Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 396
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatei depune la dosar motivele de recurs, însoțite de un set de înscrisuri, practică judiciară CEDO, caracterizări, solicitând amânarea cauzei, pentru a se emite adresă la Tribunalul Timiș, pentru a ne trimite înregistrarea ședinței în care s-a pronunțat încheierea recurată, deoarece aceasta este lovită de nulitate, întrucât deși s-a consemnat în încheierea de ședință că i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatei, instanța nu a făcut acest lucru.
Procurorul se opune cererii formulate, deoarece în încheierea recurată apare menționat ultimul cuvânt al inculpatei.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al inculpatei, întrucât există alte căi de documentare și constatare a celor solicitate, și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare să nu se mai mențină măsura arestării preventive luată față de inculpată, urmând a se înlocui această măsură cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu subzistă impactul public, nu mai prezintă pericol social concret, a se reține expertiza medico - legală efectuată în cauză, care a stabilit că discernământul inculpatei este diminuat, urmând a se reține practica CEDO.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, a se reține că încheierea recurată este temeinică și legală și a se menține în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpată.
Inculpata, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales al inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de lată parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
De asemenea, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul ales al inculpatul.
Împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timișa formulat recurs inculpata solicitând casarea încheierii, iar în rejudecare să nu se mai mențină măsura arestării preventive, urmând a se înlocui această măsură cu una neprivativă de libertate, deoarece nu mai subzistă impactul public.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța Tribunalului Timiș, în baza art.300/2 C.P.P. raportat la art.160/b C.P.P. a menținut măsura arestării preventive a inculpatei și a celorlalți coinculpați, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie analizată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile.
S-a susținut că încheierea recurată este lovită de nulitate absolută, deoarece nu a fost dat ultimul cuvânt inculpatei, dar din încheiere rezult că a fost acordat ultimul cuvânt fiecărui inculpat pe rând, astfel că nu se constată încălcarea dispozițiilor art.341
C.P.P.Instanța, în mod corect a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru inculpată, nu s-au modificat pe parcursul procesului penal, aceste temeiuri justificând în continuare măsura arestării preventive.
Chiar dacă a trecut o perioadă de timp de la luarea măsurii arestării preventive, durata acesteia este justificată, de complexitatea cauzei, de probatoriul care trebuie administrat.
De asemenea, impactul care l-a produs asupra opiniei publice, infracțiunea săvârșită de către inculpată, împreună cu ceilalți coinculpați, nu s-a estompat, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, grupul infracțional organizat și calitatea inculpatei la data săvârșirii faptelor.
Astfel, avându-se în vedere faptele săvârșite, gravitatea acestora, modalitatea și caracterul organizat de acțiune, calitatea inculpate, impactul asupra colectivității, a faptelor săvârșite, se apreciază că instanța a procedat în mod legal și temeinic atunci când a prelungit în continuare măsura arestării preventive pentru inculpată.
În consecință, se apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.385/15 pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de inculpată să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal respinge recursul formulat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpata plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/05.05.2009
Dact: 2 exempl/ 06.05. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
