Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 156/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 156
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și -, născută la data de 13.04.1987 în municipiul S, jud. S, cu același domiciliu,-, jud. S, în prezent aflată în Arestul S, împotriva încheierii nr. 185 PA din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpata recurentă, în stare de arest preventiv, asistată de avocat, care substituie pe avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind inculpata recurentă arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpata recurentă, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, punerea de îndată în libertate a inculpatei și, dacă instanța va aprecia, admiterea cererii sale, formulată în fața instanței de fond, în sensul înlocuirii acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În motivare, arată că Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea arestării preventive a acestei inculpate pe o durată de 30 de zile, reținând că în cauză subzistă motivele care au determinat privarea sa de libertate, existând indicii temeinice că aceasta s-ar face vinovată de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acesteia. Din materialul probator administrat până în prezent rezultă că, într-adevăr, inculpata l-a cunoscut pe numitul, cu care a fost prietenă până la finele anului 2008, când relațiile dintre aceștia s-au terminat definitiv, situație relevată și din conținutul convorbirilor telefonice transcrise, aflate la dosarul cauzei. Argumentele organelor judiciare, în sensul că inculpata ar fi călătorit deseori în Turcia, de unde ar fi primit bani prin, banii găsiți la bunica sa etc. sunt incorecte și nerelevante în a conduce la concluzia existenței unor indicii temeinice care ar putea sta la baza măsurii arestării preventive. Este real că inculpata s-a deplasat deseori în Turcia, însă acest aspect se explică prin faptul că mama sa locuiește în această țară de foarte mulți ani, fiind căsătorită cu un cetățean, vizitele inculpatei având loc la locuința acesteia. Și sumele de bani primite prin, care de altfel sunt foarte mici, i-au fost trimise prin diverse persoane, tot de către mama sa, în vederea continuării studiilor la facultate. Sumele de bani găsite la locuința bunicii sale aparțineau fratelui bunicii, fiind, de altfel restituite ulterior acestuia, prin ordonanța procurorului DIICOT, la 10 septembrie 2009, ca nefăcând obiectul vreunei infracțiuni, sens în care înțelege să depună la dosar copia ordonanței despre care a făcut vorbire. Afirmațiile făcute de prima instanță cu privire la situația de fapt nu sunt susținute de probe, fiind chiar contrare unor probe stabilite ulterior chiar de către DIICOT. Faptul recrutării celor două persoane, drept i pentru transportul drogurilor, a fost reținut de către procuror doar pe baza declarației uneia din aceste persoane, respectiv, declarație dată prin comisie rogatorie la organele de poliție din Cehia - care a fost depusă la dosar într-o traducere ce nu a fost efectuată de un traducător autorizat - în cuprinsul căreia se relatează că, de fapt, cel recrutat a fost doar numitul, care la rândul său l-a recrutat pe, acesta din urmă spunând foarte clar că nu o cunoaște personal pe inculpată. De asemenea, și din declarația martorului sub acoperire rezultă că acesta are cunoștință despre inculpată în mod indirect, din spusele inculpatei, cu care era prieten. Având în vedere că autorul principal nu a fost identificat, apreciază că există o îndoială că aceste indicii sunt atât de certe încât să justifice menținerea detenției inculpatei pe o perioadă îndelungată. De asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că procurorul a motivat în cererea de prelungire că ar fi apărut indicii noi, pe care însă, nu le-a indicat, și că prelungirea se impune datorită perpetuării pericolului concret pentru ordinea publică. De asemenea, ultima prelungire a fost acordată de instanță pentru 20 de zile, iar parchetul nu a formulat recurs, considerând, așadar, că încheierea este legală. Chiar și în motivarea instanței de fond se reține că ar fi avut o participare redusă la activitatea grupului, rolul său fiind limitat și subordonat, raportat la conducătorii rețelei de trafic, însă, cu toate acestea, prima instanță a dispus prelungirea perioadei arestării preventive pentru 30 