Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 21/2009
Ședința publică din 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Judecător - -
Grefier ia
T - Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații, C -, -, -, și împotriva încheierii penale nr. 46/04.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărători aleși, av. și av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av. ales;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A, asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent C -, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ Sibiu asistat de apărător ales, av.;
- inculpatul recurent, în stare de arest preventiv în cadrul IPJ A asistat de apărător ales, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpaților recurenți și, av. depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța pune în vedere inculpaților dreptul acestora de a fi ascultați de către instanța de recurs.
Inculpații și C - arată că nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
Inculpații, -, -, și arată că sunt de acord să dea declarație în fața instanței de recurs, împrejurare față de care, în temeiul art. 1403Cod procedură penală, instanța procedează la audierea acestora, declarațiile lor fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și, avocat depune la dosar memorii cu motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților și, av., solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii atacate și pe fondul cauzei respingerea propunerii DIICOT de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive. Solicită instanței să analizeze situația fiecărui inculpat în parte, prin prisma faptei care se impută. Învederează instanței faptul că în situația în care se va analiza situația personală a inculpaților se va constata că aceștia nu au nicio legătură cu infracțiunile care se impută grupului, iar faptele concrete care li se impută inculpaților nu justifică prelungirea duratei măsurii arestării preventive. Arată că arestarea preventivă presupune existența pericolului pentru ordinea publică, iar literatura juridică a precizat ce înseamnă acest pericol pentru ordinea publică, și anume starea de temere și frică care se instalează în colectivitate datorită săvârșirii faptei penale de către o anumită persoană, precizând că inculpații nu prezintă pericol pentru comunitatea din Sibiu.
Arată că în sarcina inculpatului s-au reținut trei fapte, violare de domiciliu, amenințare și șantaj. Arată că inculpatul s-a dus la domiciliul lui pentru a clarifica un diferend, fără nicio altă intenție, apreciind astfel că nu se justifică menținerea în stare de arest a inculpatului. Având în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și violare de domiciliu, fără ca acesta să aibă antecedente penale, apreciază că această împrejurare constituie un caz unic. Arată că s-a mai reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de șantaj și arată că nu concepe respectiva faptă ca fiind o faptă de șantaj. Vizavi de aceste fapte apreciază că nu se justifică măsura arestării preventive, inculpatul neprezentând pericol public. Invocă cazul care au fost puși în libertate.
În ce-l privește pe inculpatul arată că în sarcina acestuia au fost reținute infracțiunile de lipsire de libertate și șantaj. Apreciază că infracțiunea de șantaj nu poate fi comisă în varianta propusă de Parchet, având în vedere că inculpatul încerca să-și recupereze bunurile proprii. Arată că nu există un grup infracțional.
Face trimitere la situația personală a inculpaților și arată că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, are o fermă agricolă, nu are antecedente penale, este acuzat pe nedrept, nu a participat la nicio faptă de violare de domiciliu, iar cu privire la inculpatul arată că acesta este student, are o firmă pe care o administrează, nu îi cunoaște pe ceilalți din grup și a avut o singură intervenție de încercare de a-și recupera banii proprii.
Apărătorul ales al inculpatului, av., arată că inculpatul nu a dorit să dea o declarație în fața instanței de recurs, având în vedere că dreptul la tăcere este o garanție procedurală și constituțională, iar această împrejurare nu însemnă o ofensă la înfăptuirea actului de justiție.
Cu privire la recursul inculpatului solicită instanței să analizeze situația inculpatului prin prisma temeiurilor de drept în baza cărora s-a dispus luarea măsurii preventive față de inculpat.
Cu privire la temeiul prevăzut de lit. baa rt. 148 Cod procedură penală, arată că pentru ca acest text să fie incident, nu trebuie luat ca o prezumție dedusă din ansamblul probator, ci trebuie să existe date sau împrejurări în ce privește modul în care inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unui părți, a unui martor, dar la dosar nu există nicio probă cu privire la această împrejurare. Pentru aceste motive apreciază că acestei temei nu subzistă și nu a subzistat niciodată.
Cu privire la temeiul de drept prevăzut de art. 148 lit. c Cod procedură penală, al doilea temei din ansamblul probator administrat față de toți inculpații, arată că nu se poate antama că inculpatul poate să pregătească săvârșirea unei noi infracțiuni din gradul de pericol social al faptelor săvârșite, apreciind că trebuie să existe date că își procură mijloacele pentru săvârșirea unei noi infracțiuni, să existe date că a amenințat victimele.
Cu privire la temeiul prevăzut de litera faa rt. 148 din Codul d e procedură penală, și anume că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică arată că la prelungirea duratei măsurii arestării preventive trebuia să se facă dovada fie că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, fie că au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Arată că cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina inculpatului este aceea prevăzută de art. 7 din legea specială, faptă pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, dar învederează instanței faptul că din ceea ce DIICOT a pus la dispoziția instanței nu se cunoaște sub care din formele prevăzute de art. 7 a săvârșit inculpatul infracțiunea, neexistând indicii că inculpatul a inițiat, constituit, aderat sau sprijinit grupul infracțional, indicii care ar fi justificat măsura preventivă.
Arată că inculpatul este îndreptățit să solicite judecarea sa în stare de libertate având în vedere că are o familie organizată, are doi copii, are o ocupație.
Solicită instanței ca la analizarea recursului să se aibă în vedere exclusiv inculpatul.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Arată că atât încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cât și încheierea prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive nu sunt motivate, conform practicii CEDO, în mod separat pentru fiecare inculpat în parte. Apreciază că măsura arestării preventive nu se justifică raportat la gravitatea infracțiunilor. Consideră că încheierea atacată este nelegală și raportat la motivarea propunerii de prelungire a măsurii preventive, apreciind că aceasta este ambiguă. Apreciază că temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală nu sunt întrunite, neexistând date că inculpatul ar influența martori, că ar zădărnici aflarea adevărului sau că s-ar sustrage de la urmărea penală. Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică consideră că această condiție nu este îndeplinită, având în vedere că faptele sunt săvârșite în 2007-2008.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Sub aspectul condițiilor și temeiurilor invocate la luarea și prelungirea măsurii preventive a inculpaților, învederează instanței faptul că temeiul prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală nu poate fi aplicat în cauză, având în vedere că nu există probe sub acest aspect.
Solicită instanței, ca la analizarea cauzei, să aibă în vedere atitudinea inculpaților, care s-au prezentat de bunăvoie la organul care a instrumentat cauza, împrejurare care denotă că aceștia nu încearcă să se sustragă. Mai mult, arată că după expirarea perioadei de reținere, inculpații au rămas în fața Tribunalului Alba, așteptând pronunțarea, că aceștia nu s-au sustras și nu au plecat. Mai arată faptul că inculpații sunt infractori primari și invocă aplicarea unui tratament egal, considerând că și față de inculpații și se poate lua una din măsurile mai puțin restrictive, așa cum și inculpații și beneficiază de posibilitatea de a fi cercetați în stare de libertate.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și -, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Arată că propunerea de prelungire, potrivit prevederilor art. 155 și 156 Cod procedură penală, poate fi admisă dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Consideră că temeiurile care au determinat arestarea nu se mențin, iar cele noi nu sunt de natură să justifice prelungirea măsurii.
Precizează că temeiul menținerii măsurii arestării preventive referitor la posibilitatea influențării martorilor nu îi privește pe inculpații și. Arată că procesul verbal aflat la file 169, vol. 3 dosar urmărire penală, nu-i privește pe inculpați, partea vătămată neenumerându-i printre făptuitori. Cu privire la incidentul de la arată că inculpații au recunoscut participarea la acesta. Precizează că DIICOT-ul face trimitere la declarația părții vătămate care ar arăta că aparținători ai inculpaților ar face presiuni asupra părții vătămate pentru a-și retrage plângerea, însă arată că partea vătămată arată clar cine ar fi încercat să facă presiuni și nu îi privește pe inculpații și.
În ce privește temeiul prevăzut de lit. caa rt. 148 Cod procedură penală, solicită să înlăturarea acestuia, având în vedere că nu există nicio dovadă sau indiciu cu privire la faptul că inculpații ar putea să pregătească săvârșirea unei noi infracțiuni, conform practicii CEDO.
Cu privire la temeiurile noi la care a făcut referire instanța de fond, apreciază că acestea privesc ordonanța din 3.07 prin care s-au extins cercetările cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, și pentru care s-a reținut de către instanța de fond necesitatea reaudierii inculpaților, învederând instanței faptul că este în interesul inculpaților să fie reaudiați, apreciind că simplul fapt al reaudierii nu este suficient pentru a justifica cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Arată că restul probelor indicate în încheiere, respectiv probele tehnice cu rapoarte de expertiză, nu îi privesc pe inculpații și.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că pericolul social a fost apreciat strict cu trimitere la pericolul social al faptei și nu și cu privire la pericolul social al inculpaților.
Cu privire la grupul infracțional organizat arată că nu s-au administrat probe care să-i privească pe inculpați, iar incidentul de la este unul spontan și nu unul organizat, iar la celelalte incidente inculpații nu au luat parte.
Arată că faptele de amenințare și distrugere, reținute în sarcina inculpaților, permit aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind astfel că nu este justificat pericolul social.
Precizează că la data de 9 februarie 2009 ÎCCJ a dat o interpretare infracțiunilor care intră în scopul grupului organizat.
Cu privire la inculpatul arată că acesta nu are antecedente penale, a făcut dovada că în perioada 2007-2008 era angajat, beneficiază de un mediu familial care să-i asigure suport, iar la perchezițiile efectuate nu s-au găsit dovezi împotriva acestuia.
Cu privire la inculpatul arată că acesta în perioada anilor 2007-2009, în mare parte, nu a fost în țară, sens în care au fost depuse dovezi la dosar. Mai arată că există depusă la dosar și o caracterizare a inculpatului.
Față de aceste considerente apreciază că se impune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și, avocat, depune la dosar memoriu cu motivele de recurs în scris și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Învederează instanței faptul că trebuie analizate temeiurile care au fost luate în considerare la luarea măsurii preventive sau dacă există temeiuri noi care să impună privarea de libertate.
Precizează că la noi nu este respectat termenul rezonabil uzitat de jurisprudența CEDO privind arestarea preventivă, acesta ajungând și la circa 3 ani.
Învederează instanței faptul că în propunerea de prelungire a arestării preventive DIICOT-ul justifică necesitatea prelungirii măsurii în vederea audierii unor martori, efectuarea unor expertize și reaudierea inculpaților, dar arată că în această perioadă de 29 de zile în care inculpații s-au aflat în stare de arest preventiv, niciunul nu a fost audiat.
Arată că inculpatul este învinuit pentru o infracțiune de șantaj, iar ca probă la dosar există doar declarația părții vătămate, neexistând nicio declarație de martor, motiv pentru care apreciază că acest inculpat nu ar putea influența martori, partea vătămată sau să denatureze mersul normal al anchetei. Arată că inculpatul este căsătorit, are 2 copii, este integrat în societate, nu a participat la nicio infracțiune.
Precizează că niciunul dintre inculpați nu ar avea cum să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere că nu au ce martori să influențeze.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți C - și -, avocat, solicită admiterea recursurilor, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Arată că instanța de fond a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive în vederea efectuării unor acte de urmărire penală: audiere de martori, efectuarea unor rapoarte de expertiză.
Precizează că la fond a atras atenția instanței că inculpatului i se rețin 3 infracțiuni, dar două dintre acestea nu pot intra în infracțiunile scop pe legea specială, care prevede că minimul special al pedepsei cu care este sancționată infracțiunea care intră in infracțiunea scop pentru constituirea de grup infracțional organizat este de 5 ani închisoare. Arată că infracțiunea de violare de domiciliu are ca minim al pedepsei închisoarea de 3 ani.
Învederează instanței că s-a dispus extinderea urmăririi penale, prin ordonanța emisă de procuror, fără ca inculpații să fie audiați în acest sens, apreciind astfel că ordonanța a fost dispusă în mod nelegal.
Mai arată că a solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpații vor răspunde personal pentru ceea ce au făcut, dar instanța de fond a făcut o generalizare, dispunând necesitatea prelungirii măsurii preventive prin acte de acte de urmărire penală care îi privesc pe alți inculpați.
Precizează că temeiul arestării preventive a fost lit. faa rt. 148 Cod procedură penală, dar arată că inculpatul Car ecunoscut faptele săvârșite, apreciind astfel că acesta nu mai poate zădărnici aflarea adevărului.
Arată că a solicitat să i se spună care sunt infracțiunile scop pentru inculpatul, pentru a i se putea reține infracțiunea de constituire de grup organizat și i s-a spus că este infracțiunea prev. de art. 189 Cod penal. Învederează instanței că inculpatul, pentru un singur incident, se află în stare de arest, în condițiile în care martora, care l-a recunoscut pe inculpatul, a spus că acesta s-a aflat jos în stradă.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, arată că s-a reținut în sarcina inculpatului împrejurarea că acesta ar fi recidivist, dar arată că inculpatul nu are cazier, precum și faptul că a depus la dosar o caracterizare a inculpatului făcută de către un martor, motiv pentru care apreciază că nu se poate susține că se impune prelungirea arestării preventive.
Cu privire la inculpatul C arată că acesta are un copil minor, are loc de muncă și că nu există indiciile că acesta ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni.
Reprezentantul solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Referitor la apărările inculpaților privind lipsa pericolului social concret arată că acest pericol subzistă raportat la numărul mare de fapte săvârșite de inculpați cu violență, în condițiile unui grup infracțional organizat.
Arată că după ce s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de anumite părți vătămate s-a intervenit de către anumite persoane, aparținători ai inculpaților, existând dovezi în acest sens.
Învederează că în cauză trebuie administrate probe testimoniale, trebuie identificați și audiați martori.
Precizează că în cauză specific a fost că a existat o greutate în ceea ce privește depunerea de plângeri de către părțile vătămate, datorită temerii pe care gruparea o reprezintă, ceea ce justifică gradul de pericol social avut în vedere de legiuitor. Mai arată că unii membrii ai grupului s-au părților vătămate că nimeni nu are ce să le facă, acesta fiind și scopul grupării, și anume, de constituire a unui grup mare la care să nu aibă nimeni ce să-i facă.
Arată că doar asupra inculpatului au fost găsite la percheziție 36 de săbii, iar la ceilalți inculpați s-au găsit și altfel de arme. Mai mult, unii dintre inculpați au fost prinși de jandarmi cu săbiile în mâini.
Mai arată că pericolul social concret rezultă și din modalitatea săvârșirii faptelor, de modalitate de acționare și de faptul că persoane care nu au aparținut grupului au solicitat sprijinul grupului pentru a se interveni, ceea ce denotă pericolul social al faptelor, existând în acest sens interceptări.
Învederează instanței că inculpații au invocat în apărare dreptul la libertate și invocă în acest sens și dreptul la libertate al părților vătămate care au fost lipsite de libertate, arătând că partea vătămată, datorită suferințelor cauzate a fost nevoit să-și întrerupă studiile.
Arată că s-au făcut aprecieri referitoare la faptul că Parchetul ar face deducții logice cu privire la actele medicale, dar arată că nu au făcut aprecieri cu privire la numărul zilelor de îngrijiri medicale, ci doar că raportat la acestea au făcut aprecieri privind încadrarea juridică a faptelor. Arată că în ce-o privește pe partea vătămată este vorba de 65-75 zile de îngrijiri medicale, că în ce-o privește pe partea vătămată, deși expertiza nu a ajuns faptic la dosar, li s-a arătat că i s-a pus viața în pericol, iar în ce-o privește pe partea vătămată se efectuează o nou expertiză medico-legală, apreciind astfel că pericolul social există.
Precizează că inculpații au recunoscut doar faptele pentru care pedeapsa ar fi mai mică și pentru care a intervenit împăcarea părților, dar arată că la aceste infracțiuni au participat în grup, recunoscând astfel aderarea și participarea la acel grup.
Învederează că nu au identificat întreg grupul, ci doar nucleul, pentru că martorii nu au identificat toate persoanele pentru că nu le-au recunoscut, ceea ce este o dovadă a faptului că doar pentru ce au existat probe a fost sesizată instanța.
Precizează că apărătorii inculpaților s-au referit la faptul că nu există martori sau părți vătămate care ar putea fi influențate, dar arată că există probe că s-a intervenit asupra acestora.
În ce-l privește pe inculpatul arată că apărătorii acestui inculpat nu au făcut referire la șantajul împotriva părții vătămate, pentru care există probe, dar arată că există interceptări și declarații de martori în acest sens, acest inculpat fiind recunoscut ca fiind lider al grupului de către mai multe persoane.
Cu privire la inculpatul arată că unii martori spun că la domiciliul acestuia era unul dintre locurile de întâlnire, iar mașinile acestuia sunt folosite de membrii grupării, deși au fost cumpărate de partea vătămată.
Referitor la susținerea privind faptul că inculpatul nu ar fi participat la infracțiunea de violare de domiciliu arată că din declarațiile martorilor și părții vătămate rezultă că acesta a urcat la domiciliul părții vătămate, a intrat în locuința acestuia, după care a coborât.
Cu privire la indiciile că se va pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, arată că din interceptările telefonice efectuate rezultă că se vor săvârși noi infracțiuni cu privire la un și cu privire la jocurile de noroc, unde și inculpatul este implicat.
