Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 403/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2643/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.403/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțată Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpatul, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Totodată s-a mai prezentat: interpretul ales de limbă bulgară - dl..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că recursul este formulat în temeiul art.385/6 al.3.
C.P.P.Primul motiv de recurs invocat privește nerespectarea prevederilor art.159 al.8 C.P.P. în sensul că recursul trebuie soluționat înaintea expirării duratei arestării preventive, dispuse anterior încheierii atacate. Printr-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr.25/2008, că termenul prev. de art.159 al.8 este C.P.P. un termen imperativ, și nu de recomandare. Față de aceste aspecte, solicită a se constata că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintită, are aplicare în cauza de față, în temeiul art.414/2.C.P.P. Încheierea atacată este lovită de efectul caducității, în sensul că nu produce efecte juridice, iar în baza art.197 al.1 C.P.P. este lovită de nulitate.
Instanța a apreciat că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. În motivarea încheierii, instanța de fond în mod greșit a făcut referire la art.136 al.8 C.P.P. în sensul că a analizat gradul de pericol social al infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere că este vorba despre prelungirea măsurii arestării preventive. Consideră că prelungirea arestării preventive nu era posibilă având în vedere că procurorul, potrivit art.131 Constituția României, apără ordinea de drept și nu ordinea publică. Apreciază că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aspectele învederate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, rejudecând, să se dispună lăsarea în libertatea a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, având în vedere următoarele aspecte:
Deși, într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că termenul prev. de art.159 al.8 C.P.P. este un termen imperativ, dar nu a precizat și care este sancțiunea depășirii acestui termen. În condițiile în care art.140 C.P.P. care se referă la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, nu face referire și la încălcarea acestui termen, în mod evident, nu se poate constata încetată de drept măsura arestării preventivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită a ase avea în vedere că în mod corect, prima instanță a constat pe de o parte că temeiurile ce au determinat luarea acestei preventive subzistă în prezenta cauză fără a suferi vreo modificare, iar toate probele administrate de la ultima prelungire până în prezent, nu sunt în favoarea inculpatului, iar pe de altă parte, această măsură preventivă, este necesară finalizării în bune condiții a urmăririi penală.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că poliția caută motive pentru a-l reține, împotriva sa neexistând nici un fel de dovezi, au trecut deja 3 luni și J de când este arestat. De asemenea, arată că este nevinovat și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 13.11.2009 până la 12.12.2009, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este nefondat.
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală, la data de 05.11.2009, sub nr-, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile de la 13.11.2009 până la 12.12.2009, inclusiv.
În susținerea propunerii, s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică și complicitate la efectuarea de operațiuni frauduloase fără acordul titularului, prev. de art. 25 din Legea 365/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea 365/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea 365/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002.
S-a reținut că, în data de 15.08.2009, inculpatul și o altă persoană, s-au deplasat la -ul nr. 310 aparținând BCR și aflat în zona Cale nr. 280, sector 2, unde au instalat un dispozitiv creat artizanal, în zona de introducere a cardurilor bancare, în fantă, cu care au copiat informațiile de pe magnetică a cardurilor aparținând mai multor cetățeni români care au efectuat tranzacții la acest bancomat, iar pentru copierea codului d e securitate, PIN, aceștia au montat un dispozitiv de formă, ce imita difuzorul de culoare neagră, amplasat în partea superioară a display-ului, în care se aflau dispozitivele electronice de filmat.
S-a mai arătat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru îndeplinirea următoarelor activități: reaudierea inculpatului, conexarea dosarelor aflate în lucru ce au ca obiect copierea informațiilor de pe carduri în România și retragerea de bani din Bulgaria; contactarea celorlalte unități de poliție din țară și obținerea de plângeri unde apar aceeași autori; obținerea răspunsului solicitat de la autoritățile bulgare; audierea martorilor din dosar; identificarea persoanelor implicate în activitatea infracțională a inculpatului și întocmirea referatului de terminare a urmării penale.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, Curtea ia în considerare mai multe aspecte, precum gradul de pericol social al infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului. Or, în speță, se constată ca inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, respectiv aria transfrontalieră a activităților desfășurate, numărul persoanelor implicate, natura infracțiunilor săvârșite, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra încrederii opiniei publice în siguranța folosirii instrumentele de plată electronice, sunt elemente certe care conduc la concluzia că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol social pentru ordinea publică, cercetarea lui în libertate fiind de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății civile.
Deși temeiul prev. de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală este imperativ, în lipsa unei dispoziții speciale de sancționare, nu poate fi dispusă revocarea arestului preventiv, chiar dacă termenul este depășit.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu interpret în c/val. a 3 ore va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./17.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață, Viorel Adrian
