Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 867
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.124/CC/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistați de avocat.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T - Serviciul Teritorial Timiș.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș și în rejudecare, punerea în libertate a inculpaților. În motivare a arătat că împrejurarea că inculpații au antecedente penale n u ar trebui să reprezinte un indiciu temeinic pentru prelungirea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât la dosar există declarații care confirmă nevinovăția inculpaților.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă, astfel că se impune în continuare privarea de libertate, deoarece inculpații încearcă să influențeze martorii și părțile vătămate.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat să fie cercetați în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol public.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 124/CC/08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș de prelungire a măsurii arestării preventive fata de inculpații, și, și în baza art. 159.C.P.P. s-a prelungit arestarea preventiva a inculpaților pentru o perioada de 30 de zile, începînd cu data de 11.09.2008 pînă la data de 10.10.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin ordonanța nr.48/D/P/2007 din data de 16.07.2008 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că începând din anul 2006, prin înșelăciune, inculpații au recrutat, transportat și cazat în Irlanda mai multe persoane, în scopul exploatării acestora, prin muncă.
Prin încheierea penală nr. 89/CC/16.07.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 55, 56 și 57/16.07.2008, măsură care a fost ulterior prelungită.
Raportându-se la materialul probator existent la dosarul de urmărire penală, Tribunalul Timișa apreciat că in continuare subzista temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatii, și, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane au fost săvârșite de către inculpati, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
In plus, s-a reținut că persistă aspectele avute in vederea la luarea masuri constând in aceea ca sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, s-a reținut că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În speța de față, s-a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că fapta aduce atingere atât persoanei și demnității acesteia, cât și relațiilor interumane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Împotriva încheierii penale nr. 124/CC/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate de inculpat fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpaților în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de organul de urmărire penală. Totodată, se reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, făcând și o analiză judicioasă și completă a incidenței normelor și jurisprudenței CEDO aplicabile în cauză.
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătatea acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Mai mult, există și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 26 din Legea nr. 678/2001, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă și specială a persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute de această lege.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 124/CC/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.124/CC/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/22.09.08
Tehnored AJ/20.09.08
Prima instanță: Trib.T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
