Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 26635./3/2007
2533/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.250/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat împotriva Sentinței penale nr.793/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, făcând o simplă interpretare a unui probatoriu care nu a fost aplicat și administrat în condiții de oralitate, nemijlocire sau contradictorialitate.
Instanța de fond, în rejudecare, după casarea primei sentinței de către instanța de control judiciar, a apreciat că, întrucât instanța de control judiciar nu a menționat care este ultimul act de judecată care se menține, poate aprecia care declarații sunt menținute la dosarul cauzei și care pot fi îndepărtate de la dosarul cauzei.
În aceste condiții, deși apărarea a insistat să se reia toată cercetarea judecătorească, întrucât în mod greșit prima instanță a plecat de la un rechizitoriu care nu privea cauza și a administrat un probatoriu care nu privea actul de sesizare prin care instanța a fost investită, prima instanță, în rejudecare, a respins cererea apărării și a dispus administrarea unui probatoriu adunat în condițiile care încalcă principiile elementare ale Codului d e procedura penală.
Instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.329 Cod Penal, ignorând referirile exprese ale apărării, la recursul în interesul legii nr.XVI/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, motivând că în prezenta cauză nu ar fi întrunite condițiile specificate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Consideră că diferența esențială precizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, între cele două infracțiuni, o constituie obiectul social protejat. Instanța de fond a ignorat declarațiile celor 6 martori audiați care au fost trimiși în judecată în dosarul din care a fost disjuns prezenta cauză, dând valoare probantă doar părților vătămate, audiate în faza de urmărire penală. Consideră că instanța de control judiciar, poate din oficiu să sancționeze faptul că instanța de fond nu a dispus desemnare de apărător din oficiu pentru părțile vătămate, chiar dacă acestea erau majore.
Trebuie în vedere că în speța de față nu este întrunită nici latura obiectivă și nici cea subiectivă a infracțiunii prev. de legea specială, în sensul că inculpatul nu a racolat, transportat și găzduit părți vătămate peste graniță. Din declarațiile exprese a celor 8 părți vătămate, reiese faptul că 5 dintre acestea cunoșteau că vor merge să practice prostituția, iar celelalte 3 deja practicau prostituția în România. Solicită admiterea cererii de schimbarea a încadrării juridice, în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.329
Cod PenalTotodată, mai apreciază că, instanța de fond, în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 7 al.1 din Legea nr.39/2003, ignorând actele depuse la dosarul cauzei, în sensul că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 2 din Legea nr.39/2003, nefiind vorba despre un grup infracțional determinat și nici un lider care să dea sarcini specifice.
De asemenea, mai consideră, că instanța de fond, în mod greșit, a dispus aplicarea dispozițiilor art.117 Cod Penal, măsura de siguranță a expulzării fiind lăsată la latitudinea magistratului. Însă, practica judiciară - în acest sens fiind invocată decizia nr.1008/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - a statuat faptul că, având un caracter specific preventiv, măsurile de siguranță, tind să preîntâmpine săvârșirea unor noi infracțiuni, iar sper deosebire de pedepse, măsurile de siguranță, nu sunt consecințe ale răspunderii penale, și ca atare, nu depind de gravitatea faptei săvârșite, ci constituie consecințe ale stării de pericol, pe care o prezintă inculpatul,dar instanța de fond nu a motivat, în concret, care este starea de pericol pe care o prezintă inculpatul.
Față de motivele mai sus, expuse pe larg în scris, în motivele de apel și în notele scrise de la fondul cauzei, în baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. admiterea apelului, desființarea sentinței Tribunalului București, și rejudecând, să se dispună admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.12 al 1și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.329.Cod Penal În ceea ce privește infracțiunea art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, solicită achitarea inculpatului, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a raportat șa art.10 al.1 lit.d C.P.P.întrucât lipsește latura subiectivă.
Depune, în scris, motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzi de respingere a apelului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Apreciază că instanța fondului, în mod corect, a reținut probele administrate în cele de al doilea ciclu procesual, ca fiind câștigate cauzei. Arată că instanța a încercat reaudierea părților vătămate care nu au fost audiate, dar acest lucru nu a mai fost posibil, astfel că, toate probele reținute de către instanță, pe care și-a întemeiat soluția și pe care le-a considerat că sunt valide, sunt administrate în condiții de legalitate și nu s-a încălcat nici o normă legală.
Cu privire la încadrarea juridică a uneia dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - trafic de persoane, apreciază că această încadrarea este stabilită în mod corect, pentru că pe baza acestor probe care au fost administrate - declarațiile părților vătămate, rezultă că acest inculpat împreună cu ceilalți inculpați, care fac obiectul unui alt dosar, au organizat o întreagă rețea prin care fete din România erau transportate în Italia, unde, în imobilul închiriat de către inculpatul, erau constrânse, prin diverse metode să se prostitueze și le se lua toate câștigurile obținute, fiind împărțite între membrii rețelei. Această situație de fapt, este temeinic dovedită de către declarațiile aflate la dosarul cauzei, iar acțiunea inculpatului, de a pune la dispoziția celorlalți inculpați, un imobil, unde fetele erau sechestrate și obligate să practice prostituția, în mod evident, nu este infracțiunea de proxenetism, ci cea de trafic de persoane, obiectul social ocrotit prin incriminarea acestei fapte, se referă la libertatea persoanei.
