Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 399
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 39/CC din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un set de acte medicale, privind familia inculpatului.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate. Până la efectuarea expertizei, trebuie făcută aplicarea prezumției de nevinovăție, putându-se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, față de susținerile inculpatului și acrele medicale depuse la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea Tribunalului Timiș este temeinică și legală, inculpatul prezintă pericol social concret pentru societate.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a fi pus în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39/CC din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 155, 156 și 159 Cod procedură penal, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații:, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/02.03.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.03.2009 până la data de 28.04.2009 inclusiv;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/02.03.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.03.2009 până la data de 28.04.2009 inclusiv.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și 1451.p Cod Penal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de apărătorul ales al inculpatului, avocat.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și 1451.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 741/P/2009 din data de 25.03.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.03.2009 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.03.2009 până la data de 28.04.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. h Cod Penal, viol, prev. de art. 197 alin. 3.Cod Penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2.
Cod PenalÎn sarcina inculpaților s-a reținut că în cursul nopții de 01/02.03.2009, în jurul orelor 01,00, aceștia au pătruns fără drept în locuința victimei în vârstă de 71 de ani, domiciliat în comuna, sat., nr. 178, jud. T, ocazie cu care au imobilizat și ștrangulat victima cu ajutorul unor cabluri, după care au întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, fără consimțământul acesteia.
S-a mai arătat că față de cei doi inculpați a fost luată de către Tribunalul Timiș măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea penală nr. 23/CC/02.03.2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 17 și 18 /02.03.2009.
Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, raportat la necesitatea completării materialului de urmărire penală cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, urmând a se efectua următoarele acte procedurale: examinarea victimei din punct de vedere medico-legal, valorificarea biocriminalistică a obiectelor și urmelor ridicate de la fața locului, reaudierea martorilor și pe formular tipizat, reaudierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții legale în cauză.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 741/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând cererea de prelungire din perspectiva actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 741/P/2009 din data de 02.03.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a pus în mișcare acțiunea penală față inculpații și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. h Cod Penal, viol, prev. de art. 197 alin. 3.Cod Penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestora că în cursul nopții de 01/02.03.2009, în jurul orelor5 01,00, aceștia au pătruns fără drept în locuința victimei în vârstă de 71 de ani, domiciliat în comuna, sat., nr. 178, jud. T, ocazie cu care au imobilizat și ștrangulat victima cu ajutorul unor cabluri, după care au întreținut raporturi sexuale cu minora în vârstă de 14 ani, fără consimțământul acesteia.
Prin încheierea penală nr. 23/CC/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1367/-, s-a dispus față de inculpați luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 02.03.2009 până la data de 30.03.2009 inclusiv.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri preventive față de cei doi inculpați, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, raportat la natura și modalitatea faptelor comise, precum și la persoana inculpaților, apreciindu-se totodată că lăsarea inculpaților în libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Din analiza probelor administrate in cursul urmăririi penale până in prezent prima instanță a reținut că nu s-au modificat temeiurile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive si nici nu au intervenit elemente noi care sa justifice revocarea sau înlocuirea acestei masuri apreciata ca fiind justificata.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, prima instanță a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații și, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp
De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni grave, cu implicații profunde asupra colectivității din care fac parte și inculpații.
În plus, măsura arestării preventive apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestor infracțiuni, prima instanță apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Prima instanță a apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și, iar mai mult decât atât, săvârșirea acestor fapte neurmate de o riposta fermă a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea atât inculpaților impresia ca pot persista in sfidarea legii, cât și altor persoane implicate în activități similare.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, prima instanță a reținut că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, prima instanță a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
De asemenea, s-a constatat că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale indicate în cuprinsul propunerii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actele de urmărire penală învederate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, tribunalul, în baza dispozițiile art. 155, 156 și 159 Cod procedură penală, admis propunerea, dispunând prelungirea arestării preventive a celor doi inculpați pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.03.2009 până la data de 28.04.2009, inclusiv.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul a respins cererile de înlocuire a măsurii preventive privative de libertate cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpați prin cei doi apărători.
Împotriva încheierii penale nr. 39/CC din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierea încheierii și în rejudecare să se dispună cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere prezumția de nevinovăție și actele medicale depuse.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, în raport cu solicitările inculpatului li din oficiu, potrivit art.3859alin.3 C.P.P. se constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, viol și violare de domiciliu, fapte pentru care instanța a admis propunerea formulată de parchet și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, precum și a coinculpatului.
În mod corect s-a constat că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f C.P.P. iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, justificând în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv.
Față de infracțiunile săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, de impactul avut asupra colectivității din care fac parte și inculpații, se apreciază că interesul general la acest moment este ca aceștia să fie cercetați în continuare în stare de arest preventiv.
Fiind întrunite condițiile legale pentru luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, se constată că recursul declarat de inculpatul, este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art.385/15 pct.1, lit.b
C.P.P.Văzând și dispozițiile ar.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 39/CC din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/05.05.09
Dact: 2 exempl/ 05.05. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
