Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 126/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- (963/2009)
ÎNCHEIEREA NR. 126/
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Encean Simona
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 16aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat arată că are apărător ales, avocat și solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare. Nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetuluinu se opune cererii formulate, fiind primul termen de judecată.
Apărătoriirecurenților inculpați și, pe rând, solicită a se dispune disjungerea cauzei față de inculpatul.
Reprezentantul parchetuluinu se opune cererii de disjungere a cauzei.
Deliberând,Curteaconstatând că la acest termen inculpatul este lipsit de apărare și față de cererile formulate de apărătorii recurenților inculpați și, va dispune disjungerea recursurilor formulate de inculpații și, de recursul formulat de inculpatul.
. fiind, recurenții inculpați, pe rând, precizează că nu au de învederat aspecte suplimentare în raport de declarațiile date până în prezent pe parcursul procesului penal.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București prin care s-a luat măsura prelungirii arestării preventive față de inculpat, instanța considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 din Codul d e procedură penală. Invocă, ca prin aspect, o nulitate relativă, în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului. În baza delegației de reprezentare și a numerelor de telefon, procurorul trebuie să anunțe avocatul ales. Arată faptul că a fost anunțat în ziua în care s-a acordat termen și nu s-a putut prezenta întrucât se afla la ICCJ, motiv pentru care dosarul s-a soluționat cu un avocat din oficiu, încălcându-se astfel dreptul la apărare al inculpatului.
Consideră că nu se poate acorda unui inculpat, cu riscul încălcării dreptului la apărare, un termen atunci când este ultima zi a mandatului de arestare preventivă. Apreciază că se putea acorda un termen scurt inculpatului pentru lipsă de apărare.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Dacă nu se va lua în considerare prima critică, al doilea motiv vizează netemeinicia și nelegalitatea prelungirii măsurii arestării preventive. Consideră că nu au apărut temeiuri noi care să impună prelungirea acestei măsuri. Solicită a avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar probatoriul administrat în cauză nu conduce la stabilirea vinovăției acestuia.
Apreciază că actele de urmărire penală pot fi făcute și cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul București și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită a se observa că după aproximativ 20 de zile de la luarea măsurii arestării preventive nu s-a mai făcut nici un act în dosar. Se subliniază în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru prelucrarea suportului optic, respectiv distorsionarea vocii și a imaginii, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului. Consideră că acestea nu sunt indicii noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv, mai ales că acesta a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat declarații în fața instanței. Singura probă certă este declarația inculpatului care a recunoscut că este consumator de droguri. Consideră că acest inculpat este victima în dosar. Este consumator de droguri de 7 ani și nu a săvârșit nici o infracțiune. Nu poate fi considerat un infractor periculos.
Depune concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, considerând legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul București, care a apreciat în mod corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. Nevoia societății de a se apăra se manifestă tocmai prin luarea unor măsuri preventive care are ca drept scop îndepărtarea din societate și ruperea inculpaților din mediul lor obișnuit, astfel încât să fie înlăturate potențialele pericole pentru destinatarii drogurilor.
În ceea ce privește primul aspect invocat de apărătorul inculpatului, consideră că instanța de fond, dimpotrivă, a dat dovadă de un exces de diligențe, în condițiile în care s-a pronunțat în acel termen de 24 de ore, potrivit art.159 alin.7 din Codul d e procedură penală. In condițiile în care apărătorul ales nu s-a putut prezenta, s-a numit un apărător din oficiu și i s-a acordat timp pentru studierea dosarului de urmărire penală. Apreciază că nu s-a încălcat în nici un fel dreptul la apărare al inculpatului.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Are doi copii minori și este singurul întreținător al familiei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, a recunoscut fapta și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art. 155 și urm. pr. pen. a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile de la 23.04.2009 la 22.05.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. 1. pr. pen. și art. 681. pr. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În acest sens, tribunalul a avut în vedere procesele verbale întocmite de către organele de urmărire penală de redare a convorbirilor telefonice, declarația martorei precum și celelalte probe existente la dosarul cauzei.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse și de art. 148 lit. f pr. pen. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților care este mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor în sensul că lăsarea în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a avut, astfel, în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpaților. S-a arătat că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală suferind anterior condamnări tot pentru asemenea fapte, respectiv a fost condamnat la 10 ani închisoare, în prezent fiind în curs de judecată apelul declarat de inculpat.
S-a mai arătat de către instanța de fond că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară pentru efectuarea actelor procedurale care să ducă la finalizarea cercetării penale.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și.
La termenul din data de 27 aprilie 2009 inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a i se asigura apărarea din partea unui avocat ales, motiv pentru care, la solicitarea celorlalți recurenți, s-a dispus disjungerea recursurilor și judecarea separată a recursului inculpatului la un termen ulterior.
