Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și al lui C, născut la 06 iunie 1961, în prezent aflat în Arestul D, împotriva încheierii nr. 25 din data de 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a admis cererea formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiune de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art. 174 - 175 lit.c Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare nr.31/U/13.07.2009, emis de Tribunalul Dâmbovița, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.10.2009 la data de 07.11.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu încuviințarea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat, după care învederează instanței că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public de asemenea având cuvântul arată că nu are cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în prezent nu mai subzistă și nici altele noi nu au apărut, pentru a se dispune prelungirea acestei măsuri.
Apărătorul recurentului învederează instanței că urmărirea penală nu este finalizată însă, mare parte din probatorii au fost administrate, singura probă rămasă de administrat este expertiza medico - legală psihiatrică ce urmează a fi întocmită de Minovici.
Astfel, apreciază că recurentul - inculpat poate fi cercetat și în stare de libertate, în cauză nu există indicii că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată, că ar încerca săvârșirea unor alte fapte penale, fiind conștient de obligațiile ce-i revin ca urmare a punerii în libertate.
Nu în ultimul rând supune atenției instanței de control judiciar, fișa de cazier judiciar a recurentului, aflată la fila 96 dosar de urmărire penală din care rezultă că acesta este la primul contact cu legea penală, neavând antecedente penale.
Pentru cele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr. 25 din 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și punerea de îndată în libertate a recurentului - inculpat dacă nu este arestat în altă cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite disp. art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din propunerea de prelungire a duratei arestării preventive, menținerea stării de arest a recurentului - inculpat se impune, tocmai pentru efectuarea unei noi expertize medio - legale, pentru stabilirea răspunderii penale a inculpatului.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, precizând totodată că din anul 2000 se află sub tratament și s-a mai întâmplat să-și piardă memoria.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr.25 din data de 02 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a prelungit durata arestării preventive a inculpatului fiul lui G și C, născut la data de 06 iunie 1961 în comuna, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Spital Jilava, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174 - art.175 lit.c Cod penal, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.31/U/13.07.2009 emis de Tribunalul Dâmbovița, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 octombrie 2009 până la data de 07 noiembrie 2009.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că se constată că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și, totodată, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei de tentativă de omor sunt declarațiile acestuia, ale părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză, concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului, planșe foto care atestă ridicarea unui cuțit deformat și prezentând poete de substanță brun - roșcată.
S-a apreciat că inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, date fiind obiectul cercetării penale ce-l vizează - săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, valoarea supremă ocrotită de lege, dar și circumstanțele sale personale care impun izolarea de comunitate, în condițiile în care există suspiciunea că suferă de afecțiuni psihice ce-l fac să se manifeste agresiv și să reacționeze impulsiv, punând în primejdie pe ceilalți.
Potrivit jurisprudenței (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate.
Conform textului menționat, orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care este arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Prelungirea acestei măsuri preventive față de inculpat nu aduce atingere dreptului la libertate garantat de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, câtă vreme arestarea sa se impune ca urmare a existenței indiciilor temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și a necesității apărării ordinii de drept.
Astfel, este în interesul soluționării cauzei și a bunei administrări a actului de justiție ca cercetările să fie continuate cu inculpatul în stare de arest, până la lămurirea aspectului responsabilității acestuia, ceea ce a determinat nefinalizarea până în prezent a urmăririi penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând prin apărătorul său că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în prezent nu mai subzistă și nici altele noi nu au apărut, pentru a se dispune prelungirea acestei măsuri și că nu există indicii că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată, că ar încerca săvârșirea unor alte fapte penale, că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin. final Cod procedură penală, constată că recursul este nefundat, așa cum se va arăta în continuare:
Prin încheierea nr.25 din 02 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 08 octombrie 2009 la data de 07 noiembrie 2009.
Din coroborarea disp.art.143 și art.148 Cod procedură penală, rezultă neîndoios că arestarea inculpatului este condiționată esențial de existența unor indicii temeinice că ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce rezultă din lucrările dosarului.
În speță, se apreciază că legal tribunalul a considerat că sunt întrunite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, pronunțând în cauză o hotărâre temeinică și legală, neafectată de vreuna din nulitățile prev.de art.385/9 Cod procedură penală, astfel că se impune respingerea recursului inculpatului ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui G și al lui C, născut la 06 iunie 1961, în prezent aflat în Arestul.D, împotriva încheierii nr. 25 din data de 02.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dispune plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red. ȘF
Tehnored.EV
4 ex./09.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
f
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian
