Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 185/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat personal, în stare de arest și asistat de avocat, precum și inculpatul intimat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul susține recursul declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate în privința celor doi inculpați și în rejudecare să se dispună casarea încheierii, respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și și menținerea stării de arest a acestora. Arată că încheierea atacată este netemeinică, deoarece printr-o aplicare greșită a prevederilor art. 1608aalin. 2.C.P.P. au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și a fost dispusă punerea în libertate provizorie a inculpaților și, în condițiile în care cei doi inculpați au fost cotați drept trupa violentă a grupului infracțional organizat din care fac parte și au influențat financiar, chiar în stare de deținere fiind, pe partea vătămată pentru a-și retrage plângerea. Mai mult decât atât, din materialul probator de la dosar rezultă că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol atât pentru ordinea publică, cât și pentru buna funcționare a ordinii de drept, mai ales în raport cu părțile implicate, care vor avea de suferit presiuni psihice sau fizice din partea inculpaților dacă ar fi lăsați în libertate, aceștia urmărind intimidarea victimelor cu scopul retractării declarațiilor de acuzare la adresa lor.
Avocat, pentru inculpatul intimat, arată că nu trebuie să se analizeze temeiurile arestării care s-a dispus aproximativ cu un an în urmă, ci trebuie analizate temeiurile detenției, respectiv faptul dacă se justifică continuarea stării de detenție în care se află inculpatul, întrucât după 1 an de zile, măsura detenției nu mai este rezonabilă. Menționează faptul că la 26.01.2010 a intervenit un fapt nou, respectiv declarația martorului, pe care prima instanță a înlăturat-o pentru că nu-l privește pe inculpatul. Arată că încheierea atacată este temeinică și legală și că se impune respingerea recursului declarat de și punerea inculpatului în libertate.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului declarat de și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că s-au modificat în totalitate temeiurile care au condus la arestarea preventivă a acestui inculpat, că nu sunt probate faptele reținute în rechizitoriu, că nu sunt temeiuri pentru privarea de libertate a inculpatului, că după un an de detenție există suficiente motive ca inculpatul să fie lăsat în libertate și că în sarcina acestuia nu s-a reținut atitudinea de a influența martorii.
Inculpatul intimat declară că este nevinovat și că de peste 1 an este arestat pe nedrept.
Inculpatul intimat lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.160 ind.8 s C.P.P.-au admis în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 15.11.1976 în O, jud.C-S, CNP - -, domiciliat în T, nr.3,.13,.12, jud.T;, fiul lui și, născut la data de 08.01.1982 în H, jud. H, CNP - -, domiciliat în T, str.- -.308B,.7, jud.
În baza art.160 ind.8a alin.2 au C.P.P. fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților și.
În baza art.160 ind.8a alin.3 raportat C.P.P. la art.160 ind.2 alin.3 C.P.P. pe timpul liberării provizorii inculpații și, au fost obligați să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județului T; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; c) să se prezinte la Poliția municipiului T - secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2C.P.P.s-a atras atenția inculpaților și că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.160 ind.8a alin.4 după C.P.P. rămânerea definitivă a încheierii, o copie a dispozitivului se va trimite administrației locului de deținere și organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc inculpații liberați provizoriu.
În baza art.160 ind.8a alin.4 raportat C.P.P. la art.160 ind.2 alin.4 și C.P.P. art.145 alin.2 ind.1 C.P.P. la data rămânerii definitive a încheierii, câte o copie certificată de pe încheiere se va comunica inculpaților liberați provizoriu, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
În privința cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și, s-a constatat că acestea sunt admisibile în principiu, infracțiunile intenționate pentru care aceștia sunt trimiși în judecată nefiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 18 ani.
În privința temeiniciei cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul arestat preventiv, în sarcina acestuia s-a reținut, prin actul de trimitere în judecată, faptul că împreună cu inculpații și au îndemnat mai multe tinere să practice prostituția, înlesnind întâlnirile fetelor cu clienții (pe care acestea îi racolau prin anunțuri în ziare) prin punerea la dispoziție a unor apartamente închiriate, din banii încasați de fete primind și ei o parte. Activitatea s-ar fi desfășurat în cursul anului 2007 până luna mai 2008, dată la care ar fi avut loc un incident între două fete și doi clienți într-un apartament din T, B-dul - -. Din declarațiile persoanelor vătămate nu rezultă că inculpații au acționat cu violență asupra fetelor pentru a le determina să practice prostituția, aceștia speculând lipsa de resurse financiare a persoanelor vătămate și propunându-le un mijloc facil de procurare a unor sume de bani. În cursul urmăririi penale au fost audiați atât inculpații cât și persoanele vătămate, iar în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații.
