Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 365/

Ședința publică din 28 martie 2008

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 43/CC/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de avocat ales, inculpatul în stare de arest și asistat de avocat, lipsind inculpatul, care este află internat în Spitalul Penitenciar Jilava în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, pentru care se prezintă avocați aleși și.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul este internat în Spitalul Penitenciar Jilava în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice, absența acestuia în instanță fiind motivată de o cauză obiectivă, astfel că se poate judeca această cauză și fără ca inculpatul să fie prezent, și nemaifiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Pentru inculpatul, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și punerea în libertate de îndată a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. În susținerea cererii sale invocă faptul că în încheierea atacată pentru inculpatul nu se învederează nici o motivație pentru prelungirea măsurii arestării preventive, iar în cererea Parchetului se arată în mod general necesitatea prelungirii arestării preventive, fără a se indica pentru fiecare inculpat motivele care impun această prelungire. De asemenea, arată că această cauză are un interes mediatic, fiind cel mai important caz al DIICOT, iar toate solicitările DIICOT nu au legătură cu prezența inculpatului în stare de arest preventiv, acesta fiind incriminat printr-o singură declarație. Mai arată că în cauză nu se ține cont de jurisprudența generală, că în cazul inculpatului prelungirea arestării preventive este o măsură exagerată, invocând în acest sens practica CEDO în materie. Solicită să se analizeze oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului, care are consecințe grave asupra statutului personal. Referitor la cauzele mediatizate în T, în toate se arată că se impune menținerea în arest preventiv a inculpaților. Totodată, solicită să se arate care sunt probele care reclamă prezența în arest preventiv a inculpatului.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, care este suficientă pentru finalizarea urmăririi penale și arată că în cele 30 de zile de arest nu s-a adus față de inculpat nici un act incriminator.

Pentru inculpații și, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii iar în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. c Cod proc.penală să se trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș privind propunerea de prelungire a arestării preventive. În motivarea cererii sale, arată că doamna judecător era incompatibilă, în temeiul art. 48 lit. a C.P.P. să judece cauza, întrucât a emis mandatul de arestare pentru inculpatul. Codul d e procedură penală nu face deosebire cu privire la noțiunea de "judecată", iar încheierea este o hotărâre judecătorească, care poate fi pronunțată numai dacă are loc o judecată. În consecință, orice judecată are ca rezultat pronunțarea unei hotărâri judecătorești, lucru arătat în partea generală a Codului d e procedură penală, având un sens general. Astfel, doamna judecător era incompatibilă să judece cererea de prelungire a arestării preventive față de inculpatul. care trebuia făcută de un alt judecător. Susține că este absurd ca același judecător să facă o verificare a măsurii arestării preventive luată chiar de el față de același inculpat, întrucât acel judecător nu ar putea să dovedească că a greșit când a luat măsura arestării preventive.

Dacă instanța va trece peste această chestiune de procedură, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pe fond și să nu se prelungească măsura arestării preventive față de inculpați.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura interzicerii de a părăsi țara sau localitatea.

Referitor numai la inculpatul, susține că nejustificat Tribunalul Timișa dispus prelungirea arestării preventive cu 23 zile, în sarcina acestuia neputându-se reține din acte săvârșirea vreunei fapte penale. Inculpatul a recunoscut că persoana din mașină a luat o geantă din bancă și i-a solicitat să o predea altei persoane. Inculpatul nu știa ce proveniență au banii, în bancă și pe stradă era liniște și nu putea presupune că banii au proveniență frauduloasă. Inculpatul nu a avut nici o implicare în cauză; în dosarul de urmărire penală nu sunt probe ci doar un proces-verbal, care nu are nici o valoare probatorie. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive față de acesta.