În replică, avocat, referitor la susținerea reprezentantului DIICOT privind faptul că partea vătămată suferă și acum de pe urma infracțiunii și că a fost nevoit să-și întrerupă studiile, arată că dorește să depună la dosar o citație pentru a dovedi că acesta este trimis în judecată pentru o infracțiune de furt.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori, că nu face parte dintr-un grup organizat și solicită punerea în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, în perioada 2007-2008 nu a cunoscut pe nici un inculpat, doar în anul 2008 a cunoscut trei dintre aceștia și solicită punerea în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat, că inculpatul i-a fost partener de afaceri și solicită punerea în libertate
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a luat de la 2000 euro împrumut pentru 2 luni, iar după ce i-a restituit acestuia suma respectivă i s-a solicitat încă 1500 reprezentând dobânda pentru suma respectivă, dar a refuzat. Solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul C -, având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit nici o infracțiune în afară de infracțiunea de lovire și că în perioada 2007-2008 a fost plecat în străinătate. Arată că are un copil de 9 luni și nu dorește ca acesta să crească fără el. solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat; solicită cercetarea în stare de libertate și arată că are doi copii.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat și solicită punerea în libertate.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că nu face parte dintr-un grup organizat și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea nr. 46/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală la 04.07.2009 în dosar nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și în temeiul art. 155, 159 Cod procedură penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, C -, -, -, și, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10.07.2009 până la data de 08.08.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și, mai mult, există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Astfel, indiciile temeinice de vinovăție subzistă cu privire la fiecare inculpat și în cazul fiecăruia există cel puțin o faptă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
, de asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de punerea inculpaților în libertate și există date că aceștia încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți și martori.
Sub aspectul temeiurilor noi care determină prelungirea duratei arestării s-a reținut că prin ordonanța procurorului din 03.07.2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal, pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. 1 și 194 alin. 1 Cod penal, C - C pentru infracțiunea prev. de art.279 alin.1 Cod penal, -, și - pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal, zis pentru infracțiunile prev. de art.194 alin.1 Cod penal (fată de ), 190 alin.1 și 2 Cod penală (față de ), art.211 alin.1, 2 lit. b, c și alin.3 lit.a Cod penal (față de ), zis pentru infracțiunea prev.de art.194 alin.1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal (față de ) și art.211 alin.1, 2 lit. b, c și alin.3 lit. a Cod penal (față de ).
Cu privire la inculpații, -, și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infractiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 și 2 Cod penal.
Această schimbare de încadrare se datorează unui raport de expertiză medico-legală efectuată cu privire la partea vătămată, care atestă că leziunile suferite de acesta urmare a agresiunii inculpaților, necesită un nr.de 65-70 zile de îngrijiri medicale (filele 88-93-ultimul volum).
Cercetările vizează și alte fapte grave comise împotriva victimei, respectiv șantaj, prev. de art.194 alin.1 Cod penal, lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal și tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin.3 lit. Cod penal, fapte reținute în sarcina inculpaților și.
Prin declarațiile sale din 17.06.2009 inculpatul - a precizat că a primit un cu gaze cu încărcător, plin cu gloanțe, din care a tras două, după care i l-a dat inculpatului poreclit,".
Această declarație, a apreciat Tribunalul, că prezintă o relevantă deosebită față de aspectele invocate de apărătorii inculpaților, care au susținut că nu există indicii privind existența unui grup organizat, pe motiv că nu s-a dovedit că se împărțea produsul infracțiunii. Inculpatul arată în mod expres că a părăsit temporar gruparea infracțională pe motiv că nu a primit bani, deși s-au plăti bani altor membrii ai grupării (fil.113 ultimul volum). Inculpatul a mai arătat că, și aveau arme albe, cu ocazia deplasării spre A (la incidentul cu familia de rromi) și i-au pus și lui la dispoziție o lopată pe care a luat-o de la un Ť.
S-a mai arătat că prelungirea arestării este necesară pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, respectiv:
- audieri de martori;
- întocmirea suplimentului de expertiză medico-legală în cazul părții vătămate;
- efectuarea unor rapoarte de expertiză medico-legală cu privire la părțile vătămate -, și;
- expertizarea informatică a unor unități de calculator;
- reaudierea inculpaților, în raport de dispozițiile ordonanței de extindere a urmăririi penale și schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la anumite aspecte invocate de apărătorii inculpaților,Tribunalul a făcut următoarele precizări:
- cu ocazia procedurii prelungirii arestării nu se poate pune în discuție cât de întemeiat s-au reținut temeiurile de arestare prin încheierea tribunalului, rămasă definitivă prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA, și, eventual, doar dispariția sau modificarea acestor temeiuri.
- recunoașterea parțială a vinovăției cu privire la unele fapte nu duce la modificarea temeiurilor avute în vedere cu ocazia arestării, câtă vreme este în discuție constituirea unu grup infracțional organizat (aspect, oricum, nerecunoscut de nici un inculpat).
- prin propunerile de arestare și prelungire a arestării s-au menționat concret temeiurile faptice pentru care se cere arestarea în cazul fiecărui inculpat, respectiv faptele ce fac obiectul cercetărilor, iar instanța a reținut indiciile temeinice de vinovăție în raport cu aceste fapte concrete.
- existența sau inexistența unei rezoluții infracționale unice în privința tuturor acțiunilor grupului este, în principiu, o chestiune de fond. În speță s-au reținut indicii temeinice cu privire la existența unei grupări organizate în mod argumentat, în cuprinsul încheierii de arestare. Se adaugă declarația sus-menționată a unui inculpat care arată că se împărțeau bani membrilor grupării.
- este nerelevant că nu s-au identificat alți membrii ai grupării, câtă vreme există indicii temeinice care îi vizează pe inculpații arestați;
- caracterizările cu privire la persoana inculpaților, faptul că sunt studenți sau au oferte de muncă, nu pot înlătura temeiurile de arestare reținute de instanța care a dispus măsura și nu pot infirma noile temeiuri.
Împotriva încheierii penale nr. 46/2009 a Tribunalului Alba au declarat recurs în termen inculpații, C -, -, -, și solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare, să fie respinsă propunerea de prelungire a arestării preventive.
În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpații și se arată că nu există indicii temeinice de vinovăție pentru a se dispune prelungirea arestării preventive și nici date din care să rezulte că încearcă să influențeze martorii și să zădărnicească aflarea adevărului.
În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpatul se arată că nu există indicii temeinice privitoare la săvârșirea faptelor pentru care acesta a fost arestat și nici motive pentru a se dispune prelungirea arestării preventive.
În expunerea scrisă a motivelor de recurs pentru inculpații și se arată că acuzația de constituire a unui grup infracțional nu a fost dovedită, nefiind arătate structura, infracțiunile scop ale pretinsului grup și nici modul în care s-au împărțit veniturile. Se menționează totodată că există o diferență de tratament față de inculpatul, cercetat în stare de libertate și că nu există probe ale unor încercări de influențare a martorilor sau de pregătire în vederea săvârșirii de noi infracțiuni.
Dimpotrivă, se menționează că cei doi inculpați s-au predat la solicitarea procurorului, astfel încât punerea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sunt invocate și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din CEDO, prin raportare la care se apreciază că măsura arestării preventive nu mai este oportună.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În expunerea orală a motivelor de recurs, referitor la inculpații și se arată că situația fiecărui inculpat trebuie examintă în parte, prin prisma faptelor care li se impută. O astfel de analiză relevă că faptele concrete pentru care sunt acuzați fiecare dintre inculpați nu justifică prelungirea arestării preventive.
Sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică se arată că nu există un atare pericol în ipoteza lăsării inculpaților în libertate.
Se arată totodată că nu există indicii temeinice privitoare la constituirea și existența grupului organizat, iar fapte de șantaj în ceea ce-i privește pe inculpații și nu există.
Prin prisma datelor ce caracterizează persoana celor doi inculpați, ambii fără antecedente penale, măsura arestării preventive nu se justifică.
Cu privire la temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală se arată că nu există date certe care să justifice existența acestor temeiuri.
În expunerea orală a motivelor de recurs pentru inculpatul se arată că măsura arestării preventive nu se justifică raportat la gravitatea faptelor. Se menționează, de asemenea, că încheierea atacată nu este motivată cu referire la fiecare inculpat în parte și că temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, ce au fost reținute, nu sunt întrunite.
Raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, această condiție nu este întrunită, având în vedere că faptele au fost săvârșite în anii 2007-2008.
În expunerea orală a motivelor de recurs referitor la inculpații și - se arată că temeiurile care au determinat arestarea nu se mențin, iar cele noi nu sunt de natură să justifice prelungirea măsurii.
Astfel, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală, acesta nu îi privește pe cei doi inculpați, iar pentru temeiul prevăzut de art. 148 lit. c Cod procedură penală nu există nicio dovadă că inculpații ar putea să pregătească săvârșirea unei noi infracțiuni. Cât privește temeiurile noi pretinse de judecătorul fondului, acestea, fie nu îi privesc pe inculpați, fie nu justifică cercetarea acestora în stare de libertate.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală se arată că pericolul social trebuie raportat la persoana fiecărui inculpat.
Referitor la existența grupului infracțional se menționează că nu există indicii temeinice că cei doi ar face parte din el, iar datele ce caracterizează persoana inculpaților sunt favorabile acestora.
În expunerea orală a motivelor de recurs referitor la inculpații - și - se arată că trebuie examinată situația particulară a fiecărui inculpat, prin prisma faptelor comise.
În ce-l privește pe inculpatul pentru acesta nu s-a reținut o infracțiune scop a grupului organizat, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu nu există indicii temeinice ale comiterii. Totodată, în mod greșit s-a reținut că inculpatul ar fi recidivist.
Referitor la inculpatul C se apreciază că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică odată ce a recunoscut comiterea faptelor, are un copil minor, un loc de muncă și nu există indicii că ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurenții inculpați, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile deduse judecății sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
Sub un prim aspect, este de remarcat că prin încheierea penală nr. 15/15.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în soluționarea recursului declarat de inculpați împotriva încheierii Tribunalului Alba prin care a fost luată măsura arestării preventive, s-au indicat precis, pentru fiecare inculpat, atât faptele pentru care măsura arestării preventive este justificată, cât și motivele pentru care sunt întrunite cerințele arestării.
Atâta timp cât din materialul probator administrat ulterior nu rezultă netemeinicia celor reținute de C, criticile inculpaților vizând existența indiciilor temeinice privind săvârșirea faptelor menționate sunt nefondate.
Se reține totodată că din actele dosarului nu rezultă incidența vreunui caz de revocare a măsurii arestării.
II. Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
În speță, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, sunt întrunite cerințele legale, atât în ceea ce privește menținerea temeiurilor care au determinat arestarea, cât și apariția unor temeiuri noi pentru unii dintre inculpați.
1. Astfel, referitor la inculpatul se menține existența presupunerii rezonabile a săvârșirii infracțiunilor de șantaj, față de persoanele vătămate și și violare de domiciliu față de persoana vătămată, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat, fiind întrunite în continuare cerințele cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică existent la data luării măsurii arestării nu s-a disipat, având în vedere poziția inculpatului în cadrul grupului, gravitatea faptelor și sentimentul de insecuritate rezultat din acțiunile grupării.
Referitor la conduita inculpatului și modalitatea în care își exercita autoritatea, semnificativă este declarația martorei (f 230-231 vol. I).
Cât privește temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală, existența lor impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Circumstanțele familiale invocate nu pot, în aceste condiții, să determine punerea inculpatului în libertate.
2. În ceea ce-l privește pe inculpatul se menține existența presupunerii rezonabile a săvârșirii infracțiunilor de șantaj, față de persoanele vătămate și, complicitate la violare de domiciliu față de, instigare la lipsire de libertate și ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Mai mult, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în ceea ce privește partea vătămată, iar la data de 03.07.2009 a fost extinsă urmărirea penală pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal.
Urmează că, în ceea ce-l privește pe inculpat sunt întrunite în continuare cerințele cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind cu suficiență relevat de multitudinea și gravitatea faptelor de care este acuzat și poziția sa de lider al grupării. În acest sens, martorul, a relevat faptul că acesta este unul dintre locotenenții lui (f 216 vol. I).
Probatoriul administrat a relevat totodată și incidența cazurilor prevăzute de art. 148 lit. b și c Cod procedură penală.
Relevantă este declarația martorului, căruia inculpatul i-a cerut să șteargă înregistrarea video a agresiunii lui.
Ca urmare, criticile recurentului sunt vădit nefondate, conduita violentă a inculpatului și gravitatea faptelor presupus a fi comise justificând prelungirea detenției provizorii.
3. În ceea ce-l privește pe inculpatul se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal față de și, lipsire de libertate față de și ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional.
Mai mult, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal, în ceea ce privește partea vătămată, iar la data de 03.07.2009 a fost extinsă urmărirea penală pentru o nouă infracțiune de șantaj.
Urmează că, în ceea ce-l privește pe inculpat sunt întrunite cerințele cazurilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind cu suficiență relevat de multitudinea faptelor și conduita sa violentă.
Relevantă în acest sens este declarația martorei care arată că după incidentul de la, în prezența polițiștilor, inculpatul l-a amenințat cu moartea pe (f 230-231 vol. I).
De asemenea, martorul îl indică pe inculpat ca fiind unul dintre elementele de bază ale grupării.
Din interceptările convorbirilor telefonice rezultă modul în care, împreună cu, urmăreau a obține sume de bani de la (vol. I).
Egalitatea de tratament cu inculpatul, față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, prin încheierea nr. 17/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA nu poate fi reținută, odată ce determinant în respingerea propunerii de arestare preventivă față de acesta a fost faptul că s-a dezis de activitatea celorlalți inculpați din luna iunie 2008, devenind ulterior chiar o victimă a acțiunilor violente ale membrilor grupării.
4. În ceea ce-l privește pe inculpatul se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de și, complicitate la violare de domiciliu față de, lipsire de libertate față de și ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Și în cazul său s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal, în ceea ce privește partea vătămată, iar la data de 03.07.2009 a fost extinsă urmărirea penală pentru infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și șantaj.
Urmează că, în ceea ce-l privește pe inculpat sunt întrunite în continuare temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și, mai mult, există temeiuri noi.
Pericolul concret pentru ordinea publică este cu suficiență relevat de multitudinea și gravitatea faptelor de care este acuzat și poziția sa de lider al grupării, relevată de declarațiile martorilor și ( 409, vol. IV ).
5. În ceea ce-l privește pe inculpatul se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de, lipsire de libertate față de, tâlhărie față de, și și ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional.
Mai mult, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal, în ceea ce privește partea vătămată.
Urmează că și în privința inculpatului sunt întrunite în continuare temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, iar pericolul concret pentru ordinea publică este cu suficiență relevat de multitudinea și gravitatea faptelor de care este acuzat și conduita deosebit de violentă a acestuia.
Semnificativ în acest sens este incidentul soldat cu agresarea părții vătămate, când inculpatul a folosit o sabie cu care a lovit partea vătămată în zona capului și a strigat fratelui acestuia să vină să vadă cum va fi omorâtă victima.
Pentru existența temeiurilor prev. de art. 148 lit. b, c Cod procedură penală relevante sunt presiunile exercitate asupra părților vătămate și a martorului ( 48, 71-76, vol. 3 ).
6. În ceea ce-l privește pe inculpatul, se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Totodată, la data de 03.07.2009 procurorul a dispus extinderea urmării penale pentru săvârșirea altei infracțiuni de șantaj.
Urmează că și în ceea ce-l privește pe inculpat se mențin temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și mai mult există temeiuri noi.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din poziția pe care inculpatul o are în cadrul grupării, el fiind unul dintre liderii acesteia și cel care i-a recuzat pe martorii și în toamna anului 2008.
7. În ceea ce-l privește pe inculpatul C - se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de, G și lipsire de libertate față de, în condițiile constituirii grupului organizat.
Totodată, la data de 03.07.2009, procurorul a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
Urmează că și în ceea ce-l privește pe inculpat se mențin temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și mai mult, există temeiuri noi.
Raportat la gravitatea faptelor comise, unele în locuri publice, și datele care caracterizează persoana inculpatului nu se poate reține că lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
8. În ceea ce-l privește pe inculpatul, se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de, ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Totodată, la data de 03.07.2009 procurorul a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea altei infracțiuni de șantaj.
Urmează că și în ceea ce-l privește pe inculpat se mențin temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării, și mai mult, există temeiuri noi.
Semnificativă sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică este participarea inculpatului la incidentul de la din Sibiu.
9. În ceea ce-l privește pe inculpatul se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de șantaj față de, tâlhărie față de și ultraj contra bunelor moravuri, în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Chiar dacă participarea inculpatului la activitățile membrilor grupului a fost mai redusă, se menține și în cazul său temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul social pentru ordinea publică fiind cu suficiență relevat de conduita violentă a inculpatului în incidentele de la terasa "" și barul " ".
10. În ceea ce-l privește pe inculpatul -, se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri în condițiile constituirii grupului infracțional organizat.
Totodată la data de 03.07.2009 procurorul a dispus extinderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
Urmează că și în ceea ce-l privește pe inculpat se mențin temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și mai mult există temeiuri noi.
Pericolul social concret pentru ordinea publică este cu suficiență relevat de participarea inculpatului la acțiunile violente îndreptate împotriva numiților și, dar și la agresarea părții vătămate -.
11. În ceea ce-l privește pe inculpatul, se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate și șantaj față de.
Gravitatea faptelor și modul în care inculpatul a acționat alături de C -, membru al grupării și cu implicarea ulterioară a lui face în continuare aplicabil cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, menținerea detenției provizorii fiind justificată în considerarea pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate îl prezintă.
12. În ceea ce-l privește pe inculpatul -, se reține de către C că în sarcina sa nu a fost reținută săvârșirea unei infracțiuni grave, în înțelesul art. 2 din Legea nr. 39/2003.
Cu toate acestea, există în continuare presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal, în dauna părții vătămate, iar din actele dosarului rezultă că acest inculpat era un membru al grupării ( 202, vol.1 ).
temeinice privitoare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu sunt relevate de declarații părții vătămate, ale martorilor, și procesele-verbale de recunoaștere după fotografii.
Raportat la modalitatea în care fapta a fost săvârșită, gradul ridicat de pericol social al acesteia, conduita inculpatului și complexitatea cauzei, cum în speță sunt întrunite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, Curtea apreciază că prelungirea detenției provizorii a inculpatului este justificată.
Pentru toate aceste considerente, care infirmă cele susținute de inculpați în motivarea recursurilor, calea de atac promovată de aceștia împotriva încheierii penale nr. 46/2009 a Tribunalului Alba - Secția penală, urmează a fi respinsă ca nefondată, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, C -, -, -, și împotriva încheierii penale nr. 46/04.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții, C -, -, -, să plătească fiecare suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2ex./09.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Marius Aurel Motolea
