Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 158/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 158
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 8.08.1984 în prezent aflat în Arestul S, împotriva încheierii nr. 187 din 11 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii, considerând nelegală soluția pronunțată de Tribunalul Suceava, în cauză fiind incidente disp.art.385 pct. 10 Cod pr.penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze pronunțarea soluției. Astfel, învederează că la data de 10.08.2009 a depus la Parchet o cerere de probe pentru a dovedi nevinovăția inculpatului, în conformitate cu disp. art. 66 Cod pr.penală. Având în vedere că asupra acestei cereri organul de cercetare penală nu s-a pronunțat, fiind încălcate astfel disp. art. 6 paragraf 2 din CEDO, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de fond nepronunțându-se asupra acestui aspect, consideră că sunt incidente disp. art. 385 pct. 10 Cod pr.penală.
Pe de altă parte, arată că la instanța de fond avocații angajați în cauze au fost înștiințați cu 15 min. înainte de termenul de judecată, astfel încât nu au avut timp suficient și necesar să verifice motivele pentru care Parchetul a solicitat prelungirea duratei arestării preventive, lucru inadmisibil pentru organul de urmărire penală.
În ce privește analiza materialului probator, instanța de fond trebuia să facă referire la probele din care rezultă vinovăția inculpatului și să analizeze dacă Parchetul a depus diligențele necesare, pentru efectuarea actelor de urmărire penală menționate, precum și dacă se impunea prelungirea măsurii arestării.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii Parchetului privind prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpatul fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin încheierea nr. 187 PA din 11 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa admis propunerea S și în temeiul art. 159 al. 6.C.P.P. raportat la art. 136, 143 și 148 lit. C.P.P. prelungit arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "constituirea unui grup infracțional organizat ", faptă prev. și ped. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, "organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art. 2- 9 din Legea nr. 143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000), faptă prev.și ped. de art. 10 din Legea nr. 143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009. Totodată, s-a espins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că la începutul anului 2008, împreună cu mai multe persoane, respectiv, zis "", a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000. După ce au executat diverse pedepse cu închisoare pentru comiterea acestui gen de infracțiuni, odată reveniți în țară, și, au luat legătura cu zis "" și, și în temeiul relațiilor de familie, primul dintre aceștia l-a implicat și pe fratele său, acesta având rolul de principal sfătuitor și pârghie de transmisie a deciziilor liderilor, hotărând împreună să acționeze și în mod coordonat pentru a racola din România curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze transporturi de droguri pe rutele mai sus menționate în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți de droguri.
modului de acțiune al acestui grup infracțional organizat a fost determinat, pe de o parte, de flexibilitatea de a se diviza și reorienta în funcție de conjuncturile și traseele favorabile și, pe de altă parte, de faptul că, pe parcursul existenței sale, rolurile inițiatorilor, aderenților și sprijinitorilor, s-au modificat în permanență în raport cu experiența acumulată în realizarea activităților - scop și de motivația financiară a acestora, astfel că, de cele mai multe ori, unii dintre simplii executanți au devenit organizatori ai propriilor transporturi. O altă trăsătură definitorie a funcționării acestui grup infracțional organizat a fost contactul minimal pe verticală între toți membrii rețelei, de natură a asigura, pe de o parte, secretul identității nivelelor superioare ale organizației și, pe de altă parte, reducerea riscului ca activitățile infracționale ale liderilor săi să poată fi probată prin mijloace clasice de probă de către organele judiciare.
- organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000 (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr.143/2000), prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada februarie 2008 - iunie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat racolarea și îndrumarea curierilor, în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația Turcia - Europa de Vest și de Sud - Europa de Vest, efectuând personal operațiunile de recrutare. În operațiunile de organizare a acestor fapte, deține un rol central determinat de faptul că a efectuat personal operațiunile de recrutare și împreună cu fratele său au dezvoltat relații directe cu membrii organizației internaționale de traficanți de droguri, fapt ce îi permite și în prezent să negocieze numărul persoanelor racolate, modul de disimulare al drogurilor, ruta pe care transportatorii de droguri o vor urma, modul de plată a transporturilor efectuate de curieri, precum și suma ce va fi plătită de traficanții de droguri pentru racolarea curierilor
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceavaa arătat că a data de 30.07.2009 Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.47A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art. 143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, măsură prelungită prin încheierea nr.159/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările/ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că numitul a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna iunie 2009; au fost întocmite planșe fotografice ca urmare a efectuării perchezițiilor informatice în dosarul penal cu numărul de mai sus în care sunt evidențiate legăturile dintre inculpatul și alți membrii ai rețelei, atât români cât și nigerieni; au fost formulate cereri de comisii rogatorii internaționale în, Turcia și Spania pentru audierea curierilor de droguri arestați în aceste state, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din aceste state, ale căror rezultate nu ne-au parvenit în timp util; declarațiile martorilor care cunosc în mod direct aspecte din activitatea infracțională a numitului, respectiv și; declarația numitului, privind implicarea lui în organizarea și dirijarea curierilor de droguri, în sprijinul fratelui său,; proces-verbal de recunoaștere după planșă fotografică a numitului de către care îl indică ca fiind persoana care l-a finanțat pe acesta și pe, și în vederea efectuării de transporturi de droguri de mare risc, pe relația de Sud - Vestul Europei și declarația numitei, mama numitului, arestat în în timp ce transporta cantitatea de 4 kg. cocaină și care a fost dirijat de către să efectueze un transport de droguri, din de Sud, împreună și.
