Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2710/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.404/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție este reprezentat de procuror .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii din data de 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat G, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales,cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărător ales al inculpatului solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, urmând a proba că anumiți martori audiați în cauză cu privire la împrejurarea dacă au distribuit pliante ale societății și care au afirmat că nu s-au distribuit în cursul lunii februarie, nu mai erau angajați în perioada respectivă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune acestei probe cu înscrisuri, apreciind că aspectele pe care le învederează apărătorul ales le poate susține în cursul urmăririi penale, în fața procurorului. Având în vedere obiectul cauzei, consideră că actele depuse nu sunt relevante.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că acestea, față de obiectul probațiunii care se tinde a fi arătat, ajută la aflarea adevărului în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat G, arată că menține declarațiile date până în prezent, iar cu ocazia ultimului cuvânt, va mai face niște susțineri cu privire la persoana sa.
Apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond să se dispună cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Învederează instanței că inculpatul lucrează de peste 20 ani în sistemul fiscal, iar de 18 ani este comisar la garda financiară și nu a avut nicio o abatere, în acest sens fiind depuse la dosar, înscrisuri doveditoare, iar în prezent este șeful finanțelor publice în județul
Ceea ce i se impută inculpatului, este că a favorizat înșelăciunea a peste 100 de persoane cu vânzarea de apartamente, dar competența sa, ca și comisar al gărzii financiare, nu vizează nimic din aceste aspecte, ca și comisar de gardă financiară, el putând să controleze și să aplice amenzi în măsura în care normele fiscale sunt încălcate.
Însă acesta nu s-a limitat numai la aplicarea unor amenzi, ci ca urmare a unui control dispus de către acesta, s-a aplicat o amendă de 250 milioane societății care a păgubit alte persoane. Tot inculpatul, în numele gărzii financiare, a formulat 4 sesizări ale organelor de urmărire penală și o sesizare a oficiului pentru prevenirea și combaterea spălării banilor.
Critică încheierea recurată sub următoarele aspecte:
În principal, instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul că recurentul-inculpat ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Consideră că până în prezent, nu s-a probat vreo acțiune sau inacțiune prohibită de lege, săvârșită de către acesta. Consideră că elementul material al infracțiunii de luare de mită în formă continuată, nu este dovedit.
Ceea ce stă la baza învinuirii și punerii în mișcare a acțiunii penale, este denunțul unuia dintre coinculpați -, care a făcut un denunț pe 31 de pagini, din care 8 pagini se referă la inculpatul G, fiind vorba doar despre niște speculații, în sensul că acesta este înșelat de către asociații săi.
În sarcina inculpatului, se mai reține că ar fi pretins și primit mită în formă continuată, pe care ar fi perceput-o este sub forma unui folos pentru fiul său, care este proprietarul unei cafenele, care a încheiat cu firma, un contract de publicitate.
Cu privire la acest aspect, au fost audiați 10 ospătari de la cafeneaua respectivă, dintre care doar 3 lucrau la acel moment și doar 2 martori sunt menționați în propunere, care susțin că nu s-au distribuit pliante.
De asemenea, susține că în mod eronat, instanța de fond, reține față de inculpat sunt incidente dispozițiile art.148 lit.b C.P.P. în sensul că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. În acest sens, se reține că a mințit un martor, ce a fost audiat din oficiu, de către Departamentul Național Anticorupție și înaintea inculpatului. Față de aceste aspecte, apreciază că nu sunt întrunite condițiile art.143 C.P.P. cu privire la existența indiciilor temeinice, astfel că nu se impune luarea unei măsuri preventive privative de libertate.
Totodată, mai arată că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că lăsarea în libertate a inculpatul, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciind că în cauză nu este probată în mod cert existența pericolului concret pentru ordinea publică, cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
La instanța de fond, apărătorul inculpatului, a solicitat respingerea propunerii de arestare preventive și eventual, luarea măsurii obligării de a nu părăsii țara. Deși aceasta este o cerere esențială pentru inculpat, de natură a-i garanta drepturile sale procesuale, instanța de fond, nu se pronunță cu privire la această cerere, ceea ce atrage netemeinicia încheierii precum și nelegalitatea acesteia.
