Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 770 /

Ședința publică din 22 iulie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR 3: Ion Dincă

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.

Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva Încheierii penale nr. 101/CC/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv; inc. și G asistați de av., și, inc. asistat de av..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța ia declarație inculpaților, acestea fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.

Reprezentanta parchetului depune la dosar copia autorizației nr. 482 din 04.02.2009 având ca obiect interceptarea și înregistrarea, convorbirilor și comunicărilor de la postul telefonic utilizat de numitul.

Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Avocat, pentru inculpații și G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, aceasta nefiind justificată, motivele invocate în propunere, respectiv actele de urmărire penală care urmează să fie efectuate, nu impun privarea de libertate a inculpaților. A solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii recurate întrucât pronunțarea s-a făcut în ședința publică și nu în camera de consiliu și nici nu a fost motivată. De asemenea nu a fost motivată nici dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive. Arată că notificare către partea vătămată reprezintă un motiv pentru punerea în libertate a inculpaților, prin repunerea în situația anterioară, prin plata prețului, nemaiexistând niciun prejudiciu. În ceea ce privește valoarea terenului tranzacționat, părțile stabilesc prețul de comun acord, iar aspectul legat de faptul dacă terenul este intravilan sau extravilan reiese din cartea funciară, anexă la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, astfel încât partea vătămată avea cunoștință despre acest lucru, cu atât mai mult cu cât, acesta, prin propriile simțuri, ar fi putut să perceapă întreaga situație, respectiv dacă terenul este amplasat lângă vreo clădire sau este așezat pur și simplu în mijlocul unui câmp, astfel încât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Avocat, pentru inculpații și G, solicită să se constate nulitatea încheierii motivat de faptul că inculpații nu au fost audiați. De asemenea, se invocă lipsa calității materiale al DIICOT T, infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații fiind infracțiunea de înșelăciune cu un prejudiciu de 150 000 euro, cauză de competența materială a DNA sau a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, solicită respingerea acesteia, învederând că cererea nu este motivată cu privire la pericolul social pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, inculpații au făcut o notificare către partea vătămată privind rezilierea contractului și punerea în situația anterioară, prin restituirea sumei de bani, preț al terenului, obiect al contractului de vânzare-cumpărare, însă partea vătămată nu a răspuns acestei notificări. Apărătorul arată că tranzacția dintre părți a avut loc în fața notarului, partea vătămată dobândind terenul potrivit înțelegerii anterioare dintre părți, prețul fiind stabilit și aceea era valoarea de piață a acestuia la acel moment. Se arată că partea vătămată a știut ce a semnat, nu a fost înșelată. Se solicită a se avea în vedere conduita inculpaților care nu au antecedente penale, sunt la primul contact cu legea penală. Cu privire la inculpatul G, arată că acesta este grav bolnav, fiind cardiac, singura lui legătură fiind aceea că este tatăl inculpatului, încât este greu de înțeles de ce acesta este arestat. Se mai arată că inculpații nu sunt infractori periculoși pentru societate, astfel încât nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive.

Avocat, pentru inculpații și G, arată că prezenta cauză nu este decât cursul firesc al activității unor oameni de afaceri, respectiv unul vinde la un preț cât se poate de bun pentru el, iar altul cumpără la un preț cu scopul de vinde ulterior afacerea pentru a câștiga dublu. Însă nu întotdeauna aceste afaceri se soldează cu câștigul scontat. Cu privire la terenul tranzacționat între părți, arată că discuțiile au avut loc în lunile noiembrie-decembrie 2008, dată la care prețurile erau cu totul altele, prețul a fost acceptat de partea vătămată. În ceea ce privește infracțiunea de grup organizat, arată că nu este vorba despre așa ceva, inculpatul fiind doar tatăl inculpatului, proprietarul terenului vândut, un om necăjit care se ocupa cu agricultura cu o vreme în urmă, în sensul că vindea produse agricole la piață, ulterior îmbolnăvindu-se, iar inculpatul nu a fost decât traducătorul care a fost remunerat cu o anumită sumă care a reprezentat onorariul său, însă nu există niciun înscris fals prezentat părților care să fi determinat încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Procurorul arată că interceptările convorbirilor telefonice au avut la bază autorizația emisă de Tribunalul Timiș, proba urmând a fi atașată la dosarul de urmărire penală. În ceea ce privește excepția de necompetență materială a DIICOT, se arată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la infracțiunea ce formează obiectul urmăririi penale, respectiv infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod Penal, cu un prejudiciu estimat la 150 000 euro, excepția nu este fondată, cauza fiind de competența DIICOT. În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, solicită respingerea acestora, apreciind că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive subzistă.