Față de complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, se impune prelungirea arestării preventive pentru efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului, cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatului în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri și întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal.
Instanța de fond a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.47A din 30.07.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheierea nr.159/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul a constituit împreună cu fratele său și alte persoane cum ar fi, un grup infracțional în scopul racolării unor persoane din România, în special din zona județului S, care să transporte droguri de mare risc în diverse țări din Europa, acesta implicându-se în racolarea mai multor persoane, relevante în acest sens fiind declarațiile martorului care relatează modul în care a fost pus în legătură cu inculpatul și fratele acestuia pentru a transporta droguri în străinătate, întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul care s-a ocupat de plecarea sa și a numiților, și în Olanda, dându-li-se de către inculpat indicații precise privind persoana pe care trebuiau să o contacteze în, care i-a și trimis în țări diferite pentru a transporta droguri. De asemenea s-a reținut declarația martorului coroborată cu adresa emisă de care atestă ridicarea de către martor pentru inculpat sau fratele acestuia a unor diferite sume de bani din străinătate, martorul precizând că ulterior a aflat că aceste sume provin din activitatea infracțională menționată. Tot din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte probe administrate în dosarul de urmărire penală rezultă legăturile grupării infracționale din România cu cetățeni străini implicați de asemenea în organizarea și finanțarea traficului de droguri pe teritoriul continentelor menționate, aceștia făcând practic parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și, cu excepția declarațiilor lui G și, prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
Potrivit art. 155 al. 1 Cod procedură penală, "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpatul să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale inculpatului, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul apreciat că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpatului de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care o astfel de persoană ar fi cercetată și judecată în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nicio relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte, iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales, au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii, coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, s-a apreciat că este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, tribunalul reținut că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate ( în consecință, nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală. În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că în cauză sunt incidente disp.art.385 pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze pronunțarea soluției. Astfel, învederează instanței că la data de 10.08.2009 a depus la Parchet o cerere de probe pentru a dovedi nevinovăția inculpatului, în conformitate cu disp. art. 66 Cod pr.penală. Având în vedere că asupra acestei cereri organul de cercetare penală nu s-a pronunțat, fiind încălcate astfel disp. art. 6 paragraf 2 din CEDO, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, consideră că sunt incidente disp. art. 385 pct. 10 Cod pr.penală.
Pe de altă parte, arată că la instanța de fond avocații angajați în cauze au fost înștiințați cu 15 minute înainte de termenul de judecată, astfel încât nu au avut timp suficient și necesar să verifice motivele pentru care Parchetul a solicitat prelungirea duratei arestării preventive.
De asemenea, instanța de fond trebuia să facă referire la materialul probator și să analizeze dacă Parchetul a depus diligențele necesare pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă, conform art. 155 Cod procedură penală, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din ansamblul reglementării arestării preventive rezultă că pentru admisibilitatea propunerii de prelungire trebuie întrunite următoarele condiții: măsura arestării să fie legală și justificată, mandatul de arestare a fost executat și durata arestării nu a expirat, temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate ori există temeiuri noi care să o justifice, urmărirea penală nu este finalizată din motive obiective.
Din materialul de urmărire penală administrat până în prezent, Curtea reține că există indicii temeinice de comitere a faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, în accepțiunea art. 143 coroborat cu art.681Cod procedură penală. Aceste indicii rezultă din convorbirile telefonice, înregistrarea video din 24.04.2009, adresa emisă de, care confirmă primirea banilor, declarațiile martorilor și, care dovedesc gradul de implicare a inculpatului în activitatea de racolare a curierilor, a martorului, care l-a recunoscut pe inculpat în planșa foto (proces-verbal de recunoaștere din 16.06.2009), cât și din depozițiile numiților -, ia, foști cărăuși sau persoane care au cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului și care au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri, locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
Aceste indicii îndeplinesc atât cerințele disp. art. 681Cod procedură penală, cât și cele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creând instanței convingerea că există suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
Forța probantă a acestor indicii nu trebuie să fie identică cu cea impusă la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care se statuează asupra vinovăției inculpatului, ci doar să îndeplinească cerința anterior arătată.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 pr.pen. dar și cele prev. de art.5 alin.1 lit.c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, care în jurisprudența CEDO au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea, iar această analiză trebuie făcută în raport cu toate circumstanțele cauzei.