Recurentula invocat excepția nulității relative a încheierii de ședință pronunțate de către instanța de fond întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a fi asistat de un apărător ales, cererea de prelungire fiind soluționată în prezența unui apărător din oficiu. Totodată a mai arătat că nu au apărut temeiuri noi care să impună prelungirea măsurii arestării preventive, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar probatoriul administrat până la acest moment nu conduce la stabilirea vinovăției acestuia. Apreciază că actele de urmărire penală pot fi făcute și cu inculpatul în stare de libertate. În consecință, a solicitat, în principal, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, punerea sa în stare de libertate.
Recurentula arătat că nu sunt indicii noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv, a avut o atitudine sinceră, de cooperare cu organele judiciare, iar în cauză nu s-a mai efectuat acte de urmărire penală. În concluzie, a solicitat, revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că sunt neîntemeiate.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 25.03.2009 pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 Legea nr. 143/2000 reținându-se că la data de 04.12.2008, împreună cu inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului acestuia " " cantitatea de 0,35 cocaină cu suma de 400 lei.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 25.03.2009 pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. reținându-se că la data de 27.11.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,21 cocaină cu suma de 400 lei, iar la data de 04.12.2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului acestuia " " cantitatea de 0,35 cocaină cu suma de 400 lei.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați au fost cele prevăzute de art. 148 lit. pr. pen.
Curtea apreciază că motivul invocat de către recurentul privind constatarea nulității încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive nu este întemeiat. Se constată că asistarea inculpatului la momentul soluționării cererii de prelungire de către un avocat din oficiu, și nu de către apărătorul ales nu i-a produs acestuia nicio vătămare, în condițiile în care apărarea sa nu a fost formală, ci efectivă, apărătorul din oficiu invocând motivele pentru care nu s-ar mai fi impus prelungirea stării de arest. Faptul că instanța de fond a dispus menținerea, în continuare, a inculpatului în stare de detenție nu s-a datorat prestației apărării, ci actelor aflate la dosar și împrejurărilor concrete ale cauzei. În consecință, nu se impune casarea încheierii pe acest aspect și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Referitor la celelelalte motive invocate, Curtea le apreciază, de asemenea, neîntemeiate.
Astfel, în cauză există indicii temeinice și probe din care rezultă participarea ambilor inculpați la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea preventivă, respectiv procesele verbale încheiate de către organele de urmărire penală, procesele verbale încheiate de către investigatorii sub acoperire " " și " ", declarațiile colaboratorului cu nume de cod " ", procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de redare a discuțiilor purtate de colaboratorul cu nume de cod cu inculpații cu ocazia tranzacției din data de 04.12.2008, declarațiile martorului cu identitate protejată " ", constatările tehnico-științifice și declarațiile inițiale ale inculpatului.
Totodată, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, natura drogurilor ce au făcut obiectul tranzacțiilor ilicite, creșterea alarmantă a fenomenului infracțional privind traficul de droguri, urmarea produsă prin comercializarea unor astfel de substanțe asupra stării de sănătate asupra membrilor comunității, toate aceste aspecte impun organelor judiciare luarea unor măsuri ferme pentru stoparea infracțiunilor de acest gen, inclusiv prin îndepărtarea din rândul membrilor comunității a persoanelor care se ocupă cu comercializarea drogurilor.
În acest context, circumstanțele personale ale inculpaților constând în lipsa antecedentelor penale sau în atitudinea procesuală de colaborare cu organele judiciare nu pot constitui motive întemeiate pentru punerea acestora în libertate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul are o condamnare nedefinitivă pentru comiterea de infracțiuni de același gen, iar inculpatul, după ce inițial a recunoscut comitrea faptelor, ulterior a revenit asupra acestor declarații. În ceea ce-l privește pe inculpatul, faptul că acesta era angajat în funcția de consilier juridic și era absolvent al facultății de drept nu este privită de instanță ca o circumstanță atenuantă, ci, din contră, inculpatul, dată fiind pregătirea sa, fiind conștient pe deplin asupra consecințelor încălcării dispozițiilor legale.
Totodată în cauză, de la momentul arestării preventive a inculpaților s-a procedat la audierea martorului cu identitate protejată și la prelucrarea suporturilor optice, prin distorsionarea vocii și imaginii investigatorului și colaboratorului sub acoperire, operațiune care nu a fost finalizată. În aceste condiții nu se poate aprecia că în cauză nu s-au efectuat acte procedurale așa încât să se impună, în opinia recurentului, sancționarea organului de urmărire penală prin respingerea cererii formulate de acesta în fața instanței.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 16.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a penală.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /04.05.2009/2 ex.
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Encean Simona, Silvia Cerbu