In ceea ce privește imposibilitate de condamnarea a unei persoane pentru săvârșirea infracțiunii de aderare/ constituire la un grup de criminalitate organizată, în condițiile în care ceilalți coinculpați sunt încă judecați, este o interpretate "forțată", având în vedere că probele aflate la dosarul cauzei, dovedesc că inculpatul, alături de alte persoane față de care există probe și în acest dosar, a avut o contribuție la săvârșirea unei infracțiuni, în mod organizat, se poate dispune condamnarea pentru săvârșirea acestei infracțiuni, indiferent de soluția care s-ar pronunța în alt dosar.
Referitor la aplicarea măsurii de siguranță a expulzării, prev. de art.117 Cod Penal, solicită a se avea în vedere că instanța a analizat pentru ce a aplicat această măsură, fiind justificată. Condamnarea inculpatului la săvârșirea la două infracțiuni de o mare gravitate, îndreptate împotriva unor cetățeni români, și având în vedere și activitatea infracțională, justifică luarea acestei măsuri de siguranță.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.793/12.10.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen, în infracțiunea prev. de art. 329.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
În baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnă pe inculpatul o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen,
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b pen
În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 64.pen, cu referire la art. art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pen.
În baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 al Legii nr. 39/2003
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pen
În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 64.pen, cu referire la art. art. 7 alin. 1 al Legii nr. 39/2003 s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pen.
În temeiul art. 33 lit.a rap. la art. 34 lit. b pen au fost contopite cele două pedepse principale și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71.pen s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit b pen
În baza art. 35 alin. 3.pen s-au interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pen
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Conform art. 88.pen s-a dedus din durata pedepsei aplicate durate măsurii arestării preventive de la 07.09.2006 la zi
În baza art. 117 alin. 3 s-a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României după executarea pedepsei închisorii.
Au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate împotriva inculpatului de părțile civile,.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în perioada anului 2003, inculpatul s-a constituit împreună cu inculpații români, și cu învinuita într-un grup infracțional organizat, care a urmărit și a realizat exploatarea sexuală, prin obligarea la practicarea prostituției a mai multor tinere din România, obținând beneficii materiale de peste 100.000 euro. în cadrul grupului criminal organizat, rolul determinat al inculpatului era acela de a pune la dispoziția traficanților români imobilul închiriat de către el în localitatea Padova, strada - D -, în scopul exploatării sexuale a mai multor tinere din România, în scopul obținerii unor beneficii de ordin material.
De asemenea, în cursul anului 2003 inculpatul a găzduit în imobilul închiriat de el de la Primăria Orașului Padova, mai multe părți vătămate, în scopul exploatării lor sexuale, atât de către el cât și de inculpații români, și cu învinuita, precum și a exploatat sexual pe numitele, și, obținând împreună cu ceilalți suma de 100.000 euro.
Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de către organele de cercetare penala din cadrul I, si referatul acestora înaintat DIICOT- Serviciul Teritorial Iași, declarațiile pârtilor vătămate, (fosta ), (fosta ), - procesele - verbale de verificare a intrărilor si ieșirilor in/din România (prin intermediul bazei de date gestionate de către, cu privire la inculpați, învinuita si a pârtilor vătămate, - procesele verbale de recunoaștere după fotografie a numitului de către părțile vătămate audiate in cauza, declarațiile inculpatului.
Din declarațiile părților vătămate rezultă cu certitudine implicarea inculpatului în activitatea infracțională derulată pe teritoriul României și în Italia. Din acest punct de vedere, susținerile inculpatului, conform cărora ar fi deținut cu chirie un imobil în orașul Padova, imobil cu destinație de hotel, beneficiarii fiind de regulă cetățeni români selectați chiar de inculpat de la gară, nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Declarațiile date de inculpat cu ocazia primului ciclu procesual, conform cărora nu ar fi intrat în legătură cu persoane de sex feminin care practicau prostituția sunt infirmate chiar prin declarațiile părților vătămate. Astfel, spre exemplu, partea vătămată a arătat ca imobilul în care a locuit în Padova, Italia, aparținea inculpatului care exploata, la rândul sau, mai multe fete care se prostituau in beneficiul sau, dintre acestea ea recunoscând după fotografie pe numitele, si. Mai mult de atât, partea vătămata a susținut ca ea însăși, timp de circa 3 săptămâni a fost protejata de însuși inculpatul, pentru care a câștigat cea 2800 Euro, 600 Euro revenindu-i ei, in schimbul unor datorii pe care traficanții romani o aveau fata de cetățeanul. Aceste aspecte susținute de partea vătămată se coroborează cu cele susținute de partea vătămata, aceasta arătând ca banii obținuți de către ea sau de către celelalte tinere si care ajungeau in posesia traficanților erau transportați în România prin intermediul inculpatului sau a inculpatului, în aceste condiții nu se poate reține că inculpatul era străin de activitatea infracțională în care erau implicați ceilalți membri ai grupului infracțional.
de relevantă este din acest punct de vedere declarația părții vătămate, aceasta afirmând că 2 săptămâni, s-a prostituat in beneficiul inculpatului căruia soții îi erau datori cu o suma de bani.
