Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 167/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș este reprezentată de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din data de 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului T și inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât din ansamblul probator rezultă că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, prin urmare, nefiind îndeplinită o cerință esențială a legii. Arată că inculpatul a avut o relație de prietenie cu minora, relație cunoscută și de mama minorei, neexistând fapta de seducție și minora nefiind silită de inculpat să întrețină relații sexuale cu alți clienți. Se mai precizează că inculpatul nu a folosit promisiunea de căsătorie față de minora și doar declarațiile părții vătămate nu pot servi ca probă, nefiind coroborate cu alte probe. De asemenea, se mai arată că inculpatul împreună cu cele două minore se gospodăreau împreună, fapt ce conduce la ideea că nu a existat constrângere. PE de altă parte, în actul de acuzare se arată că cele două minore întrețineau relații sexuale de bunăvoie. Prin urmare, arată că măsura arestării este nelegală și netemeinică și solicită punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât motivarea încheierii atacate nu este suficientă pentru a menține măsura arestării preventive față de inculpat, nefiind motivat temeiul legal în baza căruia s-a luat măsura și nici în ce constă pericolul concret și generic al faptelor reținute în sarcina inculpatului. Cu privire la cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, arată că în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, aceasta nu este conturată sub aspectul laturii obiective, lipsind scopul infracțiunii, iar pe fondul cauzei ar duce la o schimbare de încadrare juridică, în ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate, arată că asupra minorei părții vătămate, din rechizitoriu se reține că aceasta nu a fost lipsită de libertate.
Procurorul arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind susținute de probele de la dosar, prin urmare solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 1.p Cod Penal, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și.
În baza art. 3001alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților zis "" sau "", CNP - -, fiul lui și, născut la data de 06.11.1954 în Râmnicu S, jud. B, cetățean român, fără ocupație, deținut în Arestul IPJ T și, fiul lui și, născut la data de 14.12.1988 în T, jud. T, CNP -, domiciliat în com., sat, nr. 64, jud. T, cetățenie română, necunoscut cu antecedente penale, deținut în Arestul IPJ T, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile, respectiv data de 03.04.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. va fi respinsă cererea inculpaților, formulată prin apărătorii aleși, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 103/D/P/2008 emis la data de 30.01.2009, inculpații și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, trafic de minori și lipsire ilegală de libertate, prev. de art. 12 alin. 1 și 2, art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 189 alin. 2.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a p și art. 37 lit. b
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a racolat tineri de ambele sexe, atât minori, cât și majori, pe care îi găzduia împreună cu învinuita la locuința lor din T, Bd. 16 1989 și sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite, atât în țară, cât și în străinătate, îi prin acte de violență, amenințare și abuz de autoritate să practice prostituția în folosul lor financiar, precum și să practice acte de sustragere din centre comerciale.
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt, că începând cu toamna anului 2008, împreună cu inculpatul zis "" sau "", a racolat două persoane minore, în vârstă de 14, 15 ani, pe care le-au găzduit silindu-le ulterior, prin acte de violență, amenințare și abuz de autoritate să practice prostituția în folosul lor financiar.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv dosarul nr. 103/D/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 103/D/P/2008 din data de 09.12.2008, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul zis "" sau "" pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și lipsire ilegală de libertate, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 189 al. 2.Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că, începând din toamna anului 2008, împreună cu concubina sa, a racolat mai mulți tineri de ambele sexe, găzduindu-i la locuința sa din T, Bd. 16 1989, nr. 47,.33, jud. T, iar ulterior sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Spania și Germania, i-a lipsit ilegal de libertate, exploatându-i atât prin practicarea prostituției, cât și prin muncă, folosind în acest sens acte de violență și amenințare, precum și șantajul sub forma sechestrării copilului minor, aparținând uneia dintre victime.
Prin ordonanța nr. 103/D/P/2008 din data de 17.12.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, reținându-se în sarcina acestuia că începând din toamna anului 2008, împreună cu inculpatul, a racolat două persoane minore în vârstă de 14, respectiv 15 ani, pe care le-a găzduit folosindu-le ulterior prin acte de violență, amenințare și abuz de autoritate, să practice prostituția, în folosul său financiar.
Organele de urmărire penală au solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a inculpaților și, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 87/09.12.2008 și 89/18.12.2008 de către Tribunalul Timiș.
S-a reținut că, potrivit disp. art. 3001alin. 1.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Față de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție domiciliară, din care s-au reținut suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, tribunalul a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptelor comise, la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc presupusa activitate infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, instanța de apel a considerat că lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente a rezultat presupunerea rezonabilă că lăsarea lor în libertate ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea inculpaților în arest fiind o premisă necesară pentru a asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, în temeiul art. 3001alin. 3.C.P.P. tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, după audierea lor în fața primei instanțe și înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.04.2009.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b sau c C.P.P. aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 589.1/30 din 11.02.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor s-a solicitat judecarea inculpaților în stare de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs constată că recursul declarat de inculpați este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă". În concepția instanței europene, privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate ca insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția. Curtea Europeană a arătat că nu este suficient ca detenția să fie conformă dreptului național, în plus, ea trebuie să se dovedească necesară, în circumstanțele cauzei. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpaților trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Pe de altă parte, în cauză trebuie avută în vedere o serie de factori relevanți, cum sunt cei legați de personalitatea inculpatului, moralitatea sa, domiciliu, legăturile sale cu familia și legăturile de orice natură cu statul, gradul de implicare în comiterea faptelor cu privire la care există presupunerea rezonabilă.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de dispozițiile legale sus menționate, în speța de față, instanța de recurs constată că Tribunalul Timiș în mod judicios a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați cu privire la care există indicii temeinice că au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv art.12 al.1 și 2, art.13 alin.1 din legea 678/2001 și art.189 al.2 penal
Prin urmare, În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii penale din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii penale din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./20.02.2009
Tehnored.
2 ex./24.02.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