În raport de gravitatea mai redusă a faptei de care este bănuit acest inculpat, de împrejurarea că nu există date că ar încerca influențarea martorilor sau a persoanelor vătămate, de durata în timp a presupusei activități ilicite, de faptul că de la data arestării preventive (februarie 2009) și până în prezent ecoul faptelor asupra opiniei publice s-a diluat în timp, tribunalul a apreciat că în momentul de față scopul măsurii preventive (prevăzut de art.136 Cpp) poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, sens în care a admis cererea formulată.
În privința temeiniciei cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul arestat preventiv, s-a reținut că acesta este bănuit, printre altele, și de săvârșirea unor infracțiuni de șantaj, care, în concret, au presupus, prin acte de violență fizică sau psihică, intimidarea persoanelor vătămate. În raport de acuzațiile aduse inculpatului, a fost justificată concluzia inițială că, în ipoteza punerii în libertate a acestuia, persoanele vătămate sau martorii ar putea fi intimidați, amenințați, agresați, în scopul de a-și retrage sau schimba declarațiile din faza de urmărire penală. Această concluzie, după trecerea unui an de la momentul arestării preventive (februarie 2009), nu mai poate fi susținută exclusiv prin prisma acuzațiilor care i se aduc, fără să existe alte împrejurări din care să rezulte o astfel de intenție a inculpatului. Or, până în prezent nu există alte elemente în raport de care să se poată trage concluzia că inculpatul, în ipoteza punerii în libertate, ar acționa direct sau prin intermediul unor alte persoane în sensul influențării martorilor sau a persoanelor vătămate. De asemenea, nu există date că ar încerca săvârșirea unor alte infracțiuni.
În consecință, tribunalul a apreciat că în momentul de față scopul măsurii preventive (prevăzut de art.136 Cpp) poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, sens în care a admis cererea formulată.
În legătură cu temeinicia acestor două cereri de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a analizat în continuare dovada adusă de acuzare și depusă la dosar în data de 01.02.2010 (fila 37, vol.II instanță), respectiv declarația martorului dată la data de 28.01.2010 în dosarul nr.146D/P/09 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș.
Martorul a arătat că victima zis, care îl cunoștea, a venit la el și i-a spus că vrea să-și retracteze plângerea în schimbul unei sume de bani. Martorul s-a deplasat la penitenciar și a vorbit cu inculpatul iar acesta a luat legătura cu cei implicați în agresiunea față de. Solicitarea de plată a banilor a fost formulată de înainte de confruntarea de la procuror iar banii solicitați i-a primit imediat după ce și-a retractat declarația cu privire la. Prima tranșă de bani, în cuantum de 6000 Euro, a fost dată de inculpații, și. După trimiterea în judecată a inculpaților, victima i-a spus martorului că mai vrea bani de la inculpații care l-ar fi agresat, iar aceștia au fost de acord să mai plătească în plus suma de 2000 Euro, sumă care a fost plătită de inculpatul zis. Banii au ajuns la fie prin transfer bancar (cea mai mare parte din sumă), într-un cont al concubinei acestuia, fie au fost predați personal acestuia de martor. După ce a primit banii a mai solicitat în plus încă 2000 de Euro de la inculpații, însă aceștia au refuzat și i-au cerut martorului să declare cele întămplate la procuror.
Din analiza acestei declarații, Tribunalul Timișa reținut următoarele elemente de fapt: inițiativa de a zădărnici aflarea adevărului, printr-o înțelegere frauduloasă între victimă și cei suspectați, a venit din partea victimei; motivația victimei a fost lăcomia și nu dezdăunarea; victima a pus în executare înțelegerea frauduloasă cu ocazia confruntării care a avut loc în faza de urmărire penală; victima a profitat de starea în care se găseau inculpații, aflați în arest preventiv, pentru a-i convinge să accepte înțelegerea frauduloasă; denunțarea către autorități a înțelegerii frauduloase s-a făcut la inițiativa inculpaților, atunci când aceștia au înțeles că victima nu își va ține promisiunea; nu rezultă din declarația martorului că ceilalți inculpați ar fi implicați în această înțelegere.
