Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 159/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 159
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20 septembrie 1989, în municipiul S, în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr. 188 PA din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică. Astfel, din conținutul acesteia rezultă că instanța de fond a apreciat cererea Parchetului ca fiind întemeiată în parte, dar cu toate acestea a dispus prelungirea arestării pentru o durată de 30 de zile, deci a considerat-o admisibilă în totalitate. În cazul în care se va constata că nu este vorba despre o eroare materială, solicită a se avea în vedere că această situație îi profită inculpatului.
În al doilea rând, consideră că încheierea este nelegală și netemeinică, în cauză nefiind date cerințele disp. art. 155 Cod procedură penală, privind prelungirea duratei arestării preventive, potrivit cărora arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare acest lucru sau există temeiuri noi. Ori, în cererea DIICOT se arată că au apărut temeiuri noi, fără a le individualiza, neexistând o situație de fapt, o împrejurare, un mijloc de probă nou care să justifice prelungirea măsurii. În cerere se insistă pe necesitatea izolării temporare a inculpatului, apreciindu-se ca oportună prelungirea arestării, considerând că este necesară pentru audierea inculpatului, aspect invocat și în propunerea anterioară, ce a fost admisă prelungindu-se arestarea pentru o durată de 20 de zile. Ori, dacă era atât de necesară, reaudierea se putea face în acest interval de timp, cu atât mai mult cu cât acesta și-a exprimat în scris intenția de a da declarație în cauză. Celelalte acte procedurale invocate de procuror, necesare a fi administrate, se pot efectua și fără ca inculpatul să fie arestat, întrucât conținutul acestor probe scrise nu poate fi influențat în vreun mod prin lăsarea în libertate a acestuia.
Deosebit de aceasta, din punctul său de vedere, nu au fost respectate normele privitoare la indicarea în mod expres a temeiurilor avute în vedere și cu toate că au trecut mai mult de 50 zile de la luarea măsurii, procurorul nu a produs probe concludente pentru a dovedi elementul material al infracțiunilor puse în sarcina inculpatului, nefiind dovedită nici existența acestui grup organizat, nefiind administrate probe noi care coroborate cu celelalte probe să conducă la concluzia că se impune prelungirea măsurii luate.
Se invocă de DIICOT caracterul complex și de durată al cauzei, aspect care este real, fiind vorba de un amplu proces de strângere a probelor, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie depășită o perioadă rezonabilă a detenției. Consideră că toate actele enumerate, ce urmează a fi administrate, pot fi efectuat în bune condiții, chiar cu restricțiile prev. de art. 145/1451Cod procedură penală, respectiv obligarea inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea, cerere respinsă de instanța de fond fără niciun fel de argumente.
În plus este necesar a se avea în vedere situația personală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat la organele de anchetă pentru a da declarații, este tânăr și a avut un comportament bun în societate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, și în principal, respingerea cererii formulată de procuror, cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a urmării penale, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.188 PA din 11 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea S și în baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit.f a C.P.P. dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatului, zis "", ercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: "aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat", faptă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; "organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), faptă prev. de art.10 din Legea nr.143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 septembrie 2009 și până la data de 17 octombrie 2009.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a înaintat tribunalului Suceava propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, zis "", cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constituit din, zis "" și constând în aceea că după ce a fost racolat de către, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, rezidenți în Turcia, ca urmare a experienței acumulate în timp, a contactelor personale realizate cu alți membri ai rețelei, atât racolatori cât și organizatori de transporturi de droguri, cel în cauză a dobândit calitatea de membru cu poziție egală cu a celorlalți componenți, devenind în final organizatorul și furnizorul de curieri pe care îi pune la dispoziția rețelelor internaționale de traficanți de droguri, pentru care negociază personal condițiile și beneficiile financiare, atrăgând și coordonând la rândul său alți colaboratori cu rol de executanți, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
- organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că de la începutul anului 2009 până în prezent, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat racolarea și îndrumarea a patru persoane, cetățeni români, în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația Turcia - Europa de Vest sau și de Sud către țări din Vestul Europei în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, constând în aceea că zis "" a aderat și sprijinit grupul infracțional coordonat de, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru racolarea de persoane și punerea acestora la dispoziția unor rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc din Turcia sau de Sud.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 31.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.55 A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit.f C.P.P. măsură ce a fost prelungită ulterior prin încheierea nr.153/PA din 22.08.2009 a tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
S-a mai arătat că până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, respectiv: audierea inculpaților;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; au fost audiați următorii martori, foști curieri de droguri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia, ,; au fost efectuate percheziții informatice în baza celor 26 de autorizații emise de către Tribunalul Suceava și au fost formulate cereri de comisii rogatorii internaționale în, Turcia Spania și Irlanda pentru audierea curierilor de droguri arestați în aceste state, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din aceste state.
