Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1269/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 74/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța potrivit dispozițiilor art. 70, procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arătând că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, pericolul social al faptei nu este dovedit. Mai arată că expertiza efectuată în cauză nu a relevat ce conținut de substanță activă e în cannabis, inculpatul a cultivat aceste cannabis pentru interes propriu, a fost determinat de coinculpat să vândă droguri.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și netemeinică arătând temeiurile de la arestarea preventivă se mențin, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 74 din 30 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă inculpatului - fiul lui și, născut la data de 06.10.1985 în A, jud. A, cetățean român, studii 12 clase, student anul II la Facultatea de Drept a Universității de Vest "- " A, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în loc.-, jud.A, posesor al CI seria - nr.-, CNP -, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 30 decembrie 2009 și până la 27 ianuarie 2010, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din actele de urmărire penală rezultă că prin ordonanța din 30 decembrie 2009 în dosarul nr. 94 D/P/2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Arad, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada octombrie-decembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut în șapte rânduri învinuitului cantitatea totală de 197,05 gr. Cannabis contra sumei totale de 6.250 lei.
În motivarea propunerii, - Biroul Teritorial Arada solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile arătând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea la gravitatea extrem de ridicată și pericolul social deosebit al faptei comise, precum și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege (art.136, art.146 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală).
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea doar a unui act material din conținutul infracțiunii continuate.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul a reținut că în ceea ce îi privește pe inculpat sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice care justifică bănuiala că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, așa cum rezultă din declarația dată de acesta în fața judecătorului, din declarația coinculpatului și celelalte înscrisuri de la dosar ( proces verbal de percheziție, raportul instigatorului acoperit, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante).
S-a considerat așadar, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f, Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care prin natura și conținutul ei concret ar putea aduce grave prejudicii ordinii sociale și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare, raportat la pericolul social al faptei comise, comiterea infracțiunii în formă continuată precum și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată pentru societate prin lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Referitor la acest aspect, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, crearea unei sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii unei infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte s-ar fi produs o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, pedepsele pentru aceste infracțiuni sunt până la 3-15 ani închisoare, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de multitudinea persoanelor implicate.
În altă ordine de idei, potrivit art. 5 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 pentru ca o persoană să fie reținută sau arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, este suficient să existe motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Față de cele expuse anterior, judecătorul nu a împărtășit punctul de vedere al apărătorilor inculpaților în sensul că, față de aceștia este suficientă luarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Altfel spus, judecătorul a apreciat că față de inculpați se impune a luarea unei măsuri preventive mai severe (arestarea preventivă) ținând seama la alegerea măsurii de scopul acesteia, de gradul de pericol social al faptelor comise și de persoanele față de care se ia măsura.
În concluzie, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, existând și cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, judecătorul în baza art.136 și 1491al. 9 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30 decembrie 2009 până la data de 27 ianuarie 2010 inclusiv, urmând ca în temeiul art. 151 Cod procedură penală, să se emită mandat de arestare pe numele acestuia.
Împotriva încheierii penale nr. 74/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 30.12.2009, a declarat oral recurs inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 31.12.2009.
Recursul nu a fost motivat, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
La termenul de judecată de azi, inculpatul recurent a fost audiat în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3. proc. pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just Tribunalul a considerat că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a vândut în 7 rânduri inculpatului cantitatea totală de 197,05 grame cannabis contra sumei totale de 6.250 lei.
Din declarațiile date de inculpați, din procesele-verbale de supraveghere operativă, din rapoartele de constatare tehnico-științifică rezultă indicii suficiente care fac ca inculpatul să fie bănuit de săvârșirea faptei reținute în actul de inculpare, periculoasă pentru sănătatea sau chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală. În acest sens este și poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut în parte acuzațiile (respectiv că a vândut o singură dată droguri către coinculpat).
Tribunalul a reținut în mod corect pericolul social al faptei săvârșite (trafic de droguri de risc în formă continuată), dar și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de numărul actelor materiale presupus a fi fost comise, lipsa garanțiilor că inculpatul recurent ar abandona comportamentul infracțional - forma continuată a faptei ce face obiectul acuzării, numărul persoanelor implicate în traficul de droguri, felul și cantitatea drogurilor pretinse a fi fost deținute ori traficate).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) proc. pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de recurs observă că este fără relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpatul recurent susținerea apărătorului acestuia în sensul egalității de tratament, cu referire la faptul că, în alte cauze, făptuitori cercetați pentru fapte de omor ar fi în stare de libertate. Art. 136 alin. 8. proc. pen. prevede că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața sau sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că luarea măsurii arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate și în bune condiții (fără posibilitatea alterării) a actelor procesuale în cursul urmăririi penale.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive care vizează luarea arestării preventive se apreciază că față de inculpatul recurent nu poate fi luată altă măsură preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 74/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 30.12.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 74/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 30.12.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red. /31.12.2009
Tehnored.
2 ex./15.01.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1269/
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 74/30.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 30.12.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