Referitor la inculpatul, același apărător susține că Tribunalul Timișa dispus nejustificat menținerea arestării preventive pentru 30 de zile. Mai arată că acest inculpat nu se poate prezenta în instanță din cauza stării de sănătate fizică și psihică deplorabilă în care acesta se află. Prezumtiva faptă a lui nu poate fi probată nici la nivel de indicii. Se observă faptul că Tribunalul Timișa emis mandatul de arestare pe baza indiciilor. În acest sens, invocă cauza Latellier c/a Franța, unde arestarea preventivă s-a făcut pe baza unor indicii de vinovăție, însă arată că în România se cer probe, care în cauză nu au existat și nici nu există pentru a se dovedi vinovăția acestui inculpat. Singurele probe ar fi declarațiile unor coinculpați, care vorbesc despre participarea inculpatului la comiterea acestei fapte. doi coinculpați, după luarea măsurii arestării preventive au dat aceste declarații, care nu au valoare probatorie, nu se coroborează cu alte probe, neputând fi luate nici ca indicii. Măsura arestării preventive luată fără indicii sau probe, conform art. 148.C.P.P. nu există. Susține că privarea de libertate a inculpatului este nelegală și netemeinică, că există dubii asupra actelor de procedură. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii și să nu se prelungească măsura arestării preventive față de inculpatul.

Avocat, pentru inculpatul, achiesează la cele susținute de ceilalți apărători aleși, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului. Arată că instanța de fond a motivat propunerea de arestare preventivă pe pericolul concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică, modalitatea de săvârșire a faptelor, care au avut loc pe raza mai multor localități și în mod organizat, motive care nu au nici o legătură cu pericolul pentru ordinea publică. Inculpații nu se cunoșteau și nu aveau legături unul cu altul. Procesul-verbal este încheiat "pro causa" și nu are valoare probatorie, nefiind martori care să dovedească că unele persoane au luat legătura cu familiile coinculpaților pentru a le influența.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Procurorul pune concluzii de admitere a excepției invocate de avocatul referitor la faptul căacelași judecător a dispus emiterea mandatului de arestare preventive și prelungirea măsurii arestării preventive, existând cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 lit. a În C.P.P. acest sens, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecare.

Pe fond, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală. Arată că faptele comise de inculpați sunt foarte grave, că starea de normalitate este cea de a respecta legea, iar excepția este de aoî ncălca, că prima instanță prin motivarea încheierii a interpretat corect probatoriul administrat.

Inculpatul se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său și arată că este nevinovat.

Inculpatul arată că a ajuns în acest cerc infracțional fără să-și dea seama, că a încercat doar să ajute, neștiind ce proveniență au acești bani, că este foarte dificil că stea într-o celulă de 4. împreună cu alte 5 persoane care fumează, că i s-a sechestrat casa și nu vrea să o piardă, că nu este implicat în aceste fapte și dorește să fie judecat în libertate. De asemenea, susține că nu l-a terorizat nimeni să dea declarații, că nu-l cunoaște decât pe, despre care nu știa că este implicat și că această persoană nu are dosar penal și nu este judecat în cauză.

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 43/CC din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 159.C.P.P. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș. S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 25.03.2008 până la data de 23.04.2008;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 25 de zile, începând de la data de 30.03.2008 până la data de 23.04.2008;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 23 de zile, începând de la data de 01.04.2008 până la data de 23.04.2008 inclusiv.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145.C.P.P. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpatului.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145¹.C.P.P. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorul ales al inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 19.03.2008 sub număr dosar -, Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații pe o perioadă de 30 de zile începând din data de 25.03.2008 până în data de 23.04.2008, iar pentru inculpații: pentru o perioadă de 25 zile începând din data de 30.03.2008 până la data de 23.04.2008, iar pentru inculpații, și pentru o perioadă de 23 zile, începând din data de 01.04.2008 până în data de 23.04.2008.

În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.

Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, avându-se în vedere complexitatea cauzei și necesitatea administrării tuturor probelor necesare tragerii la răspundere penală a inculpaților, în cauză mai fiind necesare următoarele acte procesuale și procedurale: obținerea de la BRD Cad ocumentației de control solicitată de parchet; obținerea tuturor listingurilor telefonice ( și ) ale terminalelor persoanelor cercetate în prezenta cauză; obținerea de la serviciile specializate a transcrierilor interceptărilor telefonice și efectuarea proceselor-verbale de transformare în probe a interceptărilor discuțiilor purtate de membrii grupului infracțional; obținerea și desecretizarea locațiilor terminalelor de care s-au folosit membrii grupului infracțional; efectuarea prezentării materialului de urmărire penală tuturor inculpaților.

