Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2360/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.351
Ședința publică de la 13 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a inculpatei, a se avea în vedere că inculpata pe care o apără nu a avut cunoștință de faptele celorlalți coinculpați, nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, până la pronunțarea unei hotărâri definitive este beneficiara prezumției de nevinovăție iar actele ce urmează a fi efectuate de către procuror nu impun privarea sa de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 Cod pr penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, respectiv declarațiile părinților părților vătămate, procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel apreciază că în mod just prima instanță a constatat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceasta este cercetată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, pericolul pentru ordinea publică fiind reliefat de natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, care pentru inculpată reprezenta obținerea de venituri materiale, dar și urmările faptelor comise. Solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
Recurenta inculpată, având cuvântul arată că doar a găzduit pe minori, nu i-a îndemnat să practice fapte ilicite întrucât si ea are doi copii minori, astfel că nu-i putea supune la rele tratamente. Solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetată în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 1.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art. 155.C.P.P. a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpata este cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, 3 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001 și art. 7 alin. 1,2 și 3 cu referire la art. 2 lit. b pct.12 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit.a
Cod PenalS-a reținut că la data de 5.12.2008 inculpata a găzduit în locuința sa părțile vătămate minore în vârstă de 10 ani și în vârstă de 11 ani, racolate de către inculpatul, soțul inculpatei, prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința a acestora și de a se apăra, pe care le-au exploatat prin obligarea de a spăla parbrizele autoturismelor staționate la intersecție, contra unor sume de bani însușite de inculpați.
Prima instanță a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f
C.P.P.În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, rezultă indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată.
Tribunalul a reținut totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ce privește aflarea adevărului, având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei penale.
Tribunalul a reținut totodată că urmărirea penală nu este finalizată în cauză, fiind necesară efectuarea de verificări cu privire la inculpatul în vederea prezentării materialului de urmărire penală, deoarece a părăsit centrul de minori unde a arătat că poate fi găsit, astfel că se impune efectuarea formalităților pentru trimiterea sa în judecată în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, arătând că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea sa de libertate, a se avea în vedere că nu a avut cunoștință de faptele celorlalți coinculpați, nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, până la pronunțarea unei hotărâri definitive este beneficiara prezumției de nevinovăție, iar actele ce urmează a fi efectuate de către procuror nu impun privarea sa de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpată, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Din analiza dosarului rezultă că, la data de 11.03.2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Bucureștia formulat propunere de arestare preventivă a inculpatei, în temeiul art. 148 lit. f C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b din Legea 678/2001, comisă în condițiile art. 7 alin. 1,2 și 3 cu referire la art. 2 lit. b pct.12 din Legea 39/2003.
Prin încheierea din data de 11.03.2009 Tribunalul Bucureștia dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Se reține în sarcina inculpatei că, la data de 5.12.2009 a găzduit în locuința sa pe părțile vătămate minore în vârstă de 10 ani și în vârstă de 11 ani, racolate de către inculpatul, soțul inculpatei, prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința a acestora și de a se apăra, părți vătămate pe care le-au exploatat prin obligarea de a spăla parbrizele autoturismelor staționate la intersecție, contra unor sume de bani însușite de inculpați.
Astfel, la data de 5.12.2008 inculpatul i-a observat în zona de Nord pe cei doi minori, veniți din județul I, și i-a racolat pe aceștia cu promisiunea că le va da bunuri și mâncare. După ce i-a dus la domiciliul său, cu ajutorul inculpatei, minorii au fost îmbrăcați cu alte haine decât cele avute și trimiși în aceeași zi, sub supravegherea coinculpatului, într-una dintre intersecțiile din B pentru a spăla parbrize în schimbul unor sume de bani.
Partea vătămată a reușit să fugă a doua zi, 6.12.2008, iar partea vătămată a rămas sub supravegherea coinculpatului până la data de 20.12.2008, când a fost observat de un martor, prieten al tatălui părții vătămate, care l-a luat din intersecție și l-a dus în localitatea de domiciliu.
În mod corect instanța a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, ale părinților acestora, precum și ale celorlalți martori audiați în cauză, procesele verbale întocmite de organele de poliție. Astfel, părțile vătămate au recunoscut și indicat în planșele fotografice pe cei trei inculpați, au dat declarații constante, ample și detaliate cu privire la perioada, persoanele și modalitatea în care au fost exploatate, partea vătămată arătând că banii câștigați, în medie 150 lei zilnic, erau luați de inculpații și; aceasta din urmă l-a lovit cu scopul de a-l determina să nu plece de sub supravegherea sa, iar în câteva rânduri l-a însoțit pe inculpatul în intersecție pentru a-l supraveghea pe minor.
Aceleași susțineri se regăsesc și în declarațiile coinculpatului, aflate la dosarul de urmărire penală.
Așa fiind, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând suficiente indicii temeinice că inculpata i-a exploatat personal pe minorii în vârstă de 10 ani și în vârstă de 11 ani.
Cu privire la celelalte motive de recurs invocate de inculpată, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care nu are un loc de muncă, este cercetată pentru infracțiunea de trafic de minori în formă organizată, activitate din care se presupune că își obținea veniturile, iar pericolul pentru ordinea publică reiese și din natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, din vârsta și modalitatea de racolare a părților vătămate, care denotă o posibilă specializare a inculpatei în a-și obține veniturile în acest mod.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea de săvârșire a faptei, prin violență, amenințare și profitând de situația minorilor și de vârsta acestora, fugiți de la domiciliu și fără posibilitatea de a-și asigura veniturile și de a avea un adăpost.
Curtea constată că inculpata nu dispune de loc de muncă și nici de venituri licite, astfel că, în aceste condiții, apreciază că există pericolul ca inculpata să reia activitatea infracțională, în scopul obținerii de venituri.
Cât privește împrejurarea că inculpata are în îngrijire 2 copii minori, Curtea constată că în ceea ce privește minorii se pot lua măsurile de ocrotire prev. de art. 162.C.P.P. organele de poliție având în vedere acest aspect.
De asemenea, împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale nu este suficientă, în sine, pentru a justifica o soluție de punere în libertate a inculpatei.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de prima instanță la pronunțarea soluției în temeiul art. 155.C.P.P. iar nefinalizarea cauzei, în condițiile în care probatoriul a fost în mare parte administrat, a fost cauzată de atitudinea coinculpatului, care nu se prezintă în fața organelor de urmărire penală.
Cât privește susținerea că actele de urmărire penală invocate de Ministerul Public nu ar avea legătură cu inculpata, Curtea constată că, în virtutea dispozițiilor art. 33 lit.a C.P.P. participația penală constituie caz de indivizibilitate, astfel că organele de urmărire penală sunt obligate să efectueze demersuri cu privire la toate persoanele cu privire la care s-a pus în cauză în mișcare acțiunea penală.
De asemenea, chiar dacă relativ la măsura arestării preventive analiza îndeplinirii condițiilor de legalitate și temeinicie are loc pentru fiecare inculpat în parte, atâta vreme cât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar termenul limită prev. de art. 159 al. ultim nu C.P.P. a fost depășit, Curtea constată că se impune în continuare prelungirea arestării preventive a inculpatei.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpată ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenta - inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 1.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurenta - inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
GREFIER
Red.//Ex.2 /21.10.2009
Tribunalul B Secția a II-a Penală//Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