Potrivit art.160 ind.2 alin.2 C.P.P."liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Tribunalul Timișa reținut că în cazul de față, încercarea de zădărnicire a adevărului nu îi implică pe cei doi inculpați care au formulat cereri de liberare provizorie, astfel încât interdicția legală menționată anterior nu are aplicabilitate față de aceștia.
Împotriva încheierii penale din data de 12.02.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și respingerea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar.
Se arată în motivarea recursului că încheierea atacată este netemeinică, deoarece printr-o aplicare greșită a prevederilor art. 1608aalin. 2.C.P.P. au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și a fost dispusă punerea în libertate provizorie a inculpaților și, în condițiile în care cei doi inculpați au fost cotați drept trupa violentă a grupului infracțional organizat din care fac parte și au influențat financiar, chiar în stare de deținere fiind, pe partea vătămată pentru a-și retrage plângerea. Mai mult decât atât, din materialul probator de la dosar rezultă că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un real pericol atât pentru ordinea publică, cât și pentru buna funcționare a ordinii de drept, mai ales în raport cu părțile implicate, care vor avea de suferit presiuni psihice sau fizice din partea inculpaților dacă ar fi lăsați în libertate, aceștia urmărind intimidarea victimelor cu scopul retractării declarațiilor de acuzare la adresa lor.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara este întemeiat, hotărârea primei instanțe fiind nelegală în privința încălcării dispozițiilor relative la liberarea provizorie reglementate de art.160/8a pr.pen.
Având în vedere importanța instituției liberării provizorii, legiuitorul a reglementat cu minuțiozitate modul în care instanța trebuie să procedeze în cazul care este chemată să se pronunțe asupra unor asemenea cereri.
Ca și măsură premergătoare soluționării cererii o constituie, pe lângă verificarea acesteia potrivit art.160/7 pr.pen și însușirea cererii de către inculpat, în cazul în care aceasta este făcută de unul din substituenții procesuali arătați în art.160/6 al.1 pr.pen, declarație ce se consemnează pe această cerere, măsură neîndeplinită de instanța de fond, care s-a limitat la întrebarea pusă inculpaților în sensul însușirii cererii orale formulate de apărătorii acestora. Din formularea textului de lege, potrivit cu care declarația inculpatului dată în condițiile art.160/7 al.2 pr.pen. "se consemnează pe cerere" rezultă fără nici un dubiu, pentru orice observator independent că o asemenea manifestare de voință presupune o cerere scrisă prin care unii dintre subiecții procesuali menționați de art.160/6 al.1 pr.pen formulează cererea de liberare provizorie care ulterior trebuie însușită de către inculpatul pe seama căruia a fost efectuată. Modalitatea în care a procedat instanța de fond de a întreba inculpații dacă își însușesc cererea orală având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărători nu este reglementată de codul d e procedură penală, fiind o instituție ce excede dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Potrivit art.160/8a al.1 pr.pen. instanța soluționează cererea doar după ascultarea inculpatului, deci însușirea cererii de către inculpat, în situația în care aceasta este făcută de altă persoană, și audierea inculpatului înainte de soluționarea cererii sunt două acte procesuale distincte, fiecare cu semnificația sa procesuală și în aceeași măsură obligatorii pentru instanță. În ceea ce privește audierea inculpatului, scopul acestei măsuri este aceea de a permite instanței să-și formeze o părere cu privire la oportunitatea acestei măsuri într-un anume caz particular, raportat la persoana inculpatului, natura infracțiunii pentru care este cercetat și alte asemenea elemente care pot fi desprinse numai în urma unei audiere a acestuia, nici această măsură nefiind îndeplinită de prima instanță.
Față de cele anterior prezentate se impune casarea sentinței penale și respectarea dispozițiilor legale, sens în care, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c se C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va fi casată încheierea penală recurată și se va dispune rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și de către Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și dispune rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și de către Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./22.02.2010
Tehnored./2 ex./23.02.2010
Prima instanță: -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 185/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 12.02.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și dispune rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și de către Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- .
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ - SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpații și, pentru a proceda la rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia, conform celor dispuse prin decizia penală nr. 185/R din 18.02.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Menționăm că dosarul dvs. împreună cu anexele a fost înaintat la Tribunalul Timiș la data de 19 februarie 2010, pentru termenul de judecată din 23.02.2010.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- .
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ - SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpații și, pentru a proceda la rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia, conform celor dispuse prin decizia penală nr. 185/R din 18.02.2010, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Menționăm că dosarul dvs. împreună cu anexele a fost înaintat la Tribunalul Timiș la data de 19 februarie 2010, pentru termenul de judecată din 23.02.2010.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
