Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1637/2009 )
DECIYIA PENALĂ NR. 1078
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat - substituind pe avocat cu împuternicirea avocațială nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 25 iunie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.În continuare mai arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă,nu există temerea că va influența administrarea probelor, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală ca fiind legală și temeinică. Susține că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului pentru a se atinge scopul procesului penal. Avându-se în vedere că recurentul a fost arestat și trimis în judecată în lipsă, în baza unui mandat european de arestare, există riscul ca acesta, pus în libertate, să părăsească teritoriul României, zădărnicind astfel soluționarea cauzei. Pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea faptelor comise și din atitudinea procesuală a inculpatului, care s-a sustras răspunderii penale. Cu referire la termenul rezonabil, solicită a se constata că - în raport de complexitatea cauzei,de numărul mare al inculpaților și de data la care recurentul a fost încarcerat - acesta nu a fost depășit, fiind respectate de către instanța de fond și dispozițiile art.5 și 6 din CEDO.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25.07.2009 în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală printre altele s-a dispus în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală menținerea stării de arest pentru inc..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată trafic de droguri de mare risc, complicitate la transport și introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 26 Cod penal raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Tribunalul a reținut că inculpatul a constituit un grup infracțional organizat în scopul comercializării drogurilor de mare risc pe raza municipiului B, astfel încât, în perioada mai - septembrie 2008 i-a aprovizionat repetat cu droguri de mare risc (cocaină și ecstasy aduse din Olanda) pe membrii grupului infracțional iar în data de 07.07.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod 100 comprimate ecstasy, în data de 03.07.2008 a vândut învinuitului G 100 comprimate ecstasy, iar în data de 23.07.2008 i-a predat numitului cantitatea de aproximativ 200 grame cocaină în, substanță stupefiantă pe care o procurase din Olanda și l-a ajutat pe susnumitul să o transporte până în
În privința inculpatului, a constatat că acesta a avut cea mai pronunțată contribuție în desfășurarea activității infracționale, fiind liderul grupului infracțional și coordonând în fapt întreaga activitate a celorlalți inculpați, context în care activitatea sa apare de o gravitate concretă deosebit de pronunțată.
În ceea ce privește poziția procesuală a acestui inculpat, constată că la acest moment procesual este sinceră numai în privința activității personale, context în care un caracter formal având în vedere probatoriul administrat.
A constatat de asemenea că acest inculpat, imediat după aducerea sa în fața judecătorului investit cu soluționarea propunerii de arestare în ceea ce îl privește, s-a sustras urmăririi penale și ulterior cercetării judecătorești, părăsind țara și fiind reținut ulterior în baza mandatului european de arestare emis împotriva sa, ce a fost pus în executare la data de 6.05.2009 prin încarcerarea inculpatului, aspecte ce relevă dincolo de orice dubiu atitudinea inculpatului de ignorare completă a obligațiilor sale procesuale și a semnificației procesului penal desfășurat împotriva sa și are semnificația unui temei nou ce impune cu atât mai mult menținerea sa în stare de arest preventiv, fiind incidente astfel și dispozițiile art. 148 lit. a teza I Cod procedură penală
Pentru toate argumentele de ordin faptic și juridic expuse anterior, a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara luate în condițiile art. 145 sau 145 ind. 1 Cod procedură penală nu poate avea la acest moment procesual aptitudinea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, activitatea infracțională a inculpatului impunând, prin amploarea, gravitatea și consecințele ei asupra consumatorilor de droguri privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând soluția care netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 3856Cod procedură penală constată că aceasta este temeinică și legală.
În cauză există indicii suficiente ce conturează aprecierea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce-i sunt reținute în sarcină.
De altfel, inculpatul a și recunoscut în parte săvârșirea acestor fapte.
Gravitatea extremă a faptelor săvârșite, comiterea lor în participație, comportamentul procesual al inculpatului, este de natură să justifice aprecierea că punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar și dacă s-ar presupune că anterior inculpatul a avut un comportament corespunzător.
Simplul fapt că inculpatul a recunoscut în parte activitatea infracțională nu este de natură să conducă la punerea sa în libertate, având în vedere că acesta a îngreunat activitatea organelor judiciare, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească.
Constatând îndeplinite și celelalte condiții de legalitate prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, că se mențin temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, Curtea apreciază că menținerea măsurii se impune în acest moment procesual, dată fiind complexitatea cauzei, multitudinea inculpaților cercetați, precum și principiul celerității ce trebuie să guverneze procesul penal.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul și în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală o va obliga pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2009 în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
Pentru jud. aflată în
semnează Președinte secție
GREFIER,
a
Red.
Dact.
2 ex.-08.09.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Cristina Rotaru, Petre Popescu