de zile, deși anterior aceeași instanță considerase că 20 de zile sunt suficiente. Pe de altă parte, între momentul arestării inculpatei și până în prezent au fost efectuate de organele de urmărire penală toate transcrierile convorbirilor telefonice pe care aceasta le-a efectuat în perioada pretinsei activități infracționale, au fost audiați toți martorii care pot interesa participarea acesteia la activitatea grupului și s-a dispus efectuarea comisiei rogatorii pentru audierea numitului, arestat în, s-a efectuat percheziția informatică asupra calculatorului acesteia, rezultatul fiind negativ, astfel încât se poate concluziona că au fost administrate toate probele care pot interesa cauza în privința sa, cercetarea neputând fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatei. Administrarea unor probe prin comisii rogatorii internaționale va o perioadă lungă de timp, ceea ce ar face ca detenția inculpatei în continuare să fie nejustificată. Apreciază că în cauză nu sunt indicii temeinice de vinovăție, iar măsura arestării preventive nu putea fi luată de instanță, cu atât mai mult prelungită ulterior, făcând trimitere în acest sens la jurisprudența CEDO. Pentru considerentele arătate, apreciind că nu sunt motive temeinice și nici temeiuri noi care să determine prelungirea măsurii arestării preventive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a acesteia. Precizează că inculpata nu are antecedente penale, este cunoscută cu un comportament bun în societate, este absolventă a unei forme de învățământ, este în grija bunicii sale, care a crescut-o de mică, provine dintr-o familie organizată.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpata a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, impunându-se prelungirea acestei măsuri în actuala fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.185 PA din 11 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea S și în baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit.f a C.P.P. dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, și complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art. 2- 9 din Legea nr. 143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000), prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a înaintat Tribunalului Suceava propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatei, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că în cursul anului 2008, sub coordonarea numitului din mun.S, a sprijinit o organizație internațională de traficanți de droguri din Turcia, în efectuarea unor transporturi de droguri de mare risc spre sau Vestul Europei. În perioada menționată, grupul infracțional organizat, format din, zis "" și a beneficiat de serviciile numitului, care la rândul său în mod voluntar și în scopul obținerii de beneficii materiale consistente și imediate, a racolat curieri pe care i-a pus la dispoziția unei rețele internaționale de traficanți de droguri din Turcia.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin2, din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că a pus la dispoziția numitului, membru al unei grupări de curieri de droguri, două persoane din mun. S, care, în mod benevol au efectuat transporturi de droguri de mare risc pe ruta Turcia - Vestul Europei, cu scopul obținerii de beneficii materiale consistente și imediate.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.45A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit. f C.P.P. măsură prelungită prin încheierea nr.155/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
S-a mai arătat că până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, respectiv: audierea inculpaților ;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că inculpata a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna februarie 2009; declarațiile martorilor G- prin care sunt consemnate date importante privind implicarea inculpatei în racolarea numiților și și punerea acestora la dispoziția rețelei internaționale de traficanți de droguri de mare risc; au fost audiați următorii martori, foști curieri de droguri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia, ,; au fost înaintate comisii rogatorii de asistență judiciară internațională privind audierea numiților și în Cehia; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că inculpata a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima data ]n februarie 2009; a fost efectuată percheziția sistemului informatic aparținând inculpatei, precum și a telefoanelor mobile și cartelelor identificate, ocazie cu care s-a stabilit legătura acesteia cu membrii rețelelor de traficanți de droguri din țară și străinătate