Față de aspectele mai sus invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, în principal să se dispună punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, în temeiul art.146 pct.11/1 C.P.P. să se dispună măsura obligării de a nu părăsii țara.
Depune motivele de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind încheierea pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod corect, prima instanță a constatat din analiza probelor administrate până la momentul pronunțării hotărârii, că sunt îndeplinite cerințele art.143 C.P.P. în sensul că existe probe certe din care rezultă presupunerea rezonabilă, că inculpatul a săvârșit fapta pentru este cercetat. În acest sens, instanța a făcut referire la probele administrate, respectiv denunțurile și declarațiile inculpatului, actele existente și ridicate de la garda financiară T, de la Direcția Generală a Finanțelor Publice, declarațiile martorilor audiați în cauză, contractul de prestări servicii la care s-a făcut referire, precum și documentele ridicate de la societatea.
De asemenea, instanța a constat că, în raport de probele existente, sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.b și f C.P.P. în sensul că există indicii din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a constatat că, în raport de circumstanțele și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, în condițiile reținerii disp. art.41 al.2 Cod Penal, precum și raportat la calitatea pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii infracțiunii, este îndeplinită și această cerință a legii, făcându-se referire atât la deciziile și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, la jurisprudența și art.5 CEDO.
În ceea ce privește susținerea apărării că instanța de fond, nu s-a pronunțat cu privire la o cerere formulată de către apărătorul inculpatului, în sensul că în subsidiar aceasta a solicitat să se dispună o altă măsură preventivă, conform art.136 C.P.P. arată că la fila 8, instanța de fond a făcut referire la motivul pentru care la acest moment procesual în raport de aceste dispoziții legale și pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale și finalizarea acesteia, apreciază că prima instanță a răspuns și acestui punct de vedere solicitat de către apărarea inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, și menținerea stării de arest a inculpatului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, menține declarațiile date anterior. În cadrul Gărzii Financiare lucrează din anul 1991, în urma unui concurs, iar în anul 2001 promovat ca director al Direcției Finanțelor Publice Județul T, iar din anul 2002 este comisar șef de secție. În decursul acestor ani, a desfășurat acțiuni diverse, complexe, în toate domeniile de activitate. A lucrat peste 30 de ani, din care aproximativ 20 de ani în cadrul finanțelor publice ale județului T, perioadă în care nu a fost sancționat niciodată. Solicită sa fie cercetat în stare de libertate, să fie alături de familia sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 19.11.2009 până la data de 17.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit. b și f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel,potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul G, în perioada 2006 - noiembrie 2007, în calitate de comisar șef al Gărzii Financiare - Secția T, a primit de la inculpatul, în mod repetat, atât direct, cât și prin intermediul fiului său, foloase în sumă totală de 54.890,03 lei (RON), reprezentând contravaloarea unor excursii în străinătate și, respectiv, încasarea eșalonată a sumei de 38.500 lei (RON), în baza unui contract fictiv de publicitate, în scopul de a nu își îndeplini îndatoririle sale de serviciu, privitoare la verificarea activității desfășurate de către SC SRL, SC MENT SRL și SC SRL, precum și la aplicarea unor sancțiuni reprezentanților acestor agenți economici. Relevante în acest sens sunt denunțul și declarațiile inculpatului, declarațiile învinuitului, raportul de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, documente financiar - contabile ridicate de către T și Garda Financiară T, precum și de la SC SRL și SC MENT SRL, documente ridicate de la SC SRL T, precum și declarațiile martorei - asociat și administrator al societății, contractul de prestări servicii de promovare nr. 1/10.10.2006, încheiat între SC SRL, la care este asociat și SC SRL, documentele ridicate de la Garda Financiară, inclusiv: sesizările formulate de părțile vătămate și, la data de 28.04.2006 și, respectiv 13.06.2007, declarațiile martorilor și, comisari în cadrul Gărzii Financiare - Secția
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei (4 acte materiale prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000), la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 18.11.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./07.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață, Viorel Adrian
