Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1422/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 802/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1422
Ședința publică de la 13 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații și BAHNĂ împotriva deciziei penale nr.136A din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata parte vătămată, personal, lipsă fiind recurentul inculpat, pentru care s-a prezentat apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat BAHNĂ, pentru care s-a prezentat avocat din oficiu - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind și intimata parte civilă SC COMPUTER SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales depune la dosar un set de acte medicale prin care atestă imposibilitatea de prezentare a inculpatului pentru acest termen de judecată, precizând că cel pe care îl apără a fost prezent la fiecare termen de judecată până la acest moment procesual, sens în care solicită amânarea cauzei.
Pe de altă parte, apreciază că se impune acordarea unui nou termen de judecată având în vedere faptul că procedura nu este legal îndeplinit[, sens în care arată că pentru intimata parte civilă SC COMPUTER SRL B, pe procedura de citare nu s-a aplicat ștampila unității, în opinia sa, fiind un viciu de procedură, și, totodată, procedura de citare cu recurentul inculpat BAHNĂ nu este legal îndeplinită, întrucât s-a dispus citarea acestuia atât la domiciliul din B cât și în comuna, pentru acest termen de judecată fiind citat doar la domiciliul din
Mai arată că înțelege să conteste măsura privind amendarea sa prin încheierea de ședință de la termenul din 12 iunie 2009, solicitând admiterea cererii de scutire de plata amenzii, așa cum este formulată în scris.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere actele medicale depuse la dosar, apreciază că este dovedită imposibilitatea de prezentare a inculpatului, astfel că este de acord cu amânarea cauzei, iar cu privire la solicitarea de scutire de plata amenzii, arată că aceasta a fost introdusă după termenul prev. de art.99 alin.2 Cod de procedură penală, astfel că cererea este tardivă și solicită a fi respinsă ca atare.
Curtea, deliberând, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, atât recurentul inculpat BAHNĂ, cât și intimata parte civilă, fiind legal citați.
Cu privire la cererea de scutere de plata amenzii în cuantum de 1.000 lei, aplicată prin încheierea de ședință din data de 12.06.2009, Curtea constată că aceasta a fost introdusă după termenul prev de art.99 alin.2 Cod de procedură penală și pe cale de consecință, o respinge ca tardiv formulată.
Cu privire la cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a recurentului inculpat, Curtea, examinând actele medicale depuse, constată că acestea nu atestă în nici un fel imposibilitatea de prezentare prin imobilizarea la pat, acestea dovedind împrejurarea că inculpatul a fost internat și a fost supus unei intervenții chirurgicale.
Apărătorul recurentului inculpat arată că reprezentantul Ministerului Public nu avea competența de a pune concluzii cu privire la cererea de scutire de plata amenzii, astfel încât solicită a fi înlăturate concluziile puse.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată nu sunt vizate aspecte de fond, întrucât cel pe care îl apără a recunoscut și regretat fapta, pedeapsa a fost corect individualizată, sigura problemă fiind aceea dacă au fost respectate dispozițiile deciziei date de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu nr.70/2007 - care arată că, în cazul în care instanța de fond nu contopește toate pedepsele aplicate inculpatului, instanțele de apel sau de recurs nu pot face acest lucru, or consecința acestei decizii obligă instanțele de control judiciar să trimită cauza la instanța de fond pentru a face demersurile necesare pentru a proceda la contopirea tuturor pedepselor ce au fost aplicate inculpatului prin sentințele de condamnare.
În speță, arată că sentința penală nr.2259/18.09.2006 a Judecătoriei Slobozia prin care sunt contopite alte patru sentințe penale nu a fost luată în considerare de către instanța de fond, astfel că nu s-a dispus contopirea pedepselor din respectiva sentință cu pedeapsa aplicată în dosarul de fond.
Față de decizia invocată, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se efectua contopirea pedepselor.
Pentru recurentul inculpat BAHNĂ, apărătorul din oficiu învederează instanței că prin cererea de recurs se aduce critici celor două hotărâri sub aspectul împrejurării că nu s-a procedat la contopirea tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate celui pe care îl apără, sens în care solicită trimiterea cauzei la instanța de fond, spre a se supune dispozițiilor deciziei nr.70/2007 a ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apărarea își întemeiază recursurile pe cazurile de casare prev de art.385 ind.9 pct.10 Cod de procedură penală în sensul că instanțele nu s-au pronunțat pe o cerere de contopire a pedepselor, or, chiar dacă motivele de recurs s-ar încadra în acest caz de casare, dispozițiile Codului d e procedură penală trebuie interpretate și sistematic, sens în care solicită a se avea în vedere că prin Legea nr.356/2006 au fost modificate dispozițiile pre.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, în sensul că dacă nu a fost rezolvat fondul cauzei se impune desființarea cu trimitere, în atare situație, dat fiind și recursul pronunțat în interesul legii, respectiv decizia nr.70/2007, în speță instanța de apel investită cu soluționarea cererilor inculpaților nu avea din punct de vedere legal cum să dispună desființarea sentinței și trimiterea cauzei în vederea rejudecării si aplicarea disp art.33,34 Cod penal cu privire la inculpatul ce a fost condamnat prin sentințele penale nr.1833/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 nr.807/2005 și nr.705/2006 ale Judecătoriei Sectorului 1, iar cu privire la inculpatul BAHNĂ ce a fost condamnat prin sentințele penale nr.370/2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B și nr.2835/2006 a judecătoriei Sectorului 6 Apreciază că, întrucât nici prin intermediul căii de atac a apelului nu se poate soluționa o astfel de cerere, nu poate fi efectuată direct în apel această contopire și nici nu se poate desființa sentința și trimite cauzei spre rejudecare, întrucât nu se mai încadrează în dispozițiile expres prevăzute de lege în ceea ce privește posibilitatea desființării cu trimitere, nefiind vorba despre o nulitate absolută în cazul de față și nici un viciu al citării, astfel că nici în recurs nu se poate dispune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Dată fiind și natura cererilor formulate de apărătorii inculpaților, apreciază că există - conform art.449 alin.1 lit.a Cod de procedură penală posibilitatea, în cursul executării, de a fi efectuată respectiva contopire, în cazul în care infracțiunile sunt concurente.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Intimata parte vătămată lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prinsentința penală nr.694/20.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B,în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a primei fapte reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.365/2001, pronunțată de Judecătoria Aiud și s-a contopit restul de pedeapsa de 683 zile închisoare cu pedeapsa ssus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.208 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.365/2001, pronunțată de Judecătoria Aiud și s-a contopit restul de pedeapsa de 683 zile închisoare cu pedeapsa sus-menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 683 zile închisoare.
În baza art.290 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza a art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.215 alin.1, 2, 3, Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul Bahnă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.54/2002, pronunțată de C pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.208 alin. 1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal (grațiere constatată prin sentința penală nr.1346/2002 a Judecătoriei Gherla ).
S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare este concurentă cu infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele de 2 ani, respectiv 2 ani, 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.54/2002.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002, s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare restul neexecutat din pedeapsa anterioara, de 2 ani și 6 luni și 19 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 19 zile închisoare.
În baza art.291 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul Bahnă la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/2002, pronunțată de C pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art.208 alin.1-209 al.1 lit.g, i Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare este concurentă cu infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele de 2 ani, 2 ani și 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.54/2002 a
În baza art.7 din Legea nr.54/2002, s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 2 ani, 6 luni și 19 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 19 zile închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul BAHNĂ să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani și 19 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.348 Cod de procedură penală, s-a anulat ordinul de plată nr.1384/14.09.2004.
În baza art. 14 rap. la art.246 Cod procedură penală și art.998 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de parte civilă Computers și, în consecință, au fost obligați inculpații - în solidar - la plata către partea civilă a sumei de 10 837 lei.
S-a luat act că partea civilă Illie nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15.09.2004, la sediul Computers din B, Calea nr.188, sector 3, s-a prezentat un individ care s-a recomandat ca fiind fiul lui " ", directorul și care, în această calitate, a achiziționat două laptop-uri, după ce în prealabil au fost discutate detaliile ofertei, prezentând un ordin de plată, care în urma verificării nu avea acoperire.