În atare situație, s-a arătat că dată fiind complexitatea cauzei, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, valorificarea acestora ca probe, necesitatea efectuării în perioada următoare și a altor acte de urmărire penală, volumul mare de muncă și componenta de dificultate a activității infracționale a inculpatului, specificul infracțiunilor de criminalitate organizată săvârșite în grup ce presupune existența și conservarea unor relații și interese convergente între membrii acestuia, izolarea temporară cel puțin a membrilor de bază ai grupului se impune cu necesitate prelungirea detenției provizorii a inculpatului pentru o perioadă de încă 30 de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr.45 A din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsură a fost prelungită prin încheierea nr.155/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că inculpata a aderat și sprijinit grupul infracțional constituit în scopul racolării unor persoane din România, în special din zona județului S, care să transporte droguri de mare risc în diverse țări din Europa, aceasta implicându-se în racolarea a două persoane, respectiv numiții și, arestați ulterior în și respectiv Cehia, ca urmare a găsirii asupra acestora a unor cantități însemnate de droguri de mare risc, cocaină și heroină (5000 de grame în total). În acest sens a fost avută în vedere declarația martorului (vol. 3 ) care a arătat că a fost implicat în această rețea ca urmare a contactării sale de către numitul, zis "", care la rândul său o cunoștea pe "", toate instrucțiunile pe care cei doi le-au primit privind transportul drogurilor fiind date de "", declarație se coroborează cu cea dată de martorul sub altă identitate care confirmă rolul și implicarea inculpatei în această grupare, relația sa cu numitul, cu privire la care există probe în dosar că se ocupa tot de racolarea unor persoane pentru transportul drogurilor de mare risc, fiind arestat în Turcia în cursul lunii aprilie (în acest sens fiind de menționat declarația martorului și a martorului cu o altă identitate precizat), persoanele pe care aceasta le-a racolat, menționate anterior. Instanța a apreciat ca relevante în cauză mesajele trimise de inculpată în data de 25.04.2009, care coroborate cu celelalte date din dosar, denotă implicarea inculpatei în gruparea infracțională menționată, care, potrivit declarațiilor martorilor menționați, ar fi asigurat și plata onorariului unui avocat în cazul în care o persoană cu rolul de era arestată. Tot din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte probe administrate în dosarul de urmărire penală rezultau legăturile grupării infracționale din România cu cetățeni străini implicați de asemenea în organizarea și finanțarea traficului de droguri pe teritoriul continentelor menționate, aceștia făcând practic parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.
Din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 29.07.2009 rezultă că de la domiciliul inculpatei s-au ridicat 5 telefoane mobile, mai multe înscrisuri care atestă primirea de către inculpată din străinătate a sumei de 1037, 32 euro și a sumei de 907 USD, schimbarea de către aceasta a sumei de 337 euro și a sumei de 907 USD, suma de 13.900 de euro. Cu privire la această din urmă sumă inculpata prin apărător a susținut (atât la momentul luării măsurii cât și în prezenta cauză) că aparține unchiului său, fiind în păstrarea bunicii sale, fiind depuse la dosar o serie de înscrisuri în copie, din care rezultă primirea de către numitul, în anii 2006 și 2007, unor sume de bani, ca salariu. Având în vedere celelalte probe menționate instanța apreciază însă că există indicii în sensul că această sumă provine în fapt din presupusa activitate infracțională a inculpatei în condițiile în care nu s-a demonstrat că întreaga sumă primită ca salariu de numitul a fost predată de acesta bunicii inculpatei, că inculpata primea sau schimba diverse sume de bani în euro sau dolari, având în vedere și faptul că aceasta nu are nici o ocupație (potrivit mențiunilor din declarația sa).
