Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 28730/3/2009
1634/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.241/
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian
JUDECĂTOR A
GREFIER TA-
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați -, - și împotriva Încheierii de ședință din data de 3 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător ales, recurentul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.237.581/10.VII.2009, aflată la fila 9, și recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.302.022/09.VII.2009, aflată la fila 10.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat dosarul de urmărire penală, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați - și -, în temeiul art.140 alin.1 lit.a Cod procedură penală, solicită să se constate ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaților, având în vedere faptul că recursurile nu au fost judecate în interiorul termenului prevăzut de art.159 alin.8 Cod procedură penală, respectiv până pe data de 07.VII.2009, când se împlinea măsura arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință anterioară, precum și faptul că dispozițiile Deciziei nr.XXV/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite sunt imperative și nu de recomandare, învederând că inculpații au depus cererile de recurs pe data de 06.VII.2009, cu o zi înainte de împlinirea termenului, iar acestea au primit termen pe data de 10.VII.2009, când, în mod justificat, pentru lipsă de apărare, instanța a acordat un alt termen. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - formulează aceeași cerere de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și mai arată că propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a fost făcută cu încălcarea termenului prevăzut de art.159 alin.1 Cod procedură penală, întrucât organul de urmărire penală a depus dosarul pe data de 2.VII.2009, în condițiile în care măsura arestării preventive se împlinea pe data de 07.VII.2009, cu nerespectarea dispozițiilor art.186 alin.2 Cod procedură penală, astfel că MINISTERUL PUBLIC este decăzut din dreptul de a mai formula cerere de prelungire din data de 01.VII.2009, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, întrucât este lovită de nulitate absolută, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Precizează că a formulat această cerere și în fața instanței de fond, întrucât termenul de 5 zile este unul peremptoriu și nu de recomandare, dar tribunalul a apreciat că întârzierea depunerii dosarului este pasibilă numai de o sancțiune cu caracter administrativ.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că cererile formulate de colegii antevorbitori trebuie privite ca fiind apărări pe fond, întrucât cererea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive este făcută la limita termenului înscris în art.159 alin.1 Cod procedură penală, iar judecarea recursurilor s-a făcut cu depășirea termenului prescris de art.159 alin.8 Cod procedură penală, cu toate că instanța de fond soluționat propunerea în termenul prevăzut de lege, fiind criticabil modul de repartizare a cauzei la instanța de recurs, problematică ce a fost soluționată prin decizia dată în recursul în interesul legii, instanța supremă statuând obligația instanțelor de a respecta termenele procedurale, sub sancțiunea nulității absolute, solicitând a se constata intervenită încetarea de drept a măsurii arestării preventive.
Pe fondul recursului, critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art.155 Cod procedură penală, întrucât în cele 4 luni de arest preventiv organul de urmărire penală nu a întreprins acte de urmărire atât de ample încât să justifice menținerea, în continuare, a inculpaților în stare de arest preventiv, având în vedere faptul că activitățile cu caracter tehnic - expertizarea sistemelor informatice - nu țin neapărat de activitatea procurorului, fiind realizate de specialiști, iar audierile nu au fost efectuate nemijlocit de procuror ci prin delegare de către ofițeri de poliție judiciară, astfel încât, chiar dacă este o cauză complexă în raport cu numărul mare de inculpați și de părți vătămate, urmărirea penală este efectuată de un grup numeros de anchetatori, coordonați de procuror. De asemenea, nici activitățile de urmărire penală ce urmează să fie efectuate nu au legătură nemijlocită cu inculpatul și acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere vârsta sa tânără, împrejurarea că este student în anul II la Facultatea de cel și faptul că, în esență, i se impună că, împreună cu alți doi colegi, ar fi deschis un cont la o unitate bancară pentru a încasa sume provenite din activitatea infracțională a altor participanți, în condițiile în care nu s- dovedit că ar fi primit efectiv sume de bani, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, în principal, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și, în subsidiar, revocarea acestei măsuri, având în vedere probatoriul administrat și datele referitoare la persoana inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că cererile de încetare de drept a măsurii arestării preventive puteai fi formulate numai după susținerea recursurilor și nu înainte, învederând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin. În