Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 159/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 159
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de către inculpata -, fiica lui și, născută la data de 2 septembrie 1986, în prezent arestată în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr. 186 PA din 11 septembrie 2009 pronunțată de către Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, în stare de arest preventiv, asistată de către avocat ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebată de către instanță, inculpata declară că nu dorește să dea nicio declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru inculpată, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe cale de consecință, respingerea cererii parchetului de prelungire a arestării preventive și continuarea cercetărilor cu inculpata în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin coercitivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, măsuri care ar asigura buna desfășurare a procesului penal. Având în vedere că parchetul a arătat că are de desfășurat anumite activități, respectiv reaudierea inculpatei și a celorlalți coinculpați din dosarul cauzei, efectuarea unor adrese la și audierea unor martori care nu au fost concret nominalizați, apreciază că trebuia să se procedeze până la această dată la administrarea acestor probe, iar faptul că nu au fost efectuate, nu impune o prelungire a arestării preventive.
În motivarea încheierii instanței de fond s-a arătat că pericolul social concret pentru ordinea publică ar fi acea reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită, care prin rezonanța sa afectează echilibrul social. În toate cauzele instrumentate de DIICOT și în motivările instanțelor, pericolul social pentru ordinea publică nu este analizat pentru fiecare inculpat în parte, ci în mod generic. Totodată, s-a mai arătat că lipsa unor reacții ferme din partea autorităților judiciare ar reprezenta o încurajare a unor alte persoane să comită fapte de același gen, motivare pe care o apreciază ca fiind la fel de generală și care ar trebui să se refere concret la fiecare persoană în cauză și la infracțiunile de care aceasta este învinovățită. Inițial, pentru inculpată s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru două infracțiuni, însă probele administrate până în prezent nu conduc la ideea că inculpata ar fi săvârșit vreuna din aceste fapte. Se specifică doar că aceasta ar fi racolat două persoane, respectiv și care în prezent sunt arestați, prima în Peru, iar celălalt în Aceste persoane nu au dat nicio declarație din care să rezulte că inculpata le-ar fi racolat și le-ar fi propus să transporte droguri de mare risc, astfel încât, simplele afirmații ale parchetului nu reprezintă probe certe, indubitabile din care să rezulte că ar exista indicii temeinice de vinovăție a acestei inculpate.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea inculpatei în libertate, iar în subsidiar, dacă instanța consideră că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpată, solicită ca măsura arestării preventive să fie înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpata - a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.186PA din data de 11.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a admis propunerea
În baza art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit. C.P.P. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatei, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, și complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art. 2- 9 din Legea nr. 143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000), prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a înaintat acestei instanțe propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatei, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- aderare și sprijinirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că în cursul anului 2008, sub coordonarea numitului, după ce a fost racolată de acesta și de la începutul anului 2009 efectuat mai multe transporturi de droguri pe relația Turcia - Vestul Europei sau de Sud - Marea Britanie, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți nigerieni, rezidenți în Turcia sau, la rândul său, a preluat și a continuat activitatea de recrutare a unor curieri de același tip, generând astfel noi debușee de acțiune a acestui grup și de obținere de profituri consistente și imediate.
- complicitate la organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin2, din Legea nr.143/2000), faptă prev. și ped. de art.26 Cod Penal raportat la art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că a participat la organizarea acestor fapte punând la dispoziția numitului trei persoane din mun. S, cărora acesta le-a asigurat logistica necesară deplasării și efectuării unor transporturi de droguri de mare risc pe ruta Turcia - Vestul Europei în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, cu care acesta se afla în contact direct, cu scopul obținerii de beneficii materiale consistente și imediate.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.46A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit. f C.P.P. măsură prelungită prin încheierea nr.158/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților ;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că inculpata a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna iunie 2008; declarațiile martorilor G- și, foști curieri de droguri racolați de către care au cunoștință de activitatea infracțională a acesteia; declarația martorului, fost curier de droguri; au fost audiați următorii martori, foști curieri sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, respectiv: -, și, ia, ,; a fost formulată cerere de comisie rogatorie internațională în Peru pentru audierea curierilor de droguri arestați în acest stat, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din acest stat; au fost întocmite planșe fotografice cu imaginile ridicate de pe calculatorul inculpatei cu ocazia perchezițiilor informatice dispuse în această cauză din care reiese legătura inculpatei - atât cu unii racolatori români cât și cu câțiva cetățeni nigerieni. De asemenea, inculpata apare alături și de (persoană racolată de ea); au fost întocmite procese verbale de consemnare a citirii telefoanelor și cartelelor din care reiese faptul că inculpata avea numerele de telefon ale unor membrii ai rețelei de traficanți de droguri și mai mult a luat legătura recent cu aceștia; au fost întocmite procese verbale cu discuțiile purtate de inculpată prin intermediul sistemelor informatice; a fost audiat martorul, mama numitei, racolată de - și arestată în Peru în timp ce transporta cantitatea de 2,9 kg cocaină, ocazie cu care precizează că fiica acesteia era prietenă cu " " împreună cu care a fost în străinătate. De asemenea, a precizat că, după arestarea numitei, a fost contactată telefonic de "", fiind întrebată daca are cunoștință de situația și a fost audiată numita, din declarația căreia a rezultat că - a încercat racolarea ei pentru transportul unor cantități de droguri.