Critica inculpatului referitoare la nesoluționarea de către procuror a cererii de probe depusă la data de 10 august 2009, nu impietează asupra formulării unei cereri de prelungire a arestării preventive, iar condițiile prev. de art. 143, art. 148 lit. f și art. 155 Cod de procedură penală sunt analizate în funcție de materialul probator aflat la dosar.
În ceea ce privește incidența art. 3859pct. 10 din Cod procedură penală, de menționat că în faza urmăririi penale doar procurorul este cel care se pronunță asupra admiterii sau respingerii probelor solicitate de inculpat, iar în procedura prelungirii arestării preventive instanța nu analizează dacă cererea de probe a fost sau nu soluționată. Totodată, în faza urmăririi penale, instanța nu administrează probe nici în favoarea și nici în defavoarea inculpatului.
Un alt aspect criticat de către apărătorul inculpatului se referă la faptul că a fost anunțată cu 15 minute înainte de începerea ședinței de judecată.
Relativ la această problemă, Curtea constată că doamna avocat a solicitat un termen pentru a lua cunoștință de motivele cererii de prelungire, termen care i-a fost acordat pentru aceeași zi la ora 13. La această oră, cu acordul avocatului, cauza a fost reluată, neinvocându-se imposibilitatea studierii dosarului, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește condițiile cerute de art.148 alin. 1 lit.f Cod procedură penală reținute de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acestea sunt date în cauză, atât sub aspectul condiției cuantumului pedepselor, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Astfel, odalitatea în care acționa inculpatul pentru racolarea tinerilor care erau ușor influențabili și tentați să obțină câștiguri materiale imediate, oferind datele de contact ale membrilor rețelelor internaționale de traficanți de droguri, prin natura ei, conduce la aprecierea inculpatului ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică prin sfidarea regulilor de drept și a ordinii publice, creând stare de indignare, dezaprobare și insecuritate în rândul comunității. Apreciind această stare de insecuritate, instanța are în vedere faptul că în ultima perioadă s-a intensificat traficul de droguri și pe piața din România și tot mai multe persoane cad victime consumului ilicit de droguri fiind atrase de traficanți prin diverse mijloace.
Probele referitoare la existența infracțiunii și la identificarea inculpaților constituie totodată probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru crearea unei stări de securitate socială a cetățenilor, de siguranță, de menținere a liniștii membrilor comunității și a respectării drepturilor acestora se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Privarea de libertate a unui inculpat pe parcursul procesului penal, persoană care se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, este o stare de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate. Însă, o măsură privativă de libertate, în condiții determinate, poate fi luată pe o durată rezonabilă, care se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, dificultatea administrării probelor, numărul inculpaților și al martorilor. În speță, ținând cont de complexitatea cauzei penale raportată la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un număr de 9 inculpați, că în sarcina acestora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, de necesitatea identificării tuturor participanților implicați în activitatea desfășurată de membrii grupării, cât și de necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor necesare ce comportă unele dificultăți inerente, Curtea constată că prin prelungirea în continuare a măsurii arestării preventive nu s-ar depăși un termen rezonabil.
În consecință, cum temeiurile ce au stat la baza luării măsurii impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pentru finalizarea urmăririi penale sunt necesare a fi efectuate și alte acte, menționate în referatul organului de urmărire penală, în mod corect prima instanță a admis cererea și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În cauză, dată fiind arestarea preventivă a inculpatului, urmărirea penală impunea efectuarea cu celeritate a actelor, astfel încât, raportat la actele de urmărire penală ce sunt necesar a fi efectuate de Parchet, se justifică prelungirea măsurii arestării preventive doar pe o durată de 10 zile, apreciată de către C ca necesară, dar totodată și suficientă, în acest sens.
Deținerea în stare de arest a inculpatului pe o durată mai mică de 50 de zile până în prezent este rezonabilă față de circumstanțele cauzei ținând cont de complexitatea acesteia, raportat la faptul că în aceeași cauză sunt cercetați un nr. de 9 inculpați, în sarcina cărora s-a reținut comiterea în concurs a câte două infracțiuni cu un grad relativ ridicat de pericol social, la necesitatea cooperării cu diferite autorități judiciare din străinătate pentru strângerea probelor, solicitarea unor date de la instituții bancare, aspecte ce comportă unele dificultăți inerente. Instanța a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, deși s-a diminuat în timp, nu a dispărut și justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Instanța reține că în cauză au fost efectuate un număr relativ mare de acte de urmărire penală și că urmează să mai fie efectuate o serie de acte enumerate în propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Având în vedere faptul că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța consideră că luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin coercitive, nu este de natură să asigure desfășurarea corespunzătoare a procesului penal în acest moment.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă actele de urmărire penală indicate de DIICOT pot fi efectuate într-un termen mai scurt, de 10 zile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 1403Cod procedură penală, va admite recursul în sensul celor arătate mai sus.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr.187PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte. cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava. În baza art. 159 alin 6 Cod procedură penală rap. la art. 136,143 și 148 lit. f Cod procedură penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile(în loc de 30 de zile), de la 17 septembrie 2009 până la 26 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