Inculpatul, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului deoarece este nevinovat și solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul G, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului întrucât este nevinovat, arată că el a lucrat în agricultură, fiind autorizat cu certificat de producător, în prezent fiind bolnav.

Inculpatul, având personal cuvântul, arată că este nevinovat, el fiind traducător, nu a cunoscut situația terenului, astfel încât nu avea cum să inducă în eroare partea vătămată. Solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 101/CC din 20 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins excepția nulității absolute a urmăririi penale privind interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului.

S-a respins excepția lipsei calității materiale a DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, privind efectuarea urmăririi penale în cauză.

În baza art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații:

- - fiul lui și, născut la 2.12.1977 în T, CNP -, domiciliat în T str. -. -. 303. 2. 11, jud. T, deținut în prezent în Arestul IJP T;

- - fiul lui și, născut la 29.03.1961, în B Jud. H, CNP -, posesor al CI seria - nr. - eliberat pe Poliția T, domiciliat în Com. Noi nr. 528, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

--fiul lui și, născut la 14.08.1954 în L, jud. T, domiciliat în T, strada -. - nr. 12,. A,. 6, jud. T, CNP - -,

pe o durată de 15 zile, de la 23.07.2009 până la 06.08.2009, inclusiv.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsuri arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpați, prin apărători aleși.

Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin referatul Ministerului Public - T - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 17.07.2009, sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, prev. și ped. de art. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. art. 33 lit. a p, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, fapte prev. de art. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. Art. 33 lit. a, și G sub aspectul săvârșirii infracțiunii constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, fapte prevăzute de art.. 8 din Lg 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1. art. 215 alin. 1,2,3,5, art. 23 lit. b,c din Lg. 656/2002 totul cu aplic. Art. 33 lit. a.

S-au reținut, în fapt, următoarele:

În luna ianuarie 2009 inculpatul împreună cu înv DE si inculpatii G, cu și alte persoane s-au asociat și au constituit un grup în vederea înșelării părții civile. Astfel, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat cu numărul 155 din data de 23.02.2009 prin inducerea în eroare a partii civile i-au a creat o paguba de 150.000 euro prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase si folosirea unor mijloace frauduloase. În acest sens învinuitul a folosit în cadrul negocierilor prealabile încheierii contractului autentic, mai multe înscrisuri nereale(extras CF, zonal, scrisoare de intenție) care priveau un teren intabulat în CF și al cărui nr. înv. spunea că aparține învinuiților fiind inclus în -ul zonal. În momentul efectuării verificării actelor prezentate de înv., martorul a constatat că terenul cu nr. pe care înv. îl va vinde, este inclus în -ul prezentat.

În acel moment înv. a folosit pentru inducere în eroare un extras CF care se referea la un teren de 20000mp. în care proprietari erau învinuiții și care era situat în Com. Noi.

Acest CF folosit de inc. în vederea inducerii în eroare, s-a descoperit în urma investigațiilor efectuate ulterior încheierii contractului autentic, că avea nr. CF 2149 că a avut ca proprietari pe învinuiții și că este inclus în -ul zonal. . a planificat atât de bine acțiunea de înșelare încât a mizat pe faptul că o persoană implicată în afaceri imobiliare, cum este partea civilă nu va ține minte pâna la încheierea contractului autentic un nr. CF și nr. pe care el îl arată în cadrul negocierilor.

În momentul în care inc. prin inc. Gac omunicat părții civile numărul de CF pentru perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare a terenului inclus în, a declarat un număr de CF apropiat ca numărătoare celui negociat, respectiv CF 2145 Noi, pentru care partea civilă nu și-a dat seama că este de fapt alt teren decât cel negociat, deoarece după ridicarea CF a constatat că privește un teren de 20000mp.(așa cum se discutase inițial) intabulat pe numele învinuiților și situat în Com. Noi.