În atare situație situație, dată fiind complexitatea cauzei, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, și necesitatea efectuării în perioada următoare a unor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului - zis "", cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatului - zis "" în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului - zis "" pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri și întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal, procurorul a solicitat prelungirea detenției provizorii a inculpatului pentru o perioadă de încă 30 de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr.55 A din 31.07.2009, a tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, zis "", pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura prelungită prin încheierea nr.153/PA din 22.08.2009 a tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut din probatoriul administrat până la momentul respectiv că în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că în cursul lunii mai 2009, inculpatul l-a racolat pe numitul din mun. S, pe care l-a pus la dispoziția lui cu scopul de a transporta o cantitate de droguri din spre Irlanda. În baza cooperării cu autoritățile judiciare din țara de destinație, s-a reușit ca la data de 07.05.2009, numitul să fie arestat pe aeroportul din - Irlanda, în timp ce înmâna către doi cetățeni nigerieni cantitatea de 500 grame cocaină.
De asemenea, l-a racolat pe numitul din mun. S, pe care l-a pus la dispoziția unui alt racolator de curieri de droguri, respectiv a, care l-a dirijat spre rețeaua de traficanți de droguri din Turcia. Din înregistrările video a momentelor operative din data de 23 mai 2009, coroborate cu procesele verbale de consemnare a acestor momente, a rezultat că la data de 24 mai 2009, inculpatul l-a racolat pe, îndrumându-l spre destinația Turcia cu o cantitate de aprox. 850 cocaină. Acest aspect a fost confirmat prin arestarea lui în Turcia, la data de 22 iulie 2009, în baza cooperării cu autoritățile judiciare turcești, care au găsit asupra sa cantitatea de drog de mare risc menționată mai sus.
În aceeași manieră infracțională, la data de 14.06.2009, inculpatul l-a contactat pe inculpatul, persoană care avea experiență în transporturi de droguri, sub îndrumarea lui zis "".
O altă persoană racolată de a fost identificată în persoana numitului din mun. S, care s-a deplasat în Franceză pentru a efectua un transport de droguri în beneficiul unei rețele internaționale de traficanți de droguri.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, zis "" sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului, și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Trebuie făcută distincția clară dintre noțiunea de pericol social generic propriu fiecărei infracțiuni și cea de pericol social, deoarece o confuzie a noțiunilor ar duce la arestarea tuturor inculpaților acuzați de săvârșirea infracțiunilor mai mari de 4 ani, dar pentru a înțelege noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică trebuie analizată noțiunea de periculozitate, care este sinonimă cu cea de gravitate și înseamnă însușirea de a fi periculos, primejdios, dăunător, grav sau contraindicat. Însă, s-a decis totodată că existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit acuzatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat, spre deosebire de apărătorul inculpatului și unele decizii de speță, că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană ar fi cercetată și judecată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales,
- au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii,
coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul reține că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unui inculpat acuzat de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
Deși s-a afirmat că inculpații nu ar fi obținut beneficii importante din aceste presupuse activități, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că declarațiile martorilor audiați confirmă sumele menționate de procuror, iar pe de altă parte existența sau cuantumul unor beneficii materiale nu face parte dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile reținute, urmând a fi avută în vedere, eventual, la individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, Tribunalul a reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală.
În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Față de toate cele reținute, Tribunalul a admis propunerea DIICOT S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 septembrie 2009 și până la data de 17 octombrie 2009.
De asemenea, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată, temeiurile ca au stat la baza arestării preventive neschimbându-se în nici un fel, așa cum impun prevederile art. 139 alin. 1.proc.pen. pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu se impune prelungirea arestării preventive întrucât nu subzistă motivele arestării preventive și nici nu au apărut indicii noi care să afecteze buna desfășurare a procesului penal. Actele procesuale care urmează a fi efectuate de Parchet nu impun menținerea arestării preventive, iar față de inculpat poate fi luată și o altă măsură preventivă cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea cu impunerea unor obligații dintre cele prevăzute de art.145 Cod de procedură penală.
S-a învederat faptul că deși procurorul a arătat în mod expres faptul că au apărut temeiuri noi care justifică această prelungire, nu le-a individualizat, că inculpatul nu este unul din membrii de bază ai pretinsului grup infracțional organizat, aspect reținut de altfel într-una din încheierile anterioare prin care magistratul analizând toate documentele existente în acest dosar complex a stabilit că acesta a avut o activitate infracțională considerabil mai mică decât a celorlalți coinculpați, deși se insistă pe necesitatea izolării temporare cel puțin a membrilor de bază ai grupului și că pentru a se putea efectua actele procesuale invocate de parchet, nu este necesară menținerea sa în stare de arest preventiv, nemaiexistând nici un pericol ca inculpatul să influențeze în vreun mod administrarea acestora, câtă vreme ultimele probe au fost efectuate anterior datei de 17 august. Consideră că temeiul juridic în baza căruia s-a dispus prelungirea arestării nu subzistă, iar împrejurările invocate în actuala cerere de prelungire impun punerea în libertate a inculpatului, urmând a se observa că nu au fost produse probe noi din care să rezulte necesitatea menținerii acestei stări a inculpatului. Având în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, faptul că inculpatul este student, consideră că se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În speță, prin încheierea nr. 55 din data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 31 iulie 2009 până la data de 28 august 2009, inclusiv, măsură ce a fost prelungită ulterior pentru o durată de încă 20 de zile, până la data de 17 septembrie 2009, inclusiv, prin încheierea nr.153 Pa din 22. 08.2009, soluții ce au fost confirmate de către instanța de recurs.
Această măsuri au fost dispusă apreciindu-se că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Din probatoriul efectuat până în prezent în cauză, respectiv transcrierile convorbirilor telefonice, planșele fotografice, procesul verbal de investigații, declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul se ocupa cu racolarea tinerilor pe care îi punea la dispoziția altor membri ai grupului infracțional, în vederea efectuării activităților de cărăușie de droguri de mare risc. Martorul a precizat că împreună cu au fost racolați de inculpat arătând traseul parcurs și modalitatea de transport a drogurilor. Din procesul verbal de investigații încheiat la data de 13 iulie 2009 rezultă că unul dintre liderii grupului infracțional organizat specializat pe racolarea de persoane pentru efectuarea de transporturi de droguri de mare risc este, zis "". Printre persoanele recrutate se numără și care, prin intermediul numitei a, a fost pus la dispoziția unei grupări internaționale de traficanți de droguri condusă de cetățeni nigerieni stabiliți la Istanbul -Turcia, inculpatul fiind arestat în această țară întrucât a fost surprins cu cantitatea de 850 gr. cocaină. La data de 14 iunie 2009 inculpatul l-a racolat pe în vederea efectuării unui transport internațional de droguri. Procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice confirmă legăturile pe care inculpatul le avea cu diferite persoane din afara țării, precum și modalitatea în care acționa pentru a trimite diverși cărăuși pe rute externe în vederea transportării de droguri.
Din probele menționate rezultă indicii temeinice că inculpatul a acționat în mod coordonat, că a avut legături cu membrii unei rețele de traficanți de droguri, iar prin trimiterea de cărăuși care făceau transportul acestora pe relația Turcia - Europa de Vest și de Sud a ajutat ca acest grup să ființeze.
Forța lor probantă nu trebuie să fie identică cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului, ci doar să creeze instanței bănuiala verosimilă că persoanele cercetate au comis faptele de care sunt acuzați, cerință îndeplinită în cauză.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că subzistă și temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținut la luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv acela că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă acesta, în accepțiunea textului de lege anterior menționat, este distinct de cel abstract avut în vedere de legiuitor la reglementarea infracțiunilor și regimului lor sancționator, anumite fapte, dată fiind gravitatea lor deosebită, relevă un astfel de pericol prin însăși comiterea lor.
Ori, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de o gravitate și o periculozitate deosebită, în condițiile în care pe de o parte, traficul de droguri a cunoscut o amploare ridicată, iar pe de altă parte, consecințele consumului acestui produs conduc la vătămarea stării de sănătate fizică și psihică a persoanelor consumatoare și nu de puține ori chiar la decesul acestora.
Această gravitate a faptelor relevă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă o perioadă de timp, de circa 50 zile, s-a scurs de la arestarea sa.
În ce privește necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune deținerea în continuare în stare de arest a inculpatului, însă deși Codul român de procedură penală nu o reglementează în mod expres, jurisprudența constantă CEDO consacră expresis verbis încă o condiție obligatorie pentru prelungirea arestului preventiv al unei persoane, și anume diligența particulară cu care autoritățile competente instrumentează procedura (cauza Gosselin contra Franței, paragraful 31). Examinând sub acest aspect materialul de urmărire penală, Curtea concluzionează că prelungirea arestării preventive pentru durata maximă permisă de lege - 30 zile nu este justificată în condițiile în care reaudierea inculpaților putea avea loc până la acest moment, cu atât mai mult cu cât aceștia și-au exprimat intenția în acest sens, fiind deci oricând posibilă, că identificarea și audierea altor martori este o noțiune generală și lipsită de conținut concret, că întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice este de asemenea oricând posibilă și nu prezintă un grad ridicat de complexitate, iar relațiile solicitate de la operatorii de servicii au sosit în mare măsură.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, Curtea reține că la acest moment aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la cazul de casare invocat de inculpat, în sensul că parchetul nu s-a pronunțat asupra cererii de probe formulată în apărare, acestea sunt aspecte ce vizează fondul cauzei, excedând prezentului cadru legal.
Pentru considerentele arătate, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, Curtea, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală rap. la art. art.159 alin.8 Cod procedură penală, îl va admite, va casa în parte încheierea atacată și în conformitate cu disp.art.159 alin.6 Cod procedură penală va prelungi măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 10 zile (în loc de 30 de zile) începând cu data de 18.09.2009 și până la data de 27.09.2009 inclusiv.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contrare prezentei încheieri.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D I PUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr.188PA din 11 septembrie 2009 a tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte. cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
În baza art. 159 alin 6 Cod procedură penală rap. la art. 136,143 și 148 lit. f Cod procedură penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile(în loc de 30 de zile), de la 18 septembrie 2009 până la 27 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