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
O atare măsură a fost confirmată în recurs de către instanța de control judiciar, astfel că apărările formulate de inculpați prin avocați, constând în reiterarea aspectelor vizând lipsa probelor din care să rezulte constituirea, organizarea și implicarea clienților lor în gruparea infracțională, cât și organizarea sau conducerea faptelor prevăzute de art. 2-9 din legea 143/2000, a neîndeplinirii cerințelor legale pentru a se dispune măsura restrictivă de libertate, au fost deja analizate și nu impun reanalizarea lor în procedura prelungirii duratei arestării în cursul urmăririi penale.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatei sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Sub aspectul criticilor aduse față de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei, respectiv respectarea principiului legalității incriminării, Tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate. Astfel, termenul "racolare" nu are o definiție legală (nici în legea 143/2000 și nici în legea 678/2001 - art. 2 nu-l definește), ceea ce înseamnă că trebuie avut în vedere sensul din: recrutarea unei persoane pentru o anumită activitate (reprobabilă) atrăgându-l prin promisiuni, presiuni. Acest sens corespunde situației de fapt reținute prin actele procesuale efectuate în cursul urmăririi penale și nu are relevanță sub aspectul art. 2.Cod Penal În fapt, activitatea de racolare este una din modalitățile prin care infracțiunea de organizare ar fi fost comisă și nu prezintă relevanță sub aspectul respectării principiului legalității incriminării sau al dreptului la apărare, împrejurarea că infracțiunea de "racolare" nu este incriminată.
În ceea ce privește art. 10 din legea 143/2000, Tribunalul a constatat că, deși textul de lege face trimitere la alte infracțiuni, acest articol reglementează o infracțiune în sine, iar existența acesteia nu implică concursul, real sau ideal, cu vreuna dintre infracțiunile de la art. 2-9. Pe de altă parte, deși organul de urmărire penală a indicat infracțiunile de la art. 2-9 (așa cum sunt acestea indicate și în textul art. 10), s-a indicat în continuare în mod expres și în toate actele procesuale efectuate, că indiciile temeinice se referă la modalitatea transportului drogurilor de mare risc, respectiv la art. 2 alin. 2.
Tot sub aspectul încadrării juridice, Tribunalul a reținut că activitățile inculpaților nu au reprezentat o simplă sprijinire a unei acțiuni (posibil mult mai ample și mai complexe) de trafic internațional de droguri. Inculpații au acționat în România după reguli, ierarhie și scopuri proprii iar acțiunile lor au prezentat tipicitate, elemente suficiente prin ele însele pentru a conduce la ideea că există indicii temeinice cu privire la constituirea și existența unui grup infracțional organizat.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatei, și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Trebuie făcută distincția clară dintre noțiunea de pericol social generic propriu fiecărei infracțiuni și cea de pericol social, deoarece o confuzie a noțiunilor ar duce la arestarea tuturor inculpaților acuzați de săvârșirea infracțiunilor mai mari de 4 ani, dar pentru a înțelege noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică trebuie analizată noțiunea de periculozitate, care este sinonimă cu cea de gravitate și înseamnă însușirea de a fi periculos, primejdios, dăunător, grav sau contraindicat. Însă, s-a decis totodată că existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit acuzatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpata să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatei, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat, spre deosebire de apărătorul inculpatei și unele decizii de speță, că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatei de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană ar fi cercetată și judecată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatei nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpata este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuită inculpata nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuită, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales,
- au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii,
coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpata este acuzată, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul a reținut că lăsarea inculpatei în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unei inculpate acuzate de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
Deși s-a afirmat că inculpații nu ar fi obținut beneficii importante din aceste presupuse activități, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că declarațiile martorilor audiați confirmă sumele menționate de procuror, iar pe de altă parte existența sau cuantumul unor beneficii materiale nu face parte dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile reținute, urmând a fi avută în vedere, eventual, la individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatei din prezenta cauză, Tribunalul a reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatei să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală.
Împrejurarea că inculpata este tânără, necunoscută cu antecedente penale, sau că rolul acesteia a fost limitat și subordonat, raportat la conducătorii activității de trafic internațional de droguri, nu au fost apreciate ca determinante în ceea ce privește configurarea măsurii preventive ce urmează a fi aplicate. Astfel, persoanele racolate ca și curieri fac parte din aceeași categorie de vârstă, inculpata a coordonat activitatea acestora în România și a dispus cu privire la trimiterea acestora în străinătate; de asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpata a avut reprezentarea autorității și puterii de care beneficiarii activității acestui grup dispuneau, precum și a riscurilor și consecințelor la care ii au fost supuși. Deși indiciile sunt în sensul că activitatea inculpatei a fost mai redusă față de cea a altor co-inculpați, nu acesta este criteriul prin care activitatea infracțională își relevă amplitudinea și consecințele. Privită prin prisma consecințelor pe care le-a avut sau pe care le-ar fi putut avea, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și a amplorii deosebire, activitatea infracțională a inculpatei a prezentat un pericol concret deosebit de ridicat la adresa ordinii publice.
Tribunalul a mai reținut că în cauză durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere activitatea amplă de urmărire penală desfășurată, numărul ridicat de inculpați și acuzațiile grave aduse acestora, în contextul în care prevederile art. 159 alin. 13.proc.pen. impun un termen maximă fix de 180 de zile și unul variabil, caracterizat ca "rezonabil". Ori în cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpata este acuzată, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast, precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă.
Față de toate cele reținute, Tribunalul a admis propunerea DIICOT S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatei pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
De asemenea, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată, temeiurile ca au stat la baza arestării preventive neschimbându-se în nici un fel, așa cum impun prevederile art. 139 alin. 1.proc.pen. pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
În motivarea recursului, aceasta a arătat, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât nu există probe sau indicii temeinice că a săvârșit faptele de care este acuzată și că ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și că în această fază a urmăririi penale, care este aproape finalizată - comisiile rogatorii internaționale dispuse de regula durează o perioadă lungă de timp - nu se mai justifică o nouă prelungire a măsurii arestării preventive.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de "aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat", faptă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că în cursul anului 2008, sub coordonarea numitului din mun.S, a sprijinit o organizație internațională de traficanți de droguri din Turcia, în efectuarea unor transporturi de droguri de mare risc spre sau Vestul Europei și "complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art. 2- 9 din Legea nr. 143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000), prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a pus la dispoziția numitului, membru al unei grupări de curieri de droguri, două persoane din mun. S, respectiv pe numiții și - arestați ulterior în și respectiv Cehia, având asupra lor cantități însemnate de droguri de mare risc, cocaină și heroină - care în mod benevol au efectuat transporturi de droguri de mare risc pe ruta Turcia - Vestul Europei, cu scopul obținerii de beneficii materiale consistente și imediate.
Inculpata a fost reținută și arestată preventiv prin încheierea nr. 45 A din data de 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, începând cu data de 30 iulie 2009, măsura fiind ulterior prelungită până la data de 16.09.2009, apreciindu-se că sunt indicii temeinice că aceasta a săvârșit faptele pentru care este cercetată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, în conformitate cu disp. art. 155 Cod procedură penală, această măsură poate fi prelungită, în faza de urmărire penală, motivat, dacă nu s-a reușit efectuarea tuturor actelor necesare.
Din materialul de urmărire penală administrat până în prezent și pe larg analizat de prima instanță, Curtea reține existența indiciilor temeinice de comitere a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, în accepțiunea art. 143 coroborat cu art.681Cod procedură penală. Relevante, în acest sens, sunt declarația numitului, arestat în Cehia, care confirmă implicarea inculpatei în racolarea acestuia și a numitului, declarația numitului G-, în care sunt consemnate date importante privind implicarea inculpatei în racolarea persoanelor anterior menționate și punerea acestora la dispoziția rețelei internaționale de traficanți de droguri de mare risc, declarația martorului, care descrie modalitatea de acțiune a inculpatei, procesele-verbale de redare a convorbirilor din Turcia și, precum și convorbirile telefonice, respectiv mesajele trimise lui, dar și depozițiile martorilor și .