Față de această situație, se poate constata complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, astfel că în perioada următoare se impune efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatei, cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatei în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatei pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri și întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală 76D/P/2009 al DIICOT
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr.46A din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsură a fost prelungită prin încheierea nr.158/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că a sprijinit grupul infracțional constituit în scopul racolării unor persoane din România, în special din zona județului S, care să transporte droguri de mare risc în diverse țări din Europa, aceasta implicându-se în racolarea a două persoane, respectiv numiții și, arestați ulterior în Peru și respectiv municipiul B, ca urmare a găsirii asupra acestora a unor cantități însemnate de droguri de mare risc, cocaină și heroină (5000 de grame în total). Relevante în acest sens sunt declarația martorului (vol. 3 p care a susținut că s-a întâlnit cu "" fiind prezentat de "", care i-a explicat împreună cu "" despre ce trebuie să facă, faptul că îi vor scoate pașaport, prezentându-l ulterior numitului zis "", acesta spunându-i că va pleca în Turcia pentru a transporta droguri, fiind ulterior arestat preventiv în dosarul nr. 83D/ al DIICOT-Serviciul Teritorial București, declarația martorului (vol. 3 ) potrivit căreia împreună cu "" (identificată după planșa foto ca fiind inculpata) și a făcut două transporturi de droguri în străinătate, declarații care se coroborează și cu cea dată de martorul sub altă identitate care confirmă rolul și implicarea inculpatei în această grupare, relația sa cu numitul, cu privire la care există probe în dosar că se ocupa tot de racolarea unor persoane pentru transportul drogurilor de mare risc, fiind arestat în Turcia în cursul lunii aprilie cu o altă identitate precizat), dar parțial și cu declarația inculpatei. Aceste probe se coroborează și cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatei sau mesajele expediate de aceasta relevante în acest sens fiind cele care au avut loc în 1.06.2009 și mesajul din 2.06.2009, toate vizând o persoană arestată pentru traficul de droguri care ar fi indicat-o pe inculpată ca persoana care a trimis-o în. Tot din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte probe administrate în dosarul de urmărire penală rezultă legăturile grupării infracționale din România cu cetățeni străini implicați de asemenea în organizarea și finanțarea traficului de droguri pe teritoriul continentelor menționate, aceștia făcând practic parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatei sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatei, și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", și doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatei nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpata este parte, iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuită inculpata nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuită, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales,
- au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii,
coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpata este acuzată, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul a reținut că lăsarea inculpatei în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unei inculpate acuzate de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatei din prezenta cauză, tribunalul a reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală. În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpata este acuzată, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Față de toate cele reținute, Tribunalul a admis propunerea DIICOT S și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009. De asemenea, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată, temeiurile ca au stat la baza arestării preventive neschimbându-se în nici un fel, așa cum impun prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că nu se mai justifică o nouă prelungire a măsurii arestării preventive. Potrivit art.155 Cod procedură penală această prelungire se poate dispune în două situații, respectiv dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să o justifice. În propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive se menționează faptul că au apărut temeiuri noi care justifică prelungirea duratei arestării preventive, fără însă a se motiva corespunzător. În dosar nu au fost efectuate în tot acest interval niciun fel de acte, iar din nicio o probă administrată nu reiese că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dacă instanța consideră că se impune a se lua față de inculpat o altă măsură, solicită înlocuirea arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care este îndestulătoare și ar asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Scopul luării unei măsuri preventive, și care se impune să subziste pe tot parcursul menținerii ei, îl constituie, potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, respectiv împiedicarea sustragerii învinuitului/inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Analizând probatoriul efectuat până în prezent în cauză și pe larg analizat de prima instanță, se reține existența indiciilor temeinice, în accepțiunea disp.art.68/1 Cod procedură penală, creând instanței convingerea că există suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată la acest moment.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, rezultă că nu mai subzistă însă și temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținut la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, privarea de libertate a unui inculpat, care se bucură pe parcursul procesului penal de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, este o stare de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate.
O măsură privativă de libertate, în condiții determinate, poate fi luată și ulterior prelungită pe o durată rezonabilă, care se apreciază funcție de complexitatea cauzei, dificultatea administrării probelor, numărul inculpaților și al martorilor.
Se impune totodată ca în acest caz actele de urmărire penală să fie efectuate ce celeritate pentru ca rămânerea în stare de privare de libertate a unei persoane să nu depășească un termen rezonabil și în niciun caz să nu fie nejustificată.
Faptul că în sarcina inculpatei a fost reținută săvârșirea unor infracțiuni de crimă organizată și că față de gravitatea acestora s-ar putea vorbi de apariția unui sentiment de nesiguranță în rândul colectivității, nu conduce la concluzia că lăsarea ei în stare de libertate la acest moment ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cum susține parchetul în motivarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, avându-se în vedere implicarea mai redusă a inculpatei în ansamblul activității infracționale.
Nu se mai poate vorbi așadar despre un impact social al faptelor comise care să se circumscrie cerințelor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală și care să justifice, exclusiv prin el însuși, prelungirea față de această inculpată a măsurii arestării preventive, ea fiind cea mai severă dintre toate măsurile preventive reglementate de codul d e procedură penală și în mod excepțional dispusă și menținută.
Față de considerentele mai sus reținute, curtea, constatând întemeiat recursul, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală coroborat cu art.159 alin.1, 6 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpata -.
- casa în parte încheierea atacată, iar în rejudecare va respinge propunerea formulată de DIICOT -Serviciul Teritorial Suceava privind prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpată.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpata -, fiica lui și, născută la data de 2 septembrie 1986, în prezent arestată în Arestul IPJ
Casează în parte încheierea nr. 186 PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Respinge cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
15.09.2009
3 ex.
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
