Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 397
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 220/PI/27.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate a inculpatului, deoarece acesta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, nu există mijloace de probă la dosar, din care să dovedească vinovăția inculpatului, singurele probe fiind cele trei declarații, nu există un flagrant reușit, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.160/2
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, încheierea recurată fiind temeinică și legală, însușindu-și motivarea acestei încheieri.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu prezintă pericol social, în ziua arestării sale se afla în localitatea A, nu a săvârșit fapta, solicitând punerea sa de îndată în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 220/PI/27.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 1608a,aliniat 6 din Codul d e Procedură Penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, născut la data de 25.01.1990, aflat în prezent în Arestul IPJ
În baza art. 192 al. 2 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 1873/2503.2009 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar aratând că a fost arestat și cercetat în dosarul nr. 25/D/P/2009 al DIICOT Biroul Teritorial Timiș, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, limitele de pedeapsa pentru aceasta infractiune fiind de 15 ani, astfel ca nu poate să-l împiedice să beneficieze de prev. art. 1602.C.P.P. referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
Potrivit art. 136 al. 2.C.P.P. scopul măsurilor preventive poate fi atins în cursul procesului penal și prin liberare provizorie sub control judiciar, conduita sa înainte de data arestării cât și pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză neimpunând privarea sa de libertate, măsura arestării preventive fiind o măsură cu caracter excepțional ce nu poate deveni o regulă în cursul procesului penal care să înlăture prezumția de nevinovăție a sa.
Mai arată că, formulează prezenta cerere având în vedere faptul că nu există nici un pericol în ce privește persoana sa din care să rezulte că ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză, neavând antecedente penale, nu a fost prins în flagrant comercializând sau punând la dispozitia tertilor, droguri, nu exista nici o proba care sa-l incrimineze, astfel că temeiurile care au stat la baza luării masurii arestarii preventive nu se regăsesc în probele dosarului de urmărire penală.
Totodata mai susținut că in cazul inculpatului de față nu se pune problema unui potențial pericol social concret, prezenta acestuia în societate în stare de libertate neputînd fi demonstrată că ar constitui amenintare la buna desfăsurare a relațiilor sociale Mai arată că Instanta Supremă a reafirmat într-o decizie de speță - principiul asigurarii libertății persoanei în cazul procesului penal, statuînd, arestarea preventiva, ca institutie a dreptului procesual penal, funcționează ca mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situatii de natură sa pună în pericol efiicienta desfăsurare a procesului penal, prin obstacole, dificultățile și derulările pe care le pot produce, ca atare starea de libertate constituie normalitate. Această măsură este prevăzută atât de Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizând că menținerea inculpatului în arest reprezintă o atingere adusă prezumției de nevinovăție, astfel încât, în condițiile în care starea de libertate reprezintă starea normală a unei persoane, se impune înlocuirea detenției preventive cu un control stabilit de către instanță, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu mai poate influența în vreun fel mersul cercetărilor.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 25/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanța a reținut că, prin ordonanța nr.25/D/P/2009 emisă la data de 13.03.2009, Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 12.03.2009, ca urmare a solicitării învinuitului, inculpatul a luat legatura cu concubina sa, Dobândă căreia i-a solicitat să predea droguri ( 19,2 grame hașiș ) învinuitului, în acea seară întâlnindu-se și cu învinuitul pentru predarea banilor, dar a refuzat primirea întrucât a fost avertizat că operațiunea de distribuire a drogurilor a fost supravegheată.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.31/CC/ 13.03.2009, în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr. 27/13.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Având a se pronunța asupra cererii de față, tribunalul a constatat că,sub aspectul limitelor de pedeapsăprevăzute delege pentru infracțiunea pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 1602din Codul d e Procedură Penală, inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, s-a observat că prin ordonanța mai sus arătată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, infracțiune sancționată de lege cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.
Însă, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este situate sub plafonul maxim de 18 ani nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 1602aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală dispune că într-o atare situație inculpatulpoatefi liberat provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpatului poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
Ori, prima instanța a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este în continuare cercetat, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestuia în libertatea provizorie sub control judiciar. B desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului în libertate și aceasta datorită modului de executare a întregii activități infracționale, poziției procesuale a inculpatului precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Pentru aceste considerente prezenta cerere a fost respinsă ca neîntemeiată iar în baza art. 192 aliniat 2 din Codul d e Procedură Penală inculpatul fiind obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva încheierii penale nr. 220/PI/27.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, a declarat recurs inculpatul -, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat admiterea recursului și implicit a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, nefiind probe în sensul vinovăției acestuia, flagrantul organizat nefiind reușit.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul -, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul Timiș în mod corect a conturat starea de fapt dedusă judecății, pe baza elementelor probatorii existente în cauză, împotriva inculpatului demarându-se o procedură judiciară prin care este acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev.de art.2 alin.1 din 143/2000, infracțiune care poate fi pedepsită cu până la 15 ani închisoare, existând indicii temeinice că inculpatul ar fi putut săvârși această infracțiune.
Se constată că inculpatul sub aspect formal, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, însă sub aspectul fondului cauzei, se apreciază că această măsură nu se impune a fi luată față de inculpat deoarece buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului, în stare de libertate, datorită pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul punerii sale în libertate, raportat la natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, așa cum a fost ea reținută de procuror și nu în ultimul rând de poziția sa procesuală avută până în prezent, de negare a activității sale infracționale.
Având în vedere că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, datorită faptului că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru buna desfășurare a procesului penal, această măsură fiind necesară, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 220/PI/27.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/16.04.2009
Dact: 2 exempl/ 16 Aprilie 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