În vederea înșelării părții civile cu suma de 150.000 Euro, înv. De și inc. au sprijinit grupul constituit de inc.. Această sprijinire a constat în inițierea și derularea de negocieri false și încheierea unei promisiuni a cumpărării terenului în cauză de la partea civilă la un preț de 270.000 euro mult superior celui de 150.000 euro, care fusese negociat de cu învinuitul. Scopul acestor negocieri și înscrisuri false folosite( scrisoare de intenție ) a fost acela ca partea civilă să creadă că are de câștigat o sumă de bani dacă cumpără terenul de la și îl vinde lui De la un preț dublu într-o perioadă scurtă de timp. Avansul dat de înv. De părții civile de 20.000 euro a fost obținut de inc. și înmânat de acesta înv. De, înaintea semnării antecontractului din data de 23.02.2009.

În realitate terenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între partea civilă și învinuiții, era altul, intabulat în CF nr. 2145 Noi, teren care nu este inclus în -ul zonal și care are un preț de piață mult mai mic (aproximativ 4000 euro), aspecte pe care partea civilă nu le-a cunoscut la momentul încheierii contractului autentic, ba din contră au crezut că imobilul cumpărat este inclus în -ul zonal, că cetățeanul italian este interesat de cumpărarea terenului și că vor realiza un câștig din această afacere, la baza acestei credințe stând actele false puse la dispoziție de inc. și persoana interpusă de acesta, adică înv. De.

Inculpatul G și soția acestuia, au indus în eroare partea civilă cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare nr. 155 din 23.02.2009 și prin aducerea la cunoștință a unui aspect mincinos respectiv acela că terenul este inclus în și că în apropierea terenului ce-l vând există construcții.

Banii obținuți de învinuitul au fost transferați pentru ascunderea sau disimularea origini ilicite, respectiv au fost folosiți cunoscând că provin din comiterea de infracțiuni.

Din acești bani inc. a primit 2000 euro din care 1000 de la De iar altă 1000 de euro de la.. a plătit și înv. De participarea sa în cadrul grupului, în prezent rămânând o parte de 5000 de euro de plată.

Înțelegerea dintre înv. De, și privea aspectul ca înv. De prin inc. să demareze negocieri și se arate interesat de cumpărarea unui teren aparținând inc., pentru ca să se reușească vânzarea, întărindu-se în acest fel inducerea în eroare a părții civile.

S-a mai precizat că, prin încheierea penală nr. 90/CC/24.06.2009, cei trei inculpați au fost arestați pe o perioadă de 29 zile și, având în vedere complexitatea cauzei, necesitatea definitivării materialului de urmărire penală, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru a se efectua următoarele acte procesuale și procedurale:

- definitivarea proceselor verbale de transcriere a discuțiilor telefonice purtate de inculpați:

- obținerea răspunsului de la Autoritățile statului Irlanda în raport cu permisul de conducere al inc., care ar rezulta că este fals;

- obținerea rapoartelor de constatare tehnico-științifică de la;

- obținerea proceselor verbale de percheziție informatică;

- obținerea documentelor bancare solicitate;

- audierea martorilor - primarul comunei, secretarul,:

- definitivarea procedurilor de citare;

- audierea inculpaților în raport cu încadrarea juridică finală;

- prezentarea materialului de urmărire penală.

Prin ordonanța din data de 24.06.2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați pentru faptele susmenționate.

Se solicitata instanței de judecată să aibă în vedere la pronunțarea soluției și prevederile art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi săvârșit acele infracțiuni. Apreciem că toate condițiile fixate prin aceste decizii sunt întrunite în cauza de față.

In susținerea acestei propuneri, s-a arătat ca dosarul de urmărire penală a inculpaților privește fapte de o gravitate deosebită(asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave ) iar lăsarea în libertate a inculpaților cercetați pentru asemenea fapte poate suscita o tulburare a ordinii publice, în condițiile în care aceștia mai întreprind și acum demersuri de afaceri în același mod fraudulos.

Pericolul pentru ordinea publică poate fi dedus din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor din prezentul dosar și care prin natura, prin modul de săvârșire, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular) si prin circumstanțele personale ale inculpaților.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 25/D/P/2009.

Cu ocazia acordării cuvântului cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, a fost invocată excepția nulității absolute a urmăririi penale privind interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, de către avocat, susținută de ceilalți apărători ai inculpaților, motivat de inexistența autorizației judecătorului, de interceptare a convorbirilor telefonice, ulterior începerii urmăririi penale față de inculpatul.

Instanța a constatat, astfel cum rezultă din volumul VII al dosarului de urmărire penală, că a fost emisă de către Tribunalul Timiș autorizația nr. 482/2009, motiv pentru care s-a respins excepția ca nefondată.

S-a invocat de către apărătorii aleși ai inculpaților excepția lipsei calității materiale a DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, privind efectuarea urmăririi penale în cauză.

Instanța a constatat că, în raport cu prevederile art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 508/2004 - rep. combinat cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la infracțiunea ce formează obiectul urmăririi penale, respectiv infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod Penal, cu un prejudiciu estimat la 150 000 euro (circa 6 miliarde lei), și a dispus respingerea excepției invocată, ca neîntemeiată.

Cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, tribunalul a analizat propunerea procurorului, raportat la conținutul dosarului de urmărire penală, astfel:

Cu privire la inculpatul se retine ca acesta, cunoscându-l pe cetățeanul care era interesat de achiziționarea unor terenuri si pe concubina sa, partea civila, a pus la cale o modalitate de a-i induce in eroare pentru a achiziționa un teren aparținând inculpaților G si, părinții săi, teren care valora la data respectivă circa 4000 euro, pentru suma de 150 000 euro.

Modalitatea de inducere in eroare a inculpatului a constat in faptul ca i-a creat părții vătămate reprezentarea, că terenul ce urma sa fie tranzacționat este amplasat in localitatea Noi, in perimetrul construibil al localității, ca este înscris în, prin prezentarea unui extras CF care aparținea unui alt teren ce îndeplinea aceste condiții.

Tot în vederea inducerii în eroare a părții vătămate a fost contactat de către inculpatul numitul DE care a fost prezentat acesteia ca persoană interesată în achiziționarea acelui teren, dar după ce tranzacția ar fi fost încheiată între vânzători, părinții inculpatului, și partea vătămată, prețul ce urma să fie plătit fiind dublu față de cel de achiziție.

Pentru a forma convingerea părții vătămate cu privire la seriozitatea ofertei făcută de cetățeanul italian De, inculpatul a fost ajutat de acesta din urma si de inculpatul care era omul de încrederea al acestui italian sa initiaze o negociere cu partea civila pentru acel teren. De asemenea inculpatul fost ajutat de inculpatul G si de inculpata sa o inducă in eroare pe partea vătămată cu privire la situația reala a terenului pe care l-au prezentat drept teren situat intr-o zona rezidențiala, in condițiile in care acesta era situat in câmp, la o distanță apreciabilă de șosea, fără ca pe acel teren să existe utilități de orice natură.

De asemenea, s-a mai reținut că, pentru a-i forma convingerea parții vătămate sa achiziționeze terenul, prin înțelegere cu cetățeanul italian, inculpatul a pus la cale încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare între învinuitul DE și partea vătămată, prin care se obligau reciproc sa cumpere și respectiv să vândă, în termen de 10 zile de la data achiziționării terenului, cu suma totală de 300 000 euro, învinuitul plătind părții vătămate, cu titlu de avans, suma de 20 000 euro pe care, conform clauzelor, ar fi pierdut-o în cazul neperfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată.

Aspectele arătate de acuzare rezulta din plângerea părții vătămate si declarația dată de aceasta în care descrie modalitatea de săvârșire a faptelor, aceste plângeri/declarații coroborându-se cu declarația concubinului acesteia, numitul, și cu aspectele evidențiate in interceptările telefonice din care rezultă că inculpatul a organizat modul de derulare a antecontractului de vânzare-cumpărare între învinuitul De și partea vătămată, și respectiv contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică încheiat între părinții inculpatului, G și, cu aceeași parte vătămată,.

În ce privește persoana inculpatului G, s-a retinut ca a acceptat sa facă parte din aceasta asociere, constituita cu scopul inducerii in eroare a parții vătămate, prin faptul ca i-a prezentat parții vătămate un extras nereal si indus-o in eroare cu privire la amplasamentul terenului, prezentându-se la notar unde a precizat că terenul vândut se află in zona rezidențiala, existând construcții în apropiere.