Prin ordonanțele din data de 03.02.2008 emise de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș în dosarul nr. 12/D/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, reținându-se în sarcina acestora că împreună cu mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008 prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul inculpatului, care a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. O parte din bani au fost transferați de inculpatul în contul său și cel al numitei, deschise la Banca Transilvania - Sucursala

Prin ordonanțele din data de 05.02.2008 emise de DIICOT - Teritorial Timiș în dosarul nr. 12/D/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații

și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, reținându-se în sarcina acestora că împreună cu mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008 prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei, sumă care a fost transferată fără drept de inculpata, din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul inculpatului, care a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. O parte din bani au fost transferați de inculpatul în contul său și cel al numitei, deschise la Banca Transilvania - Sucursala

Prin ordonanța din data de 12.02.2008 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș în dosarul nr. 12/D/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, reținându-se în sarcina acestuia că împreună cu mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008 prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei, din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul inculpatului, care a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. Această sumă a fost predată de către inculpatul inculpatului, care la rândul său a predat-o mai departe inculpatului.

Față de inculpați sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod proc.penală, respectiv există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.

De asemenea, pedepsele pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă cercetarea inculpaților în stare de libertate, rezultă din modalitatea de acțiune, adică mai multe persoane aflate în localități diferite, care au colaborat în mod organizat, urmarea imediată constând în atingerea gravă adusă relațiilor sociale referitoare la proprietate și la siguranța circuitului bancar.

La luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților, cât și la prelungirea acestei măsuri, Tribunalul Timișa avut în vedere și dispozițiile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Letellier c/a Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când prin gravitatea deosebită o anumită infracțiune poate suscita o anumită tulburare a acestei ordini publice.

Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și respingerea propunerii procurorului de prelungire a duratei arestului preventiv, iar în subsidiar admiterea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu titlul de chestiune prejudiciabilă, apărătorul inculpaților și a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii recurate deoarece a fost pronunțată sub stare de incompatibilitate de către judecătorul Tribunalului, același judecător pronunțând și arestarea inculpatului.

Motivele invocate de apărători și inculpați în susținerea recursurilor astfel declarate, au fost expuse prin concluziile orale formulate în fața Curții de Apel, la acest termen de judecată, și sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de cei trei inculpați, prin prisma motivelor invocate, a chestiunilor prejudiciabile evocate, dar și devolutiv, conform prev. art. 385⁶alin. 3 Cod proc.penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, cu referire la chestiunea prejudiciabilă în opinia apărării inculpatului, privind starea de incompatibilitate a judecătorului de a dispune, atât arestarea preventivă, cât și prelungirea duratei arestului preventiv, prin două încheieri succesive, Curtea statuează că un astfel de motiv de abținere/incompatibilitate nu este prevăzut printre cazurile enunțate limitativ de dispozițiile art. 46-48 Cod proc.penală. Cauza de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod proc.penală, la care s-a făcut referire de către apărarea acestui inculpat, privește incompatibilitatea judecătorului de a judeca, dacă, în cauza respectivă, a soluționat propunerea de arestare preventivă sau de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale. Textul normei procesual penale enunțate trebuie interpretat, "ratio legis", în sensul intenționat de legiuitor, în acord cu scopul procesului penal și al bunei desfășurări a actului de justiție penală. Aceste două componente se reflectă în mod specific în activitatea organelor judiciare, atât pe parcursul fazei de urmărire penală, cât și a fazei de judecată, raportat la obiectul unei cauze penale, determinat, conform art. 9 Cod proc.penală, ca acțiune penală de tragere la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Drept consecință, prin cauză penală se înțelege totalitatea activităților jurisdicționale subsumate acțiunii penale de tragere la răspundere penală, activități efectuate în deplinătate de jurisdicție de instanța de judecată învestită cu soluționarea, sub toate aspectele, a acțiunii penale. Prin urmare, noțiunea de cauză penală nu se restrânge la una dintre activitățile desfășurate în cursul urmăririi penale, cum ar fi arestarea preventivă sau prelungirea arestării preventive.

Distincția arătată este producătoare de consecințe juridice cu referire la cauza de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod proc.penală. Astfel, pe de o parte, judecătorul nu este incompatibil în a soluționa cereri și propuneri, repetate și având același obiect, în cursul urmăririi penale, nefiind încă judecătorul cauzei penale. Pe de altă parte, judecătorul care a luat unele măsuri penale în cursul urmăririi penale, și-a consumat imparțialitatea odată cu luarea acestor măsuri, fiind pe acest temei incompatibil de a judeca, în continuare, cauza penală pe fondul obiectului său.

