arest preventiv.
În orice caz, atât elementele de mai sus, cât și susținerile legate de neconcludența probelor vor face obiectul analizei pe care o va face instanța de fond cu ocazia soluționării acțiunii penale.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte. În condițiile de față, curtea de apel apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și că ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol libertatea și viața sau sănătatea cetățenilor.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității menținerii față de inculpați a măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că aceasta nu poate fi înlocuită cu altă măsură preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 25.01.2010 în dosarul nr- din 17.07.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 25.01.2010 în dosarul nr- din 17.07.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
RED: FP/04.02.2010
Dact: 2 exempl/05 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
