Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2907/2009
ÎNCHEIEREA nr. 446
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales - - în baza împuternicirii avocațiale nr. 55061/22.XII.2009, depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Arată că nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, întrucât inculpatul nici nu a fugit nici nu s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și nu există date că, cercetat în stare de libertate, va încerca să fugă ori să se sustragă în vreun mod de la urmărirea penală. Organul de urmărire penală a efectuat o atentă și îndelungată supraveghere a inculpatului, astfel că avea cunoștință că inculpatul nu locuia nici la părinți nici la adresele din B la care a fost citat, ci locuia, fără forme legale, la concubina sa, de mai mulți ani, având un copil cu aceasta. Dovadă că organul de urmărire penală avea cunoștință de domiciliul real al inculpatului constă în faptul că, acesta a fost arestat la câteva ore de la emiterea, în lipsa sa, a mandatului de arestare preventivă, de la domiciliul concubinei sale. Consideră că inculpatul a fost citat cu intenție, din partea organului de urmărire penală la domiciliile la care era cunoscut faptul că nu locuia. Solicită să se constate că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale. Totodată subliniază faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, în speță nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a clientului său reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În baza ar. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Relațiile de la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor nu confirmă existența unui alt domiciliu în afara celor la care inculpatul a fost citat, astfel că, neprezentarea sa în fața organului de cercetare penală a dovedit faptul că se sustrăgea și a atras incidența art. 148 lit. a Cod procedură penală, pe de altă parte sunt îndeplinite condițiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât în conformitate cu art. 681Cod procedură penală în, speță sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt aderă la concluziile apărătorului ales și, personal, solicită să fie judecat în stare de libertate -.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.12.2009 s-a dmis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării efective a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în dosarul nr.185/P/D/2009 la data de 07.12.2009 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism a fost făcută propunerea de arestare preventivă în lipsă a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în forma prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin. 2.pen.
S-a reținut în actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
În datele de 04.05.2009 și 06.05.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", 0,58 grame cocaină respectiv 1,30 grame cocaină contra sumelor de 400 lei repectiv 800 lei.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
În dosarul Nr.185/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în forma prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin. 2.pen.
Din analiza dispozițiilor legale incidente în materia măsurii arestării preventive, Tribunalul a reținut că, potrivit disp. art. 149/1 pr.pen. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, în cauză trebuie să fie întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148.pr.pen. Prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată învestită cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă în cursul urmăririi penale este, pe de o parte, existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală iar pe de altă parte, existența uneia sau mai multora dintre cazurile prev. de art. 148.pr.pen.
Raportând aceste dispoziții legale asupra cauzei penale de față, Tribunalul a apreciat că propunerea formulată de Ministerul Public privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este întemeiată pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează:
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală sub aspectul căreia este cercetat, Tribunalul a avut în vedere în acest sens declarațiile colaboratorului cu nume de cod " ", declarațiile investigatorului sub acoperire cu numele de cod " "concluziile raportului de constatare tehnico - științifică Nr.523.321/05.05.2009 (din care rezultă că, substanța vândută de inculpat colaboratorului cu nume de cos este cocaină), transcrierea conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu colaboratorul sub acoperire etc. toate acestea aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă și circumstanțele reale de comitere a acesteia (vânzarea de droguri având loc în loc public, pe stradă), creșterea fenomenului infracțional și amploarea infracțiunilor de natura acelora pentru care inculpatul este cercetat precum și atitudinea inculpatului care se sustrage urmăririi penale (acesta nu s-a prezentat nici în fața organului de urmărire penală și nici în fața acestei instanțe deși a fost legal citat)
Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare și existând probe în sensul că, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale, Tribunalul a constatat, așadar, îndeplinite în cauza penală de față, condițiile prev. de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 136.pr.pen. Tribunalul a apreciat că există motive temeinice în sensul necesității luării măsurii arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa ei soluționarea.
Față de cele ce preced, Tribunalul, văzând disp. art. 1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul disp. art. 143 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, pe o durată de 30 zile, începând cu data încarcerării.
În temeiul disp. art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14.12.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a luat act de ascultarea inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare preventiv nr.282/UP/10.12.2009 emis în baza încheierii de ședință din 10.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și a constatat punerea în executare a acestui mandat.
S-a avut în vedere că măsura arestării preventive fusese dispusă în lipsă față de inculpatul, pe o perioadă de 30 zile, acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fiind încarcerat la data de 11.12.2009, inculpatul a fost prezentat instanței pentru a fi ascultat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, iar cu ocazia ascultării acesta a învederat Tribunalului că înțelege să declare recurs împotriva încheierii din 10.12.2009 prin care s-a dispus arestarea sa.
În motivarea recursului său, recurentul inculpat prin apărătorul său a solicitat Curții casarea încheierii prin care s-a luat măsura privativă de libertate și punerea sa în libertate, apreciind că în cauză nu s-au conturat indicii temeinice ori probe cu privire la săvârșirea de către inculpat a celor două acte materiale, iar acesta nu poate fi considerat traficant de droguri, ci doar consumator.
A mai învederat Curții apărătorul inculpatului că acesta nu a fost legal citat în cursul urmăririi penale la cele două adrese pe care le indicase, respectiv adresa din, județul C și la adresa din B, fără forme legale, ci pe-, Bl. 22,. 1,. 35, sector 4, B, un apartament al părinților inculpatului ce fusese vândut, dealtfel. A susținut apărarea că organul de urmărire penală ar fi procedat într-o asemenea manieră cu scopul de a contura tendința de sustragere a inculpatului de la procedurile judiciare, prin neprezentarea sa în fața autorității. În fine, s-a mai arătat că circumstanțele personale îi sunt favorabile inculpatului.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și susținute, prin raportare la disp. art.385 Cod procedură penală, dar și art. 1491Cod procedură penală, Curtea consideră nefondat recursul promovat de inculpatul și pe cale de consecință, urmează a-l respinge în virtutea considerentelor ce vor fi înfățișate:
Împotriva inculpatului a fost dispusă măsura arestării preventive constatându-se îndeplinite disp. art. 148 lit. a), f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care e acuzat inculpatul e mai mare de 4 ani închisoare și există probe în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar inculpatul se sustrage urmăririi penale.
Având în vedere și exigențele art. 136 Cod procedură penală, Tribunalul Bucureștia concluzionat că există motive temeinice în sensul imperativului luării măsurii preventive privative de libertate față de inculpat în scopul asigurării bunei desfășurării a procesului penal, pentru buna administrare tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele.
În urma propriului examen cu privire la legalitatea măsurii arestării preventive, la temeinicia acesteia, Curtea consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există cele două cazuri reglementate în art. 148 lit. a), f) Cod procedură penală.
Curtea reține că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social, cu grave implicații și consecințe în ceea ce privește sănătatea psihică și fizică, în contextul în care consumul de droguri a căpătat dimensiunile unui fenomen, iar dependența de droguri produce traume iremediabile.
În fapt, în cauză, s-au evidențiat motive plauzibile de a crea bănuiala legitimă, puternică că inculpatul ar fi vândut în datele de 04.05.2009, respectiv 06.05.2009 unor persoane (colaboratori sub acoperire) 0,58 grame cocaină, respectiv 1,30 grame cocaină, primind sume de bani.
Așadar, în opinia Curții, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana acuzată ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat penal și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa fundamentează regularitatea luării măsurii arestării preventive.
Alături de această condiție sine qua non, Curtea identifică și condiția reglementată în teza a II-a lit. f) a art. 148 din Codul procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea și dezvolta un real pericol pentru ordinea publică.
Astfel, infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se înscriu, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, în categoria celor ce provoacă o tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
Luarea măsurii arestării preventive se justifică în baza unor necesități de ordine publică, asigurând în același timp respectarea disp. art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (în același sens CEDO cauza Bouchet Franței, 33591/96, 20.03.2001).
De asemenea, măsura privativă de libertate își dovedește legalitatea și temeinicia și prin prisma art. 148 lit. a Cod procedură penală, avându-se în vedere că din actele procedurale existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, riscul împiedicării desfășurării normale a urmăririi penale a strângerii probelor necesare lămuririi cauzei și aflării adevărului fiind actual și real, ținându-se seama atât de circumstanțele reale ale cauzei, cât și de cele de ordin personal ale inculpatului.
Evaluarea asupra pericolului de sustragere de la procesul penal, de influențare a anchetei penale în actualul stadiu procesual are la bază specificul cauzei.
Curtea va respinge susținerile formulate de apărare în sensul că inculpatul nu s-ar fi sustras de la urmărirea penală, iar organul de urmărire penală n-ar fi procedat în mod legal la citarea sa.
Astfel, se constată, în urma verificării actelor de procedură întocmite în cursul urmăririi penale, că inculpatul a fost citat în vederea prezentării sale pe parcursul urmăririi penale la adresa din - -,. 92, scara 4, apartament 53 - locație unde a reieșit că inculpatul locuiește împreună cu fratele său, dar și la adresa cu care acesta figura în cartea de identitate.
Referitor la alte adrese pe care inculpatul le-ar fi indicat în cursul urmăririi penale în scopul citării sale - respectiv în, județul C și B - nu au rezultat cele susținute de inculpat, în sensul că organul de urmărire penală ar fi avut cunoștință de asemenea aspecte.
Astfel, inculpatul este cercetat într-o cauză cu caracter complex, prin numărul mare de persoane implicate, pentru trafic ilicit de droguri de mare risc, reținându-se că inculpatul, G, dar și alte persoane, constituiți, într-un grup infracțional desfășoară activități ilicite de trafic de droguri de mare risc, respectiv, cocaină pe raza municipiului
În urma derulării urmăririi penale, a strângerii probelor conform art. 200 Cod procedură penală, autorizării unor investigatori sub acoperire, a unor colaboratori ai acestora, precum și autorizării procurării unor cantități de cocaină de la persoanele investigate în cauză, a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice ale unora dintre inculpați, a interceptărilor și înregistrărilor audio - video în mediul ambiental, au reieșit indicii temeinice și probe vizând desfășurarea unei activități infracționale de către inculpatul, în cadrul grupului infracțional menționat.
Elementul referitor la caracterul organizat al activității infracționale nu poate fi omis de către C în analiza asupra legalității, temeiurilor măsurii arestării preventive a inculpatului, în același sens pronunțându-se și în cauza Gorski Poloniei, 4.04.2006.
S-a apreciat, în mod îndreptățit, că existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale a inculpatului poate fi acceptată ca o bază pentru detenție în stadiul inițial al procedurii și chiar pentru prelungirile ulterioare (a se vedea cauza Celejewski Poloniei, 17584/104,04.05.2006).
În cauza de față sunt implicați numeroși acuzați, procesul adunării probelor fiind adesea o sarcină dificilă, iar riscul ca unul dintre aceștia să încerce să obstrucționeze desfășurarea anchetei - prin influențarea martorilor sau în alte moduri - este adesea, foarte mare.
Prin urmare, alături de celelalte motive înfățișate, caracterul organizat al activității infracționale, împreună cu complexitatea cauzei constituie motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția pe timpul urmăririi penale (în același sens - cauza Kankowski Poloniei, 04.10.2005).
Acestea sunt argumentele ce au condus Curtea la concluzia respingerii ca nefondat a recursului formulat de recurentul inculpat, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.XII.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /21.12.2009
Dact./ 04.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