Aceste indicii îndeplinesc atât cerințele disp. art. 681Cod procedură penală, cât și cele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creând instanței convingerea că există suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este la acest moment cercetat.
unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea luării și prelungirii stării de arest, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este și suficientă, iar pentru a dispune în continuare detenția provizorie instanța trebuie să se raporteze și la alte criterii ca: apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și al realizării unor înțelegeri între coacuzați, pericolul de a se sustrage procedurilor, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.
Însă, privarea de libertate a unui inculpat pe parcursul procesului penal, persoană care se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, este o stare de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate.
O măsură privativă de libertate, în condiții determinate, poate fi luată pe o durată rezonabilă, care se apreciază în funcție de trăsăturile specifice ale cauzei, respectiv, complexitatea acesteia, dificultatea administrării probelor, numărul inculpaților și al martorilor.
Curtea analizând speța de față prin prisma tuturor aspectelor prezentate anterior constată că prelungirea măsurii preventive sub incidența căreia se află în prezent inculpata, starea de arest preventiv a acesteia fiind deja dispusă pe o perioadă de 50 de zile, nu ar reprezenta o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, apreciind că privarea ei în continuare de libertate ar depăși durata rezonabilă la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care chiar și în motivarea instanței de fond se reține că ar fi avut o participare redusă la activitatea grupului, rolul său fiind limitat și subordonat, raportat la conducătorii rețelei de trafic.
Pe de altă parte, dacă până acum, legal și temeinic s-a reținut că este oportună privarea de libertate a acesteia pe o anumită perioadă de timp, în vederea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, nu trebuie pierdut din vedere că un acuzat aflat în stare de arest preventiv are dreptul la tratarea cu prioritate și celeritate a cazului său. Curtea are în atenție, pe de o parte, dacă temeiurile invocate de procuror sunt relevante și suficiente pentru a justifica prelungirea măsurii privative de libertate iar, pe de altă parte, dacă acesta a depus o "diligență specială" în desfășurarea procedurii, în vederea evitării prelungirii arestării cu o perioadă de detenție care putea fi evitată.
În acest context, instanța nu poate să nu observe și că în perioada în care inculpata a fost arestată preventiv au fost efectuate puține acte procedurale, majoritatea probelor din dosar fiind administrate în faza incipientă a urmăririi penale.
Deși în cauză se menține incidența disp. art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapte de natură penală prevăzute de legea specială, fiind totodată îndeplinită și cea dintâi condiție prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la regimul sancționator al acestora, Curtea, apreciază că în prezent nu mai subzistă temeiul prevăzut de teza a II- al acestui din urmă articol de lege.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatei în libertate, trebuie subliniat că este necesar a se proba că există și alte elemente de natură a conduce la ideea că fiind în libertate, la momentul actual, aceasta ar crea o stare de incertitudine și neliniște în comunitatea din care fac parte sau ar zădărnici aflarea adevărului, ori că s-ar sustrage cercetării penale sau că ar comite alte fapte cu conotație penală.
În speță, nemaifiind probe concrete care să contureze o astfel de situație, cu implicațiile juridice înainte arătate, mai ales că inculpata a avut o contribuție mult mai redusă decât ceilalți inculpați, în ansamblul activității infracționale, Curtea constată că nici din această perspectivă nu se mai impune prelungirea stării de detenție a acesteia pe o perioadă care poate fi evitată, această măsură neavând caracter sancționator, ci preventiv.
Faptul că anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, pe o anumită perioadă de timp nu este un motiv pertinent și suficient pentru a prelungi o astfel de măsură decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a liniștii publice. Atâta timp cât această amenințare este doar una prezumată și potențială, Curtea apreciază că prelungirea detenției nu se impune.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală coroborat cu art.159 alin.1, 6 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpata, va casa în parte încheierea atacată, iar în rejudecare va respinge propunerea formulată de DIICOT -Serviciul Teritorial Suceava privind prelungirea măsurii arestării preventive luată față de aceasta.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contrare prezentei încheieri.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpata.
Casează în parte încheierea nr. 185 PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Respinge cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