Prin consecință, judecătorul urmăririi penale are puterea conferită de lege de a se pronunța asupra cererilor și propunerilor referitoare la activitățile jurisdicționale, date în competența sa, chiar dacă astfel de activități privesc aceeași persoană și același fel de măsuri. În schimb, judecătorul urmăririi penale nu poate fi judecătorul cauzei penale după sesizarea instanței cu soluționarea acesteia pe fondul acțiunii penale.

Curtea de Apel statuează, în încheiere, că judecătorul care a luat măsura arestării preventive nu s-a aflat în cauza de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod proc.penală, iar încheierea de prelungire a arestării preventive nu este lovită de nulitate.

Referitor la critica adusă de inculpați motivelor pentru care s-a prelungit arestul preventiv, Curtea de Apel urmează aoî nlătura în temeiul considerentelor ce succed.

Astfel, potrivit art. 155 alin. 1 Cod proc.penală, arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Prin urmare, prelungirea arestării se poate dispune, fie constatând că persistă temeiurile pentru care inculpatul a fost arestat, fie constatând că au intervenit noi temeiuri care justifică prelungirea detenției preventive.

În cauză, Tribunalul a dispus prelungirea arestării inculpaților, găsind incidentă prima ipoteză, în sensul că temeiurile care au condus la arestarea inițială nu s-au schimbat. Reținerea de către Tribunal a motivelor prin care procurorul își susține propunerea de prelungire (obținerea listingurilor telefonice, a transcrierilor interceptărilor telefonice, transformarea în probe a acestor transcrieri etc.) nu sunt "temeiuri noi", în sensul ipotezei a doua prevăzută de art. 155 alin. 1 Cod proc.penală, care să justifice imperios prelungirea arestării, ci activități proiectate a se desfășura în continuare în cursul urmăririi penale, cu inculpații în stare de arest.

Curtea de Apel, cercetând temeiurile pentru care s-a dispus arestarea inițială, art. 143 Cod proc.penală și art. 148 lit. f Cod proc.penală, constată că aceste temeiuri se mențin, întrucât: bănuiala rezonabilă, rezultând din indiciile temeinice și mijloacele de probă administrate, că s-au săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 7 din Legea nr. 39/2003), de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003), infracțiuni informatice și de spălare de bani (art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002), prin activitățile inculpaților, nu a fost înlăturată; regimul sancționator, în raport de încadrarea juridică a faptelor, prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel că incidența cazului de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod proc.penală, persistă în continuare; pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații, persistă de asemenea.

Curtea de Apel mai relevă că invitația făcută de apărarea inculpaților acestei instanțe, de a supune din nou cercetării judecătorești legalitatea și temeinicia motivelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă prin mandatele de arestare din 3 februarie 2008, nu poate fi primită, întrucât controlul judiciar asupra acelor motive se exercită pe calea recursului îndreptat împotriva încheierii penale de arestare preventivă, iar nu în cadrul recursului declarat împotriva încheierii penale de prelungire a arestării, când controlul judiciar cuprinde cercetarea judecătorească a menținerii sau nemenținerii temeiurilor inițiale de arestare, ori, după caz, constatarea unor temeiuri noi care să justifice prelungirea detenției preventive.

Curtea de Apel concluzionează, așadar, că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea inițială nu au dispărut și că acestea impun, în continuare, lipsirea de libertate a inculpaților.

Apărarea inculpaților a solicitat, cu titlu subsidiar, ca în ipoteza admiterii recursurilor, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile ce vizează instituirea obligației față de inculpați de a nu părăsi localitatea sau țara.

Curtea de Apel constată că o asemenea cerere formulată pe calea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventivă, este inadmisibilă, întrucât, conform prev. art. 141 alin. 1, teza a doua Cod proc.penală, încheierea prin care prima instanță respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b se C.P.P. vor respinge recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 43/CC/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare inculpat va fi obligat la câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale nr. 43/CC/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă fiecare inculpat la câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red./08.04.2008

Tehnored./2 ex./09.04.2008

Prima instanță: