Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1440/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ 211
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul împotriva sentinței penale nr.519 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.519 din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. c pen. în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. în infracțiunea prev. de art. 183.pen.
În temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. c pen. în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a și c pen în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a și b pen. text de lege în baza căruia, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 21 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Conform art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 304/02.03.2004 a Tribunalului București și, în temeiul art.39 alin.2 Cod penal, s-a contopit restul rămas neexecutat de 1113 zile în pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând a executa - în final - pedeapsa cea mai grea, respectiv 21 de ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, au fost interzise inculpatului, conform art. 71 Cod penal, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive de la 29.09.2008 la zi, iar în temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că, în cauză, nu există constituire de parte civilă în procesul penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.189 și art.191 Cod procedură penală și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, pe baza probelor de la dosar, următoarea situație de fapt:
În perioada 16 - 25 septembrie 2008, inculpatul a lovit în mod repetat cu corpuri dure și a comprimat gura, formațiunile anatomice ale gâtului și toracele victimei G, provocându-i acesteia leziuni traumatice, care au dus la deces.
Astfel, din declarațiile date de inculpat coroborate cu depozițiile martorilor audiați rezultă că în cursul lunii martie 2008, inculpatul, după eliberarea din penitenciar a locuit la adresa din comuna Jilava, șos.- nr.33,.304, etaj 3,.59, județ I, împreună cu mama sa și cu soțul acesteia, victima
În vara anului 2008, mama inculpatului - - decedează și, după decesul acesteia, inculpatul locuiește la adresa de mai sus numai cu victima
În declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, martorii G, și au arătat că, în data de 19 septembrie 2008, în jurul orei 19,00, au auzit țipete pe holul blocului, situație în care deplasându-se în zona respectivă l-au văzut pe inculpatul, care, în timp ce victima G era căzută pe pardoseală, o imobilizase și o lovea în mod repetat cu pumnii în zona pieptului.
La intervenția martorilor, inculpatul a târât victima afară din cameră, după care a îmbrâncit-o pe hol, victima căzând pe ciment.
De asemenea, martorii au arătat faptul că, după acest incident nu au mai văzut-o pe victima G, dar că au auzit din locuința victimei țipetele acesteia, în mai multe rânduri, în condițiile în care, în același timp, se auzeau zgomote produse de către inculpat, care o agresa pe victimă și îi adresa injurii. Declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, din care rezultă că victima a prezentat multiple leziuni traumatice produse prin loviri repetate cu corpuri dure, cât și prin comprimare.
Astfel, din depoziția martorei rezultă că, la un moment dat, auzind zgomote puternice în scara blocului, a ieșit și a văzut personal cum inculpatul lovea partea vătămată în interiorul locuinței, partea vătămată fiind culcată pe pat, iar inculpatul în picioare lângă pat.
Martora a arătat că pe holul blocului a văzut personal cum inculpatul îi aplica părții vătămate mai multe lovituri de pumni în zona pieptului, capul victimei fiind prins între picioarele inculpatului. Aceeași martoră a mai arătat în fața instanței că l-a văzut personal pe plin de sânge, însă nu a asistat la finalizarea acestui conflict. A mai susținut martora ca singura scenă de violență fizică la care a asistat este cea descrisă mai sus, însă între inculpat și victimă au mai existat astfel de incidente violente, zgomotele specifice fiind percepute de martoră prin pereți.
La rândul său martorul Gaa rătat în depoziția dată în fața instanței la termenul de judecată din 16.04.2009, că a fost trezit din somn de soția sa, aceasta solicitându-i expres să intervină în conflictul dintre inculpat și victimă. În consecință, martorul s-a prezentat în locuința inculpatului, însă nu a asistat la lovirea efectivă a victimei, ci doar l-a văzut pe prezentând urme de lovire în zona cavității bucale și a ochiului stâng.
În declarațiile date, inculpatul - inițial - a recunoscut faptul că, în perioada 19 - 25 septembrie 2008, lovit de mai multe ori pe victima G cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului - ulterior - acesta revenind asupra declarațiilor și arătând că, în realitate, victima a fost lovită de către autori necunoscuți, în timp ce se afla la cerșit în B și că, pe fondul unor discuții în contradictoriu, la rândul lui a lovit victima de două - trei ori cu palma peste față. Totodată, inculpatul a arătat că în săptămâna dinaintea decesului, victima Gar efuzat să mai mănânce, situație în care în mai multe rânduri a încercat să-i dea acesteia de mâncare cu forța, prinzând-o de față și obligând-o să mănânce.
Apărările inculpatului au fost înlăturate de instanța fondului, ca fiind contrazise de probele administrate în cauză, din care a rezultat faptul că, în mod repetat, inculpatul a lovit pe victima G cu pumnii și picioarele în diferite zone anatomice ale corpului, comprimând gura, formațiunile gâtului și toracele victimei, provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
medico-legală, dispusă și efectuată în cauză prin raportul de autopsie medico-legală nr.3/J/313/2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului I, a concluzionat următoarele: "Moartea lui Gaf ost violentă. Ea s-a datorat insuficienței - cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului, și toraco-abdominală cu corpuri dure.
Cu excepția leziunilor tanato-generatoare (echimoze, plăgi, escoriații și hematoame la nivelul: feței, a buzelor, obrajilor, regiunii cervicale anterioare, lobului tiroidian stâng cu fisură inferior laringian stâng, cu multiple fracturi costale bilaterale pe liniile axilare anterioare, cu hematom mezenteric și hemoperitoneu), la autopsie s-au mai constatat și alte leziuni traumatice (multiple infiltrate sanguine epicraniene, fracturi de oase proprii nazale, hematom subdural occipital drept, hemoragie meningee cerebeloasă bazală dreapta și infiltrate sanguine perirenale stângi, pe fața anterioară, difuze). Aceste leziuni au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure în aceleași context lezional traumatice. Între leziunile toraco - cervico - toraco - abdominale și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Cercetările gazcromatografice - masspectrometrice efectuate pe stomac au dat rezultate negative pentru substanțele toxice curente. analizat nu conține alcool etilic. recoltat de la cadavru aparține grupei "
Prin urmare, mențiunile raportului de expertiză medico-legală nr.3/J/313/2008 demonstrează existența legăturii de cauzalitate între actele de agresiune fizică săvârșite de inculpat și decesul victimei de producere a leziunilor tanato-generatoare este evidențiat prin depozițiile martorilor care au asistat la agresiunea exercitată de inculpat. Astfel, conform celor menționate mai sus, martora a declarat că a văzut personal cum inculpatul lovea în mod repetat victima cu pumnii în zona pieptului, capul victimei fiind prins între picioarele inculpatului. Conform raportului de necropsie, moartea victimei s-a datorat insuficienței - cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului, și toraco-abdominală cu corpuri dure.
Față de mențiunile exprese ale raportului de necropsie, raportat la depozițiile martorilor, instanța fondului a arătat că nu poate reține apărările inculpatului, conform cărora ar fi lovit partea vătămată doar cu palmele, iar decesul ar fi intervenit pe un fond patologic preexistent, huiturile fiindu-i eventual aplicate de alte persoane. Existența unor antecedente patologie anterioare nu poate influența în nicio măsură asupra faptei reținute în sarcina inculpatului, cât timp raportul de necropsie stabilește în mod clar că moartea victimei a fost violentă, iar martorii audiați confirmă faptul că inculpatul este autorul actelor de violență extremă exercitate asupra victimei. Din acest punct de vedere - a arătat judecătorul fondului - proba cu actele medicale ale victimei nu este o probă utilă pentru justa soluționare a cauzei, în condițiile în care cauzele decesului sunt menționate expres în raportul de necropsie.
Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice în zone vitale ale corpului, susceptibile să provoace grave leziuni interne și în final moartea victimei, mecanismul de producere și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei, ca și atitudinea inculpatului - atât în timpul cât și imediat după săvârșirea faptei - evidențiază că acesta a prevăzut și acceptat posibilitatea morții victimei, astfel încât, din punct de vedere al laturii subiective, el a acționat cu intenția de a ucide victima, iar nu cu praeterintenție, motiv pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracțiunea prevăzută de art.183 Cod penal.
Lovirea repetată a victimei cu corpuri dure în zone vitale, producându-i leziuni grave care i-au cauzat moartea, conduce la concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale, rezultat pe care nu numai că l-a acceptat, dar l-a și urmărit, în raport de modul cum a conceput și finalizat activitatea infracțională, acționând cu intenție directă.
Infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal este o infracțiune praeterintenționată, întrucât inculpatul acționează cu intenție în ceea ce privește lovirea victimei și este în culpă în raport cu rezultatul mai grav care se produce - moartea victimei.
Din moment ce, prin raportul medico-legal de necropsie nr.A3/J/313/2008, întocmit de către Serviciul de Medicină Legală al Județului I, se menționează că moartea lui Gaf ost violentă, datorându-se insuficienței - cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului, și toraco-abdominală cu corpuri dure - arată prima instanță - este evident că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau să aibă alt rezultat decât producerea decesului. În raport de această gravitate cu totul neobișnuită a loviturilor aplicate și cu rezultatul aproape imediat letal, actele de violență comise de inculpat asupra mai multor zone vitale ale corpului victimei reprezintă modalitatea de concretizare a scopului de a ucide victima.
De aceea, modul de ansamblu în care au fost aplicate loviturile, ca și rezultatul imediat letal al acestora infirmă susținerea apărării conform căreia inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care i-ar fi depășit intenția cu care el a acționat în realizarea scopului de a-i aplica o corecție victimei.
Pentru aceste argumente, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul inculpatului, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. c pen în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen în infracțiunea prev. de art.183 pen.
Din probele existente la dosar rezultă că inculpatul a aplicat în mod repetat lovituri victimei în perioada 16-25 septembrie 2008, din depozițiile martorilor rezultând că inculpatul avea relativ des incidente de violență fizică cu victima. Din depozițiile martorilor și G rezultă că actele de violență au fost exercitate de inculpat asupra victimei în decursul mai multor zile, aceștia auzind țipetele victimei.
Având în vedere intervalul de timp destul de mare în care au fost exercitate agresiunile față de victimă, reținând și vârsta înaintată a acesteia, instanța a reținut că violența exercitată de inculpat în suprimarea vieții victimei a depășit caracteristicile oricărei acțiuni violente, având ca scop uciderea persoanei, ca urmare a intensității loviturilor aplicate, îndeosebi în zona gâtului, capului precum și a toracelui, fiind demonstrată ferocitatea deosebită a inculpatului, dar și chinurile insuportabile prin care victima a trecut.
În consecință, în cauză s-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art.176 lit. a Cod penal, infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului fiind săvârșită prin cruzimi. Sintetizând, prima instanță a reținut că inculpatul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari și prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere.
De asemenea, în cauză, pe lângă dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, relative la starea de recidivă mare postcondamnatorie, au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, relative la recidiva mare postexecutorie, deoarece, din considerentele sentinței penale nr.304 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, la data de 02.03.2004, în dosarul nr.2053/2003, rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 1137/1997, în executarea acestei pedepsei inculpatul a fost arestat la data de 19.02.1997 și liberat condiționat la data de 19.10.1999, cu un rest de 488 de zile, pedeapsa considerându-se executată la data de 19.03.2001.
Sentința penală nr. 304 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală la data de 02.03.2004 în dosarul nr.2053/2003, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20.pen rap. la art.174-175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, este o cauză de întrerupere a termenului de reabilitarea judecătorească, având în vedere dispozițiile art.137 alin. 1 lit. a Cod penal. Prin urmare, reținând că inculpatul a suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare judecătorească, instanța a avuta în vedere că, la data săvârșirii infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat în speță, termenul de reabilitare judecătorească față de pedeapsa de 4 ani închisoare nu expirase, astfel încât fapta este comisă și în stare de recidivă mare postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
În consecință, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța fondului a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174 raportat la art.176 lit.c Cod penal, în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen. în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a și c pen în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a și b pen.
A concluzionat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului - constând în aceea că în intervalul 16-25 septembrie 2008 în mod repetat cu corpuri dure și a comprimat gura, formațiunile anatomice ale gâtului și toracele victimei G, provocându-i acestuia leziuni traumatice care au dus la deces - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 raportat la art.176 lit. a și c Cod penal, în condițiile stării de recidivă prevăzute de art.37 alin.1 lit.a și b Cod penal.
Pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă (art. 19 pct. 1 lit. a din Cod Penal), de a suprima viața victimei, împrejurare ce rezultă din faptul că a aplicat lovituri directe și repetate victimei, cu mijloace idonee, de potențial letal; actul exterior de conduită, constând în aplicarea unor lovituri în zone vitale ale corpului victimei: cap, torace, abdomen, regiunea cervicală; intensitatea loviturilor a fost puternică, ceea ce se relevă din multitudinea și dimensiunile leziunilor, precum și din gravitatea leziunilor și consecințelor acestora; elementul volitiv, constând în urmărirea de către inculpat a scopului de a provoca moartea victimei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal.
Astfel fiind, instanța a apreciat că, în cauză, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu limite orientate spre maxim, numai aceasta fiind în măsură să contribuie eficient la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, apreciind primul apelant că soluția este netemeinică, iar al doilea apelant (inculpatul) că este nelegală.
Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia criticat soluția pentru netemeinicie, solicitând - în final - aplicarea unei pedepse mai ferme, în raport de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, de periculozitatea manifestată de inculpat, de consecințele grave ale faptei sale, împrejurările comiterii acesteia într-un interval de 10 zile, lovind în mod repetat pe partea-vătămată în vârstă de 78 ani, provocându-i aproximativ 50 de leziuni, care au condus la decesul victimei. Cu privire la inculpat, Parchetul a mai solicitat a se avea în vedere faptul că acesta a suferit mai multe condamnări, ultima fiind de 9 ani închisoare.
Față de toate circumstanțele cauzei, s-a solicitat admiterea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, aplicarea unei pedepse de 25 ani închisoare și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, cu deducerea perioadei arestului preventiv.