În data de 16.09.2004, a adus la cunoștința organelor de poliție că, pe data de 14.09.2004, i-au fost sustrase ștampila societății comerciale și ordine de plată, arătând că în data de 31.08.2004, persoana care s-a prezentat ca fiind " ", însoțit de fiul acestuia, s-au deplasat la Registrul Comerțului pentru a semna în favoarea lui, contractul de cesiune a acțiunilor, al cărei asociat unic era, ocazie cu care a remis în original certificatul de înmatriculare, actul constitutiv, contractul de comodat, contractul de cesiune și copie de pe buletin, în vederea efectuării formalităților necesare.
În urma cercetărilor efectuate, au fost identificați autorii faptelor reclamate, care au utilizat numele de " ", unul în calitate de tată, celălalt de fiu, în persoana învinuiților și Bahnă, care s-au cunoscut în penitenciar, în timpul executării unor pedepse privative de libertate, iar după eliberare, în cursul anului 2004, au hotărât să cumpere o societate comercială folosind anunțurile din ziare, pentru a desfășura activități ilegale. C care a semnat contractele de cesiune și comodat sub numele de " " în calitate de cesionar și comodatar, și care a ridicat laptopurile de la partea vătămată, utilizând un ordin de plată purtând o ștampilă ca fiind a băncii Bank, a fost identificat în persoana lui Bahnă. Celalalt individ, care a sustras de la partea vătămată, cu ocazia vizitei făcută acesteia în data de 14.09.2004, ștampila și ordinele de plată, ștampilând pe unul din ele cu o ștampilă realizată artizanal a băncii Bank, agenția, a fost identificat ca fiind.
ai înscrisurilor obținute și ai bunurilor sustrase de la partea vătămată, inculpații au decis să caute pe internet societăți comerciale care vindeau produse prin intermediul ordinelor de plată, găsind astfel pe Computers care comercializa produse IT, de la care au achiziționat două laptop-uri marca -523, care ulterior au fost vândute.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, atât pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cât și a celor administrate în cursul cercetării judecătorești, după cum urmează:
Potrivit procesului-verbal din 21.09.2004 de recunoaștere după fotografie (fila 55 ), coroborat cu planșa fotografică de la fila 58, rezultat că partea vătămată a recunoscut la poziția nr.3 pe inculpatul. Pe de altă parte, din procesul-verbal din data de 21.09.2004 de recunoaștere după fotografie (fila 63 ), coroborat cu planșa fotografică de la fila 64, rezultă că partea vătămată a recunoscut la poziția nr.1 pe celălalt inculpat, respectiv numitul.
Conform declarațiilor părții vătămate, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, cei doi sunt cei care în data de 31.08.2004 s-au prezentat ca fiind, tată și fiu.
Recunoașterea inculpatului Bahnă după fotografii a fost făcută și de (a se vedea în acest sens procesul-verbal de recunoaștere după fotografie de la fila 70, coroborat cu planșa foto de la fia 71 și cu declarația de la fila 73), menționatul martor arătând că acesta a fost persoana care a cumpărat la data de 15.09.2004 două laptop-uri de la societatea comercială al cărei administrator este, folosind un ordin de plată ce nu avea acoperire.
Același inculpat a fost recunoscut și de către martorii, (ambii angajați ai Computers ) și respectiv, (taximetristul cu ajutorul căruia au fost transportate laptop-uri le achiziționate).
Pe de altă parte, din procesul-verbal de conducere în teren încheiat în data de 02.11.2004 (fila 105 ), coroborat cu declarațiile martorilor (filele 113,115 ) și (filele 111, 117 și 1 19 ) rezultă că inculpatul a înstrăinat cele două laptop-uri achiziționate de la partea civilă prin intermediul unui taximetrist către directorul unei firme de taxi, respectiv unei cunoștințe a taximetristului, cu sumele de 2400 lei, respectiv 600 euro.
Situația de fapt anterior menționată rezultă și din adresa din 05.10.2004 de la fila 48 emisă de Bank SA Agenția, prin care aceasta aduce la cunoștința organelor de poliție că ștampila aplicată pe ordinul de plată nr.1384/14.09.2004 nu le aparține și nici semnătura aplicată peste ștampilă nu aparține nici unui angajat al băncii.
Contractul de comodat de la filele 52-53 demonstrează preluarea de către " ", identitate utilizată de către cei doi învinuiți, în calitate de tată și fiu în desfășurarea activității infracționale.
Prin urmare, s-a constatat că inculpatul a semnat contractul de cesiune și contractul de comodat la pozițiile corespunzătoare calităților de cesionar și comodatar cu numele de " ", contractele fiind semnate în absența celeilalte părți, respectiv a părții vătămate. Același inculpat, având asupra sa o carte de vizită, s-a prezentat în data de 15.09.2004 ca fiind, fiul directorului, la sediul părții civile, de unde a cumpărat două laptop-uri cu ordinul de plată nr.1384/14.09.2004, ce purta ștampila băncii Bank Agenția, ordin contestat ulterior de către respectiva bancă și despre care avea cunoștință că este fals și nu are acoperire.
Prin folosirea unui ordin de plată nevalabil, dar care crea aparența de veridicitate, inculpatul a reușit să inducă în eroare reprezentații societății care comercializa produse IT, pricinuindu-i acesteia o pagubă prin imposibilitatea de a obține contravaloarea produselor vândute, ordinul de plată neputând fi valorificat.
Rezultă astfel că inculpatul Bahnă s-a folosit de un ordin de plată, considerat înscris sub semnătură privată, falsificat de către inculpatul, împrejurare cunoscută de inculpatul Bahnă (a se vedea în acest sens declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale - filele 174,175 și declarația dată în cursul cercetării judecătorești), scopul folosirii fiind acela al achiziționării celor două laptop-uri.
Inculpatul a sustras ștampila societății și ordine de plată de la partea vătămată cu ocazia vizitei făcute acesteia în data de 14.09.2004 și a confecționat o ștampilă ca fiind a Bank Agenția pe care a aplicat-o pe unul din ordinele de plată sustrase, predând ordinul astfel completat de inculpatul pentru a fi folosit la achiziționarea laptop-urilor.
Acesta a pretins că nu a săvârșit infracțiunea de furt, având în vedere faptul că avusese loc cesiunea părților sociale ale firmei de ia partea vătămată si avea prin urmare dreptul de a lua respectivele ordine de plată, susțineri care sunt însă înlăturate de faptul că învinuiții nu s-au mai prezentat ulterior la Registrul Comerțului pentru modificarea actului constitutiv.
Deși contractul de cesiune a părților sociale ale a fost semnat de unica asociată, nu se poate considera că a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea inculpatului, întrucât potrivit art.197-199 din Legea nr.3 1/1990, pentru valabilitatea cesiunii părților sociale sunt prevăzute formalități speciale, care nu au fost respectate. Astfel, fiind vorba de o societate unipersonală, decizia de cesiune trebuia să îmbrace formă autentică, trebuia modificat actul constitutiv prin încheierea unui act adițional în formă autentică, toate aceste formalități trebuind să fie comunicate.și înscrise în registrul comerțului, or, după obținerea certificatului de înmatriculare, actului constitutiv, contractului de comodat, contractului de cesiune și a copiei de pe buletin de la partea civilă, inculpații nu au mai continuat demersurile la Registrul Comerțului pentru a conferi valabilitate operațiunii încheiate. Nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de lege în privința unor acte se sancționează cu nulitatea absolută, cu consecința lipsirii de efecte juridice a actului încheiat cu nerespectarea formei cerute motiv pentru care, inculpatul nu poate fi considerat proprietar al drepturilor izvorând din contractul de cesiune, astfel că bunurile sustrase se aflau în proprietatea legitimă a pârtii civile.
Pe de altă parte, s-a constatat că inculpatul a confecționat o ștampilă ce semăna cu cea a Bank Agenția, ștampilă pe care a aplicat-o pe ordinul de plată nr.1384/14.09.2004 pentru a-i oferi credibilitate la prezentarea în fața unui agent comercial.
După falsificare, inculpatul a încredințat ordinul de plată astfel falsificat inculpatul Bahnă în vederea folosirii pentru achiziționarea a două laptop-uri de la Computers
Prin urmare, realizarea contrafacerii de către inculpat a avut drept scop inducerea în eroare a reprezentanților Computers în scopul achiziționării unor produse comercializate de aceasta, scop care a și fost realizat, inc. preluând în data de 15.09.2004 în baza facturii emise de societate, două laptop-uri plătind cu ordinul de plată falsificat de către inculpatul.
A concluzionat instanța fondului că, în drept, faptele inculpatului - de a sustrage de la partea vătămată, profitând de încrederea pe care aceasta o avea în el, ștampila societății SC SRL și ordine de plată, confecționarea unei ștampile imitând ștampila Bank Agenția, aplicarea acesteia pe unul din ordinele de plată sustrase, precum și încredințarea ordinului de plată inculpatului Bahnă pentru a-l folosi în vederea achiziționării de produse IT - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt prev. de art.208 al.1 și 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal și complicitate la înșelăciune prev. de art.26 rap. la art.215 al. 1,2,3 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În raport de situația de fapt reținută, în aplicarea dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a primei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul nu a săvârșit în mod nemijlocit infracțiunea de înșelăciune, ci doar a ajutat la săvârșirea acestei fapte, prin încredințarea ordinului de plată falsificat inculpatului Bahnă, pentru ca acesta să îl folosească în vederea achiziționării de produse IT de la partea civilă Computers
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, de atitudinea sinceră a inculpaților, dar și de împrejurarea că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale, faptele reținute în sarcina lor fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal,au declarat apel inculpații(la data de 26 noiembrie 2008) și (la data de 27 noiembrie 2008), criticând-o sub aspectul faptului că prima instanță nu a dispus contopirea pedepselor ce le-au fost aplicate în cauza de față cu celelalte pedepse anterioare aplicate prin sentințe penale definitive pronunțate de alte instanțe, invocând în susținerea acestui motiv de apel și decizia pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii nr.70/2007, conform căreia instanțele de control judiciar pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicată pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu cele concurente, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către instanța de fond.
Prindecizia penală nr.136/A din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală,au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și BAHNĂ, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând sentința penală apelată în raport de critica formulată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei,în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod de procedură penală, Tribunalul a constatat că apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
S-a reținut, că într-adevăr potrivit sentinței penale nr.370/07.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 3 B (filele 121-124 dosar instanță) și respectiv sentinței penale nr.1833 29.11.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B (filele 125-128 dosar instanță), în cursul anului 2004, inculpații au mai comis alte infracțiuni pentru care au suferit condamnări penale definitive și care sunt concurente cu infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.
Cu toate acestea însă, Tribunalul a luat în considerare împrejurarea că în doctrina juridică, s-a arătat că stările de agravare a pedepselor sunt anumite entități, situații sau fapte cu semnificație în ce privește gradul de pericol social al faptei și de periculozitate a făptuitorului, al căror efect agravant este prevăzut de lege.
Astfel, sunt considerate stări de agravare în codul penal român: concursul de infracțiuni, recidiva și infracțiunea continuată.
Prin urmare, față de decizia nr.LXX din 15 octombrie 2007, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în care se arată că "instanțele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță", Tribunalul a decis că apelul inculpaților întemeiat pe acest motiv este nefondat.
Sub aspectul, situației de fapt reținute de instanța de fond și al încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este corectă, iar pedepsele aplicate fiecărui inculpat sunt just individualizate în raport de dispozițiile art.72 Cod penal.
Împotriva sentinței și deciziei sus-menționate,au declarat recurs în termenul legal inculpații și BAHNĂ(ambii la data de 12 martie 2009, prin avocat, iar la data de 10 martie 2009, personal), fără însă a le motiva în scris.
În dezbaterile orale asupra recursurilor, desfășurate în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, ambii inculpați recurenți au adus critici deciziei pronunțate de instanța de apel pe motiv că la la pronunțarea acesteia nu a fost respectată decizia nr.70/ 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia dacă instanța de fond nu a dispus contopirea pedepsei aplicată în cauză cu alte pedepse definitive aplicate pentru infracțiuni concurente, instanțele de control judiciar nu pot face acest lucru, astfel că efectul aplicării acestei decizii ar fi trebuit să constea în trimiterea cauzei de către instanța de control judiciar la instanța de fond pentru a se face demersurile necesare contopirii tuturor pedepselor.
În considerarea acestor argumente, inculpații recurenți au solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea ambelor hotărâri pronunțate de instanțele inferioare și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a dispune contopirea pedepselor ce le-au fost aplicate pentru infracțiunile ce au constituit obiectul judecății cu celelalte pedepse aplicate anterior prin hotărâri definitive pentru alte infracțiuni concurente cu cele deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul invocat, dar și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursurile ambilor inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin decizia nr.LXX (70) din 15 octombrie 2007, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în Secții Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
În considerentele deciziei sus-menționate, între alte argumente, instanța supremă a reținut că atâta vreme cât examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.
Printr-o corectă raportare la conținutul integral al acestei decizii pronunțate de instanța supremă în scopul unificării practicii judiciare, care trebuie aplicată nu doar prin prisma dezlegării date prin dispozitivul ei unei probleme de drept controversate, ci și din perspectiva considerentelor care nuanțează respectiva interpretare Tribunalul ar fi trebuit să sesizeze că însăși instanța de fond, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 30 octombrie 2008 (fila 158 verso din dosarul de fond), fusese sesizată de către ambii inculpați cu cererea de contopire a pedepselor ce urma a li se aplica pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față cu alte pedepse aplicate anterior fiecăruia dintre ei prin hotărâri definitive, pentru infracțiuni concurente, cerere asupra căreia aceasta a omis a se pronunța și ca atare, ar fi putut să dispună el însuși, în cadrul operațiunii de rejudecare, cu privire la contopirea pedepselor în condițiile art.36 alin.1 Cod penal.
Cu toate acestea însă, Curtea constată că în acest moment procesual, solicitarea esențială a inculpaților recurenți, vizând contopirea pedepselor ce le-au fost aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față cu alte pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente prin hotărâri de condamnare definitive nu mai poate fi soluționată pe fondul ei, deoarece în cauză nu se identifică nici un motiv de recurs dintre cele care potrivit art.3859alin.3 Cod de procedură penală ar putea fi invocate din oficiu și care să atragă casarea deciziei penale recurate, argumentarea dată de instanța de apel soluției de respingere a apelurilor inculpaților întemeiate exclusiv pe solicitarea de contopire a pedepselor - în sensul că prin contopirea pedepselor direct de către instanța de control judiciar în apelul inculpaților s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac datorită reținerii stării de agravare pe care o reprezintă concursul de infracțiuni - nefiind totuși lipsită de pertinență.
De altfel, solicitarea inculpaților de contopire a pedepselor ce le-au fost aplicate în cauza de față cu alte pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente poate fi valorificată ulterior soluționării definitive a prezentei cauze, respectiv în faza executării pedepsei, printr-o cerere formulată în condițiile art.449 alin.1 lit.a Cod de procedură penală și art.36 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește solicitarea apărătorilor celor doi inculpați recurenți, de casare a celor două hotărâri pronunțate în cauză de către instanțele inferioare și de trimitere a cauzei la instanța de fond pentru ca aceasta să dispună cu privire la contopirea pedepselor, dincolo de faptul că argumentul folosit în susținerea unei atare cereri, potrivit căruia această soluție ar fi consecința directă a însăși aplicării deciziei nr.LXX/2007 dată de instanța supremă în recurs în interesul legii, este nerealist Curtea constată că această solicitare nici nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre cazurile de casare care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare conform art.38515pct.2 lit.c Cod de procedură penală. De altfel, nici apărătorii inculpaților recurenți, în susținerea recursurilor, nu au invocat incidența vreunui caz de casare care ar afecta legalitatea hotărârilor pronunțate în cauză de instanțele inferioare, raportat la motivul de recurs relevat.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații și BAHNĂ împotriva Deciziei penale nr. 136/A/27.II.2009 a Tribunalului București - Secția a IP enală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați și BAHNĂ împotriva Deciziei penale nr.136/A/27.II.2009 a Tribunalului București - Secția a IP enală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2 și alin. 4, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, iar pe recurentul - inculpat BAHNĂ la plata sumei de 525, cheltuieli de procedură statului, din care suma de 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2/30 10 2009
Red.--
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Panioglu Daniela
