Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 445/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 11832/2/2009
2934/2009
ÎNCHEIEREA nr. 445
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales - - în baza împuternicirii avocațiale nr. 35060/22.XII.2009, depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul clientului său vizează numai dispozițiile din încheierea atacată privind prelungirea măsurii arestării preventive, iar nu și soluția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii de prevenție, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea parțială a încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Sub acest aspect, arată că autorul celor două acte materiale din datele de 4 mai 2009 și 6 mai 2009 este inculpatul, fratele recurentului, în mod eronat organele de anchetă reținând respectiva activitate infracțională în sarcina inculpatului, care este nevinovat, considerente pentru care nu se mai impune și nici nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată, astfel, că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a comis atât actul material din data de 3 septembrie 2009, când a fost contactat telefonic de colaboratorul sub acoperire, care i-a solicitat heroină, și pe care l-a îndrumat către persoana care putea să-i ofere drogul, cât și actele materiale din datele de 4 și 6 mai 2009, când inculpatul a participat la activitatea infracțională împreună cu fratele său, inculpatul . În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al inculpatului precizează că nici actul material din data de 3 septembrie 2009 nu-i aparține clientului său, întrucât colaboratorul l-a căutat la telefon pe fratele acestuia, respectiv pe inculpatul.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales și, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 8.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, G, -, -, și pe o perioadă de 30 de zile, de la 13.12.2009 până la 11.01.2010 inclusiv.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, urmarea produsă și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății civile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat. Sub acest aspect, s-a susținut că recurentul - inculpat este nevinovat, autorul faptelor infracționale care i se rețin în sarcină fiind fratele său, inculpatul, aspect ce rezultă din întregul material probator administrat pe parcursul cercetărilor.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2009, atât direct, cât și prin intermediul altor persoane a deținut în vederea vânzării, a vândut și a intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, respectiv cocaină, în schimbul unor importante beneficii financiare.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, contrar susținerilor recurentului, Curtea reține că, în cauză, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire " ", procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul - verbal de redare a înregistrărilor audio - video în mediul ambiental realizate cu ocazia cumpărării supravegheate de droguri din 4.05.2009, procesul - verbal de recunoaștere a inculpatului de către colaboratorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpaților și.
Totodată, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, din declarațiile inculpatului rezultând că, în perioada cuprinsă între data punerii sale în libertate de către Tribunalul București și data arestării de Curtea de APEL BUCUREȘTI, a fost amenințat de inculpatul, prin intermediul familiei sale, întrucât a dat declarații împotriva acestuia.
De asemenea, Curtea apreciază că prelungirea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea în continuare de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În consecință, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis propunerea de prelungire a duratei măsurii preventive formulată de Ministerul Public, menținerea stării de arest preventiv fiind justificată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și, față de faptul că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 8.XII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a -
GREFIER,
Red.și dact.: jud. /2 ex./11.01.2010
- red.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
