Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 160/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 160
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1984, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr. 189PA din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii Parchetului privind prelungirea duratei arestării preventive. În susținerea recursului, arată că măsura arestării este una de excepție, iar presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, intră în contradicție cu jurisprudența CEDO.
În plus, trebuie avut în vedere persoana inculpatului, care este căsătorit, are un copil minor, nu a săvârșit infracțiuni grave, aceasta neputând impieta continuarea cercetărilor cu el în stare de libertate. În plus, solicită a se avea în vedere că până în prezent nu s-a făcut dovada cu o probă științifică, cu un act oficial din care să rezulte că s-au transportat droguri de mare risc.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar a cerut a se lua față de inculpat una din măsurile mai puțin coercitive, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpatul a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.189PA din data de 11.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a admis propunerea
În baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit. C.P.P. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000 ), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că rin p. referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a înaintat acestei instanțe propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că inițial a fost racolat de către numitul și pus la dispoziția unor rețele internaționale de traficanți de droguri în beneficiul cărora a și efectuat mai multe transporturi de droguri de mare risc. În structura grupului infracțional organizat, deține un rol de "scouter" (recrutor) de tineri dispuși să efectueze curierat de droguri, pe care îi pune la dispoziția lui, în scopul participării sale directe la împărțirea beneficiilor materiale rezultate din această activitate, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că sub coordonarea lui a participat la organizarea racolării și îndrumării a trei persoane, cetățeni români, în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația de Sud către țări din Vestul Europei, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.44 A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit.f C.P.P. măsură prelungită prin încheierea nr.152/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că numitul a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna ianuarie 2009; declarațiile martorilor și recunoașterea după planșă fotografică a numitului ca fiind cel care l-a racolat în vederea efectuării unui transport de droguri de mare risc pe ruta Turcia-Italia; au fost audiați următorii martori, foști curieri de droguri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia, ,; au fost efectuate percheziții informatice în baza cărora vor fi efectuate verificări în scopul stabilirii întregii activități infracționale a membrilor grupului și obținerea de probe în prezentul dosar penal; a fost audiat numitul din mun. S care a fost racolat de, nu a efectuat transport de droguri, dar l-a pus la dispoziția rețelei de traficanți pe numitul, audiat anterior în aceeași cauză, iar în cursul cercetărilor efectuate de către organele de poliție pe baza ordonanțelor audio-video s-a stabilit faptul că numitul a mers în Turcia, cu numiții, în prezent arestat pentru trafic de droguri și cu. Totodată acesta a participat și la racolarea numitului care a efectuat transporturi de droguri de mare risc pentru și pentru care a primit o sumă de bani ca urmare a finalizării transportului de droguri, fapt ce reiese din înregistrarea audio-video.
Față de această situație, se poate constata complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, astfel că în perioada următoare se impune efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului, cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatului în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri; întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală 76D/P/2009 al DIICOT
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr.44A din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheierea nr.152/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul, sub coordonarea lui, a participat la organizarea racolării și îndrumării a 3 persoane, cetățeni români, pentru efectuarea unor transporturi de droguri, pe relația de Sud, spre țări din vestul Europei, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului, și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", și doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte, iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales,
- au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii,
coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unui inculpat acuzat de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
Deși s-a afirmat că inculpații nu ar fi obținut beneficii importante din aceste presupuse activități, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că declarațiile martorilor audiați confirmă sumele menționate de procuror, iar pe de altă parte existența sau cuantumul unor beneficii materiale nu face parte dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile reținute, urmând a fi avută în vedere, eventual, la individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, tribunalul a reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală.
În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Față de toate cele reținute, Tribunalul a admis propunerea DIICOT S și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009. De asemenea, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată, temeiurile ca au stat la baza arestării preventive neschimbându-se în nici un fel, așa cum impun prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, rată că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică așa cum este definit de art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere că este tânăr, are un copil minor, provine dintr-o familie organizată, nu a mai avut probleme cu legea penală și față de aceste aspecte consideră că poate fi judecat în stare de libertate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Măsura arestării preventive poate fi luată în baza art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, și numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, în conformitate cu disp. art. 155 Cod procedură penală, această măsură poate fi prelungită, în faza de urmărire penală, dacă nu s-a reușit efectuarea tuturor actelor necesare.
Din probatoriul efectuat până în prezent în cauză, și pe larg analizat de prima instanță, se reține existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, în accepțiunea disp.art.68/1 Cod procedură penală și în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie, creând instanței bănuiala legitimă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că subzistă și temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținut la luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv acela că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă acesta, în accepțiunea textului de lege anterior menționat, este distinct de cel abstract avut în vedere de legiuitor la reglementarea infracțiunilor și regimului lor sancționator, anumite fapte, dată fiind gravitatea lor deosebită, relevă un astfel de pericol prin însăși comiterea lor.
Se reține că inculpatul, sub coordonarea lui, a participat la organizarea racolării și îndrumării a 3 persoane, cetățeni români, pentru efectuarea unor transporturi de droguri, pe relația de Sud, spre țări din vestul Europei, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri.
Este imposibil de susținut că toate activități reținute în sarcina inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare, iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel internațional. de droguri a cunoscut o amploare ridicată, iar pe de altă parte, consecințele consumului acestui produs conduc la vătămarea stării de sănătate fizică și psihică a persoanelor consumatoare.
Această gravitate a faptelor relevă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă o perioadă de timp, de circa 50 zile, s-a scurs de la arestarea sa.
Așadar, subzistă în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Potrivit atât dispozițiilor interne cât și a celor reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la o instrumentare a cauzei sale într-un termen rezonabil, putând beneficia totodată și de eliberarea sa în cursul procedurii.
În cauză, urmărirea penală impunea efectuarea cu celeritate a actelor, iar unele dintre cele menționate în referat puteau fi întocmite până la acest moment, astfel încât se justifică, în prezența condițiilor cerute de disp.art.143, 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive doar pe o durată de 10 zile apreciată de către instanță ca necesară, dar totodată și suficientă, în acest sens.
La acest moment, o măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi, oportună pentru asigurarea scopului pentru care ar fi dispusă, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Chiar dacă inculpatul este tânăr și are un copil minor în întreținere, aceste aspecte, exclusiv prin ele însele, nu pot conduce la revocarea măsurii arestării preventive dispusă, dacă cerințele prevăzute de lege pentru luarea, respectiv prelungirea ei sunt date în cauză.
Pentru considerentele mai sus-arătate, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, curtea, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală rap. la art. art.159 alin.8 Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în parte încheierea atacată și în conformitate cu disp.art.159 alin.1,6 Cod procedură penală va prelungi măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 10 zile (în loc de 30 de zile) începând cu data de 17.09.2009 și până la data de 26.09.2009 inclusiv.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr.189PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte. cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
În baza art. 159 alin 6 Cod procedură penală rap. la art. 136,143 și 148 lit. f Cod procedură penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile(în loc de 30 de zile), de la 17 septembrie 2009 până la 26 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