In ceea ce îl priveste pe inculpatul, acesta era traducătorul de limbă italiană a învinuitul De, asistându-l pe acesta pe parcursul derulării faptelor din prezenta cauză, fiind remunerat pentru aceasta și afirmându-i părții vătămate că terenul ce urmează să îl cumpere aceasta se află în intravilanul localității și este înscris în, fapt constatat personal după o discuție cu persoanele autorizate din primărie și după ce a văzut actele ce i-au fost prezentate.

Pentru aceste considerente, apreciind că temeiurile în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive nu s-au schimbat și nu au apărut temeiuri noi care să modifice situația de fapt prezentată mai sus, tribunalul a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 23.07.2009 până la data de 06.08.2009, inclusiv, perioadă considerată de instanță fiind rezonabilă în raport cu motivele pe care se întemeiază propunerea de prelungire și în raport cu durata de investigare a faptelor reținute în sarcina inculpaților, anterioară arestării acestora.

Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, instanța le-a respins ca fiind neîntemeiate pentru considerentele arătate mai sus.

Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații, G, care nu au fost motivate în scris dar au fost susținute oral de către apărătorii lor aleși.

Apărătorii inc. și G au solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii recurate întrucât pronunțarea s-a făcut în ședința publică și nu în camera de consiliu și nici nu a fost motivată. De asemenea nu a fost motivată nici dispoziția de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Se mai arată că DIICOT nu este organul de urmărire penală competent să efectueze urmărirea penală, litigiul nu este de natură penală ci civilă iar pe fond se solicită să se constate că nu există nici un pericol pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în stare de libertate mai ales că partea vătămată a fost notificată pentru rezilierea contractului.

Apărătorul inculpatului arată că încheierea recurată nu a fost motivată și el a avut doar rolul de traduce discuțiile care au avut loc în limba italiană.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 385⁶,al.3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Din actele de la dosar e reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora având în vedere pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, constituire, aderare și sprijinire a unui grup în vederea comiterii de infracțiuni și spălare de bani, prev. de art.art.8 din Legea 39/2003 rap. la art.323 al.1 cp, art.215 al.1,2,3,5 cp, art.23 lit. b,c din Legea 656/2002 cu apl. art. 33lit. a cpp.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, amploarea activității infracționale, valoarea prejudiciului cauzat instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

De asemenea se constată că propunerea parchetului de prelungire a arestării preventive este motivată întrucât în cauză se impune continuarea cercetărilor pentru definitivarea proceselor verbale de transcriere a discuțiilor telefonice purtate de inculpați; obținerea răspunsului de la Autoritatea statului Irlanda în raport cu permisul de conducere inc., care din cercetări ar rezulta că este fals; obținerea rapoartelor de constatare tehnico-științifică de la; obținerea proceselor verbale de percheziție informatică; obținerea unor documente bancare; audierea primarului com. Noi, a secretarului; definitivarea procedurilor de citare; audierea inculpaților cu încadrarea juridică finală, prezentarea materialului de urmărire penală astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155 Cpp.

Cu privire la motivele de recurs se constată că sunt de asemenea nefondate.

Din preambulul încheierii recurate se reține că judecarea propunerii de prelungire a arestării preventive s-a făcut în conformitate cu prev. art.159, al.2 cpp, în camera de consiliu, și nu în ședința publică așa cum s-a sugerat de către apărătorii inculpaților ci doar pronunțarea s-a făcut în ședință publică conform prev. art. 310 cpp.

Competența DIICOT de cercetare a faptelor este dată de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților având în vedre că inculpații sunt cercetați pentru infracțiunea de constituire și aderare la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni infracțional, prev. de art. 8 din Legea 39/2003 infracțiune care este dată în competența exclusivă a procurorilor DIICOT, pentru efectuarea urmăririi penale.

Încheierea recurată este motivată atât în ce privește considerentele pentru care este admisă propunerea parchetului cât și în ce privește respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă deoarece argumentele care stau la baza admiterii propuneri de arestare duc la respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive

Prin urmare, recursul inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit.b Cpp.

Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵, pct. 1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și împotriva Încheierii penale nr. 101/CC/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Obligă inculpații la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.07.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. CC/24.07.2009

Tehnored. AA/

2 ex./24.07.2009

Primă instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 770 /