Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 87/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.87/
Ședința publică de la 07 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință nr.41 din data de 5 august 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive dispuse în timpul urmăririi penale.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2009, emisă de Baroul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, arată că dorește să dea declarație, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, critică pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea pronunțată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere că pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală,ori în speță acestea nu sunt îndeplinite. Inculpatul s-a aflat în stare de libertate pentru o perioadă de o lună și J de zile de la data când a fost săvârșită infracțiunea, nu a încercat, iar în acest timp nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, s-a prezentat de bunăvoie la Poliție, nu s-a sustras și nici nu se va sustrage de la urmărirea penală.
Învederează instanței că dosarul de urmărire penală se apropie de finalizare, mai este de lămurit suplimentul la raportul de expertiză medico-legală. Solicită a se avea în vedere că martorii audiați în fața procurorului au arătat că inculpatul nu a avut în mână nici un briceag și nici un cuțit, iar partea vătămată ale cărei declarații sunt cele mai importante a făcut afirmații contradictorii. La fila 28 din dosarul de urmărire penală declară că nu l-a văzut pe inculpatul, iar ulterior declară că l-a văzut pe acesta având un cuțit. Apreciază că există dubii cu privire la cele întâmplate și implicit cu privire la vinovăția inculpatului.
Temeiurile concrete prevăzute de lege, în speța de față nu există, pentru a se dispune arestarea. Trebuie să se aibă în vedere pericolul social concret pentru ordinea publică, urmând a se observa că în cele șase săptămâni cât a fost liber inculpatul nu a desfășurat alte activități infracționale. Consideră că temeiurile juridice prevăzute de lege nu sunt îndeplinite și solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefundat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală.
Învederează instanței că, din procesul-verbal de sesizare a instanței rezultă că au fost incluse mai multe persoane în cercul de bănuiți, în afara celor doi inculpați, însă în cauză au fost administrate probe din care rezultă în mod cert că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptei care li se reține în sarcină. Există declarații de martori oculari care relatează despre agresiunea exercitată de inculpatul asupra părții vătămate. Partea vătămată în fața procurorului arată că a fost înjunghiată atât de inculpatul cât și de inculpatul și de asemenea aceștia au încercat s-o determine pe partea vătămată să-și retragă demersurile în justiție.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală, chiar dacă în cele șase săptămâni cât inculpatul a fost liber nu săvârșit alte infracțiuni.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie cercetat în stare de libertate.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 41/05.08.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Tulcea, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea ca fondată și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații și pe o perioadă de câte 30 zile, începând cu data de 13 august 2009 și până la 11 septembrie 2009, inclusiv, pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, tribunalul a constatat că inculpații sunt cercetați pentru o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările în care s-a comis fapta, manifestarea agresivă a celor doi inculpați într-un loc public acostând partea vătămată - și aplicându-i acestuia lovituri cu cuțitul ce au cauzat leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Totodată, circumstanțele reale în care s-a comis fapta, gravitatea acesteia, dar și atingerea adusă relațiilor sociale privind inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei și puternicul impact negativ asupra opiniei publice, au condus instanța de fond la concluzia că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și este necesară.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs doar inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, expuse oral la termenul din data de 07.08.2009, inculpatul a arătat că nu este îndeplinită cerința art. 143 Cod procedură penală, neexistând indicii sau probe temeinice privind participarea inculpatului la săvârșirea faptei, având în vedere declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale unor martori; de asemenea, s-a arătat că nu este îndeplinită condiția subiectivă a temeiului arestării preventive prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, respectiv nu există probe din care să reiasă că judecarea în stare de libertate a acestui inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată în raport cu motivele de recurs și actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, pentru următoarele:
Prin ordonanța din 04.05.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, reținându-se că la data de 12 aprilie 2009 împreună cu alte două persoane au pătruns în separeul localului "Total " unde la o masă se afla un grup de persoane în prezența cărora l-au înjunghiat de mai multe ori pe numitul -, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin încheierea nr. 55/P din 15 mai 2009 dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data încarcerării, ca urmare a admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva încheierii nr. 11/11 mai 2009 Tribunalului Tulcea.
Temeiul arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art.148 lit.f) Cod procedură penală.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că probele aflate la dosar justifică existenta indiciilor temeinice prevăzute de art.143 Cod de procedură penală, definite de art.681din același cod și consacrate de art.5 pct.(1) lit.c) din, sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i) Cod penal, reținută în sarcina inculpatului.
temeinice din care rezultă această presupunere verosimilă, se regăsesc în probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții vătămate ( 28: " m-a înjunghiat de două ori cu cuțitul în zona lombară stânga și imediat am căzut. Nu am apucat să văd dacă avea ceva în mână și nici nu am văzut să mă lovească de la cei prezenți, am înțeles ulterior, că acea lovitură din spate mi-ar fi aplicat-o după ce am căzut eu " și 31 verso "am întors capul și atunci am văzut că avea un cuțit în mână cu care mă lovea", nefiind astfel contradicții între cele două declarații date de către partea vătămată ), coroborate cu declarațiile martorilor ( 39, 40 ), ( 42-43, 45 ) care au declarat că au fost de față la incidental dintre părți și i-au văzut pe inculpații și lovind fiecare cu un cuțit pe partea vătămată, procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare medico-legală preliminară sunt mijloace de probă din care rezultă probe temeinice referitoare la presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați și au acostat-o în local public pe partea vătămată - și i-au aplicat lovituri cu cuțitul cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, faptă prevăzută de art.20 raportat la art.174 și art.175 lit.i) Cod penal.
Curtea apreciază că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, respectiv cel prevăzut de art.148 lit. f) Cod procedură penală, subzistă și în prezent având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în acest dosar este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent un pericolul concret pentru ordinea publică ( la aprox. 4 luni de la data săvârșirii faptei), având în vedere, în mod deosebit, gravitatea faptei, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, manifestarea agresivă a inculpatului într-un loc public în participație, aplicând lovituri cu un cuțit în zona vitală a victimei, impactul negativ asupra opiniei publice și rezonanța socială specifică de dezaprobare, ce reclamă o reacție promptă și fermă din partea autorităților judiciare.
Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că măsura arestării respectă și exigențele art.5 pct.(1) lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, deoarece asupra inculpatului planează bănuiala legitima că a comis o faptă penală, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
De asemenea, măsura ajută în continuare atingerii scopului instrucției penale, în raport de necesitatea efectuării unor confruntări între inculpat și martori, extinderea cercetărilor cu privire și la alte fapte și persoane, fiind îndeplinite astfel și cerințele art.136 alin.(1) Cod procedură penală.
În consecință, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art.156, 159 Cod procedură penală și în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus prelungirea pentru 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierea de ședință din data de 05.08.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Tulcea, pe care o va menține.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NHUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință nr.41 din data de 5 august 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 august 2009.
Președinte, Judecător, Pt.judecător,
--- - - - - -
aflat în semnează
conf.art.312
C.P.P.Președinte complet,
--- -
Grefier,
jud. fond.:
Red. /07.08.2009/2 ex.
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Claudiu Răpeanu, Dan
