Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1689/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.240
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian
JUDECĂTOR
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, -, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.VI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenții-inculpați, -, și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.023.490/15.VII.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.1051/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați arată că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, prejudiciul de aproximativ 300.000 lei a fost integral recuperat, doi dintre inculpați nu au antecedente penale, toți sunt foarte tineri, iar suferă de hepatită, elemente în raport cu care apreciază că pot fi urmăriți penal în stare de libertate, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Recurenții-inculpați, -, și, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 30.VI.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, -, și, pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 4 iulie 2009, până la 2 august 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv atât art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta penală reținută în sarcina fiecăruia, cât și dispozițiile art.148, lit.f Cod procedură penală, și anume că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, din circumstanțele reale, existând temerea că inculpații, puși în libertate, vor continua activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei prelungiri a duratei măsurii arestării preventive, în cauză neexistând probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu-sub toate aspectele de fapt și de drept-conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, recurenții din prezenta cauză, împreună cu alți doi inculpați, sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art.211 alin.2, lit.a și lit.b, alin.21lit.a și lit.c și alin.3 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 04/05 aprilie 2009, în jurul orei 0200- 0230, inculpații zis "", zis "", zis "", zis "Pensie" și zis "" au pătruns fiind mascați cu cagule, în incinta Institutului de Geriatrie " " situat pe Calea B, nr.307, județul I și după ce au utilizat violența, prin loviri aplicate cu pumnii și picioarele asupra paznicului (care a fost și imobilizat prin legare la mâini și piciare) și asupra lui, au tăiat cu un flex bancomatul aparținând din care au sustras suma de aproximativ 326.190 lei, aceștia fiind aduși și așteptați la locul săvârșirii faptei de către inculpatul zis "", care a condus autoturismul WOLKSWAGEN de culoare neagră, cu număr de înmatriculare B-87- și care după sustragerea banilor i-a dus pe cei cinci inculpați la imobilul din-, sector 1. În continuare, inculpatul zis "", cu același autoturism a ajuns în stația Herăstrău din strada - nr.76-80, sector 1, fiind imobilizat de organele de poliție, care efectuau supravegherea acestora, iar - apoi - în aceeași stație de alimentare au ajuns cu un taxi, având numărul de înmatriculare B-67- și inculpații, și care, de asemenea, au fost imobilizați de organele de poliție, fiind găsită asupra lor o sacoșă ce conținea suma de 328.290 lei.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii pentru care sunt cercetați.
Astfel, în opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpații să fi săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, în speță, existând - așadar - îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este pus în evidență - în principal - de circumstanțele reale în care s-a consumat fapta reținută în sarcina inculpaților, rolul fiecăruia în derularea activității infracționale, precum și prejudiciul cauzat, dar și urmările faptei inculpaților asupra părților vătămate (care a fost și imobilizat prin legare la mâini și picioare) și.
Această activitate infracțională a inculpaților relevă periculozitatea lor deosebită, în condițiile în care valorile proteguite de legea penală - în acest context - sunt de o importanță majoră, sens în care integritatea și securitatea persoanei sau patrimoniul - se află pe primul plan; totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că acest gen de infracțiune reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cunoscând o amploare din ce în ce mai mare și creând astfel insecuritate, temere, rezonanță negativă în rândurile comunității.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurenții inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, reținând că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, -, și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.VI.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.VII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
iu- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Viorel Adrian