Prin urmare, probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească demonstrează clar că în cursul anului 2003 inculpatul a găzduit, în imobilul închiriat de el de la primăria orașului Padova, din Italia, părțile vătămate, (fosta ), (fosta ), în scopul exploatării lor sexuale, atât de către el cit si de către inculpații, si învinuita, precum si a exploatat sexual pe numitele, si, si altele obținând, împreuna cu ceilalți suma de aproximativ 100.000 Euro.
Potrivit art. 12 alin. 1 al Legii nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințarea violentă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acestei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Art. 12 alin. 2 lit. a al Legii nr. 678/2001 reglementează o variată agravată, constând în săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Modalitatea în care inculpații au realizat elementul material al infracțiunii prev. de art. 12 alin.1 și 2 al Legii nr. 678/2001 se încadrează în variantele privind transportarea și cazarea unei persoane prin constrângere. Obligarea părților vătămate de a sta în imobilul deținut de inculpatul, însoțirea și transportarea acestora de către inculpați pentru practicarea prostituției, aducerea clienților de către inculpați, luarea banilor obținuți în urma practicării prostituției, constituie forme de constrângere a voinței părților vătămate.
In cazul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329.pen, recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoanele recrutate sau traficate practicând de bunăvoie prostituția, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituție nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop, fiind reglementat ca o variantă alternativă distinctă în conținutul infracțiunii prev. de art. 329.pen.
Infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută în Legea nr. 678/2001 este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul ei elemente constitutive ale mai multor infracțiuni, și anume proxenetismul, în variantele prev. de art. 329 alin. 2 și 3.pen, precum și infracțiunile de lovire sau de amenințare.
In cauză, din împrejurarea că faptele inculpatului de găzduire, prin lipsire de libertate de acțiune a părților vătămate au fost comise în scopul exploatării acestora, inculpatul acționând împreună cu ceilalți traficanți de persoane, implicați în acțiuni de racolare pe teritoriul României, rezultă că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
Sub acest aspect, instanța a mai avut în vedere că prin Decizia penală nr. 2550/11.05.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit clar că ori de câte ori sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane sau trafic de minori, dându-se eficiență principiului conform cu care specialul primează generalului, fapta se va încadra în prevederile art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 și nu în prevederile art. 329.pen.
Reținând că inculpatului i-au revenit sume de bani în urma practicării prostituției de către persoanele aduse în imobilul din Padova, racolate de către ceilalți inculpați în România, având în vedere faptul că același inculpat era implicat și în activitatea de transport în România a banilor obținuți în urma activității infracționale, instanța va reține în sarcina acestuia infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în formă continuată prev. de art. 41 alin. 2.pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 334 Cpp instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 pen, în infracțiunea prev. de art. 329.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 329 Cod penal, iar în privința infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește latura subiectivă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate având în vedere criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă a probatoriilor administrate, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare faptelor comise de acesta.
La stabilirea situației de fapt, instanța a reținut că probele administrate în alt ciclu procesual sunt câștigate cauzei, fiind administrate în condiții de legalitate, iar imposibilitatea reaudierii părților vătămate nu afectează valabilitatea acestor probe în niciun mod.
Toate probele administrate dovedesc fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului la comiterea faptelor, instanța de fond făcând o examinare minuțioasă a acestora.
În mod corect a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 329 Cod penal, deoarece inculpatul alături de alți inculpați au organizat o întreagă rețea prin care fete din România erau transportate în Italia unde, în imobilul închiriat de inculpat, erau constrânse prin diverse metode să se prostitueze, câștigurile obținute fiind împărțite între membrii rețelei.
Acțiunile inculpatului de a pune la dispoziția celorlalți inculpați un imobil în vederea practicării prostituției, fetele fiind sechestrate și obligate să practice prostituția, reprezintă infracțiunea de trafic de persoane, obiectul social ocrotit prin incriminarea unei asemenea fapte fiind libertatea persoanei.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, nu se poate reține lipsa laturii subiective atâta timp cât inculpatul alături de alte persoane a avut o contribuție la săvârșirea unei infracțiuni, iar împrejurarea că nici ceilalți coinculpați nu au fost condamnați este irelevantă sub aspectul infracțiunii de aderare sau constituire la un grup de criminalitate organizată, faptele putând fi comise de cei implicați în grup chiar în forma unei participații imperfecte.
Este justificată și aplicarea măsurii de siguranță a expulzării prev. de art. 117 Cod penal în raport de gravitatea deosebită a celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și îndreptate împotriva unor cetățeni români și având în vedere activitatea infracțională foarte complexă a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
Conform prevederilor art. 383 Cod procedură penală, va deduce prevenția inculpatului la zi și va menține starea de arest a acestuia, întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 793/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Deduce prevenția inculpatului de la 07.09.2006 la 24.11.2009 și menține starea de arest a acestuia.
Obligă pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./17.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață
