Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 69/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
NR- (449/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 69/
Ședința publică de la data de 24 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 20 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat, împuternicire avocațială nr. 12/2010 emisă de Baroul Maramureș - Cabinet individual atașată la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de dispozițiile art. 140/3 Cod procedură penală, întrebat fiind recurentul inculpat, arată că își menține declarațiile date și nu are elemente noi de prezentat în fața instanței de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea cererii formulată de către Parchet și drept consecință continuarea cercetării judecătorești cu acesta în stare de libertate.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la solicitările organelor de urmărire penală și nu va zădărnici aflarea adevărului. Totodată apreciază că toate constatările științifice nu demonstrează vinovăția clientului său, iar în speță există doar indicii, doar aparențe și nu probe sau elemente ferme că s-ar fi săvârșit infracțiunile de către clientul său.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Astfel, consideră că Parchetul la momentul când a solicitat arestarea inculpatului a avut în vedere probele aflate la dosar, rapoarte de expertiză efectuate în conformitate cu dispozițiile procedurale, raportul de constatare tehnico - științifică, iar instanța de fond a mai avut în vedere și rezultatele care au fost stabilite prin procesele - verbale domiciliare de percheziție.
Având în vedere faptele care au fost săvârșite, încadrările juridice, consecințele juridice, precum și faptul că urmărirea penală în prezenta cauză nu este finalizată în sensul menționat în referatul procurorului și precizat de altfel și în încheierea instanței de fond, consideră că recursul este nefondat.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 20.02.2010, Tribunalul București - secția a II-a penală a admis cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a prelungit cu 30 de zile, de la 25.02.2010 la 26.03.2010 inclusiv, durata arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
- împotriva inculpaților s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul mai multor infracțiuni, între care lipsire de libertate, furt calificat, tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor;
- există presupunerea rezonabilă privind comiterea unor asemenea fapte;
- subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, care este necesară pentru normala desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat recursul nemotivat de față, arătând cu prilejul dezbaterilor că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, că este nevinovat și poate fi cercetat în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Tribunalul a stabilit în mod corect, fără a antama problema vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, ceea ce nici nu se poate face în acest moment procesual, că există date și indicii care justifică presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea unor fapte penale cu un grad ridicat de pericol social. Pe de altă parte, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive subzistă, neintervenind elemente de natură să le infirme.
Așa fiind, cum încheierea atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 20.02.2010, dată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.03.2010
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