ceea ce-l privește pe inculpatul, care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie a încheierii de ședință, arată că și- folosit inteligența peste limită în scopul păcălirii victimelor și, deși prejudiciile luate în mod individual sunt modice, per ansamblu, prejudiciul produs de cele trei grupuri este semnificativ, lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de inculpați, așa cum învederat și unul dintre apărători, instanța de fond nu a făcut vorbire despre un termen peremptoriu și a apreciat că depășirea unui termen atrage sancțiuni administrative, dosarul fiind depus cu 5 zile înainte de împlinirea măsurii arestării preventive dispusă anterior, în condițiile în care nici pentru depășirea termenului de judecare a recursului nu este prevăzută o sancțiune, fiind un termen de recomandare.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat - arată că termenele definite de art.159 alin.1 și 8 Cod procedură penală au fost calificate ca fiind peremptorii de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Curtea califică toate apărările formulate de părți ca fiind critici ale încheierii de ședință, neputându-se face o disociere între susținerile inculpaților și criticile pe recurs, urmând să fie avute în vedere la deliberare.
Recurentul-inculpat, personal, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Recurenții-inculpați -, - și, personal, solicită să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 03.07.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a prelungit cu 30 zile starea de arest a inculpaților, și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, și -, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursurile sunt nefondate.
În fapt s-a reținut că, începând cu luna decembrie 2008 inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Astfel, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, după ce în prealabil au falsificat pagina de web originală a Bank România, inculpații au trimis un număr nedeterminat de e-mailuri (spam), aparent de la adrese generice de e-mail asemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de exemplu, -.ro, adresă pusă la dispoziția clienților săi, cu caracter public, de către bancă), pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( codul d e utilizator, pa roia, numărul cardului) de la clienții băncii respective.
Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, au accesat on-line conturile mai multor clienți ai băncii și, fără consimțământul acestora, au transferat diverse sume de ani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri iau de la ghișeele băncii.
Curtea constată că inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.04.2009 a Tribunalul București - Secția l Penală, pe o durată de 29 de zile, de la 10.04.2009 la 08.05.2009 inclusiv, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.93/U/2009, nr.94/U/2009, nr.95/U/2009, nr.96/U/2009, nr.97/U/2009 și nr.98/U/2009, cu referire la și art. 143 și art. 148. f pr.pen.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită succesiv, până la 07.07.2009, inclusiv.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.05.2009 a Tribunalul București - Secția I Penală, pe o durata de 29 de zile, de la 08.05.2009 la 05.06.2009 inclusiv, măsura fiind prelungită până la data 05.07.2009, inclusiv.
Potrivit art.155 alin. 1 Cod proc. ren. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusa de instanță poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun În continuare privarea de libertate sau există fonduri noi care să justifice privarea de libertate.
Curtea apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora. Astfel, în cauză există în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă administrate până în prezent de organele de urmărire penală: declarațiile date de 10 părți vătămare (vol. XI); procesele verbale întocmire în urma percheziționării harddisk-urilor ridicate de la inculpați (vol. XI); declarațiile inculpați lor, învinuiților și martorei; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice între inculpații și, între inculpații și, intre inculpații și, între aceștia și alte persoane; documente bancare.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, pentru aceste în fracțiuni, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar ti fost comise, rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpați lor in libertate.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de apărătorul inculpatului, Curtea apreciază că nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 159 alin.1 și 8 din codul d e procedură penală, cu privire la termenele de depunere a dosarului cauzei la instanță, respectiv de soluționare a recursului împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării, nu poate atrage sancțiunea nulității, astfel cum susține domnul avocat, ci, eventual, sancțiuni de natură administrativă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați -, și - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 3.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.VII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- --- --- A
GREFIER
TA-
Red.
Dact./31.07.2009
2 ex.
Red. escu - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Viorel Adrian