Inculpatul, prin apelul formulat în scris și susținut oral de avocat din oficiu, a solicitat sub aspectul nelegalității soluției pronunțate de instanța fondului, achitarea sa, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit. c Cod penal, având în vedere că fapta nu este săvârșită de către acesta.
Curtea - examinând apelurile declarate de către Parchet și inculpat, sub aspectul criticilor aduse soluției pronunțate de instanța fondului, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală - apreciază că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate, rezultă că instanța fondului a reținut corect situația de fapt căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Astfel, s-a reținut că, în perioada 16 - 25 septembrie 2008, inculpatul a lovit în mod repetat cu corpuri dure și a comprimat gura, formațiunile anatomice ale gâtului și toracele victimei G, provocându-i acesteia leziuni traumatice, care au dus la deces.
Din ansamblul probator administrat la urmărirea penală și la instanța de fond, se constată că, în cursul lunii martie 2008, inculpatul, după eliberarea din penitenciar, a locuit într-o garsonieră din comuna Jilava, împreună cu mama sa și cu soțul acesteia, victima După decesul mamei sale, în vara anului 2008, inculpatul a rămas să locuiască numai cu victima.
Martorii audiați în cauză, respectiv G, și, au arătat că în data de 19 septembrie 2008, în jurul orei 1900, au auzit țipete pe holul blocului, situație în care s-au deplasându-se în zona respectivă, unde l-au văzut pe inculpat, care, în timp ce victima era căzută pe pardoseală, o imobilizase și o lovea în mod repetat cu pumnii în zona pieptului.
În încercarea de aplanare a conflictului, la intervenția martorilor, inculpatul a târât victima afară din cameră, după care a îmbrâncit-o pe hol, aceasta din urmă căzând pe ciment.
De asemenea, martorii au mai arătat faptul că după acest incident, nu au mai văzut victima, dar că au auzit din locuința victimei țipetele acesteia, în mai multe rânduri, în condițiile in care în același timp se auzeau zgomote produse de către inculpat, care o agresa pe victimă și îi adresa injurii.
Prin raportul de autopsie medico-legală nr.3/J/313/2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului I, s-a concluzionat: "Moartea lui Gaf ost violentă. Ea s-a datorat insuficienței - cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin comprimarea gurii, a organelor gâtului, și toraco-abdominală cu corpuri dure.
Între leziunile toraco - cervico - toraco - abdominale și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată".
Sub aspectul nelegalității hotărârii invocate de către inculpat, în sensul că nu el este autorul omorului, Curtea constată această susținere ca fiind inexactă, contrazisă de toate celelalte probe ale cauzei și a fost înlăturată de prima instanță, pe baza unei juste și temeinice motivări, pe care instanța de control judiciar și-o însușește.
În cauza dedusă judecății, inculpatul a acționat agresiv, într-un interval de 10 zile, lovind în mod repetat pe partea-vătămată în vârstă de 78 ani, provocându-i aproximativ 50 de leziuni, care au condus la decesul victimei.
Deși în prezent inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, este de observat că - inițial - la urmărirea penală filele 71-81), acesta a recunoscut întocmai situația de fapt.
Pentru aceste argumente, Curtea constată - ca și instanța de fond - că fapta a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate - singura critică a apelului Parchetului, se apreciază că instanța fondului a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, vizând "Criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate", limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitățile și împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite.
Se constată că instanța fondului a făcut o apreciere corectă în ceea ce privește reținerea, prin schimbarea încadrării juridice, a agravantei prevăzute la litera a din art.176 Cod penal, respectiv omorul prin cruzimi, precum și recidiva în condițiile art.37 lit.a și lit.b Cod penal.
De altfel, inculpatul - în vârstă de 45 de ani, la data săvârșirii faptei - are o bogată activitate infracțională, astfel cum rezultă din fișa de cazier de la dosar, cumulul aritmetic al condamnărilor ajungând la 18 ani de închisoare, din care ultima pedeapsă fiind de 9 ani, pentru o faptă de același gen.
Curtea apreciază că, prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 21 ani, deci orientată spre limita maximă prevăzută de lege, cu executare în regim de detenție, în raport cu toate împrejurările cauzei, aceasta își poate atinge scopul, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal, pedeapsa ca mijloc de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv ca metodă de constrângere și reeducare a condamnatului.
Așa fiind, Curtea, în baza art.371 pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, urmează a respinge - ca nefondate - apelurile declarate de către Parchet și inculpatul.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală raportat la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29.09.2008, la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului, declarate împotriva sentinței penale nr.519 din data de 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, ca nefondate.
prevenția inculpatului de la 29.09.2008, la zi și menține măsura arestări preventive.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Nedelcu Antoaneta
