Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 15/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 15/2009
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 17/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații, și, în stare de arest, asistați de apărători aleși, avocat și avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpații, prin avocat, depun la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpaților, și, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, critică încheierea atacată dintr-o dublă perspectivă:
1. a motivelor de nulitate;
2. pentru motive de netemeinicie.
În ce privește motivele de nulitate, arată că înțelege să invoce nulitatea sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă. În susținerea acestui motiv de recurs apreciază că au fost nesocotite o serie de reguli imperative de desfășurare a urmăririi penale, premergătoare propunerii formulate de către procuror, privitoare la faptul că inculpații au fost audiați de reprezentantul parchetului în calitate de învinuiți, după care, prin ordonanță inculpații au fost reținuți pe 24 de ore, iar apoi tot printr-o ordonanță a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de aceștia, dar contrar prevederilor art. 149 Cod procedură penală, nu a mai avut loc o nouă audiere a inculpaților, trecându-se direct la sesizarea instanței prin intermediul actului lovit de nulitate. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a celor patru inculpați.
Cu privire la motivele de netemeinicie ale încheierii atacate, învederează că în mod eronat s-a reținut existența probelor și indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați. Arată că încadrarea faptelor nu este conformă cu situația de fapt, și anume:
1. pentru infracțiunea de omor calificat, arată că nu există nicio probă că ar fi existat intenția inculpaților în acest sens, în speță fiind vorba de o încăierare. Învederează faptul că din constatările medico-legale preliminare pentru cele trei părți vătămate rezultă că viața acestora nu a fost pusă în primejdie, astfel că apreciază că nu se poate vorbi de această încadrare dată faptelor inculpaților;
2. pentru infracțiunea de asociere pentru comiterea de infracțiuni, arată că nu există probe sau indicii că s-a săvârșit o astfel de infracțiune, nefăcându-se dovada existenței unei grupări în sensul de existenței unei înțelegeri a autorilor.
3. pentru ce-a dea treia infracțiune reținută în sarcina inculpaților, arată că s-a susținut în mod eronat că acțiunea inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică (fapte săvârșite în centrul orașului, într-o zi de ). Precizează că la momentul săvârșirii faptei nu au existat persoane la locul faptei iar incidentul nu a avut loc în centrul orașului, ci la ieșirea din oraș. Pentru aceste motive solicită să se constate că inculpații nu prezintă pericol public, nu au antecedente penale, nu au fost implicați în alte altercații, lăsarea în libertate a acestora neconstituind un impediment pentru derularea urmării penale. De asemenea, solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpaților.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, solicită admiterea recursurilor. Învederează că s-au încălcat dispozițiile legale din procedura arestării, inculpații nefiind audiați în această calitate, după punerea în mișcare a urmăririi penale. Arată că încadrarea faptelor este greșită. Apreciază că nu s-a pus în pericol viața părților vătămate, fiind vorba astfel de infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal. Mai arată că între familiile părților a avut loc un schimb de păreri, existând posibilitatea de a se ajunge la o împăcare. Pentru aceste motive, apreciază că arestarea preventivă este netemeinică.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la primul motiv de recurs, arată că nu poate fi vorba de o nulitate absolută, eventual doar de o nulitate relativă, dar având în vedere că nu s-a produs nicio vătămare, apreciază că nu poate fi vorba nici de nulitate relativă. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că instanța nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor, iar recunoașterea participării la încăierare este indiciu în sensul procedurii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu este vinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că nu prezintă pericol.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 17/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în temeiul art. 149 ind. 1 al. 10 Cod procedură penală s-a dispus admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și în temeiul art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- ;
- ;
-
-
față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapte prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2 combinat cu art. 175 al. 1 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b Cod penal și art. 323 al.1, 321 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pe o durată de 29 zile, începând cu data de 13.04.2009 orele 20.30 până la 12.05.2009.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a respins cererea inculpaților de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul d e primă instanță a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Se constată că în cursul urmării penale până la acest moment, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal întocmit de Poliția orașului A, jud. Sibiu la 12.04.2009, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procese verbale întocmite de Poliția orașului A, jud. Sibiu, conținând sancțiuni contravenționale aplicate inculpaților, dosare penale în care au fost sau sunt în prezent cercetați, fișele privind antecedentele penale ale inculpaților, procese verbale de căutare a inculpatului, rapoarte întocmite de agenții de poliție, concluzii provizorii emise de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu, planșa fotografică.
Analizând materialul probator administrat până la acest moment, se constată ca fiind plauzibilă starea de fapt relevată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și prin urmare, se consideră că rezultă propunerea rezonabilă de a bănui că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Susținerile inculpaților care, deși recunosc că au lovit părțile vătămate, iar inculpații, și în faza de urmărire penală au recunoscut și înțelegerea anterioară de a ataca victimele, trebuie raportate la declarațiile martorilor, care i-au văzut pe inculpați înarmându-se cu bâte, agresând victimele, la rapoartele și procesele verbale întocmite de organele de poliție (care au avertizat că vor folosi armamentul din dotare, au solicitat forțe suplimentare), dar mai ales la concluziile provizorii medico-legale conform cărora, în urma incidentului doar părțile vătămate au suferit fracturi și traumatisme cranio-cerebrale.
Așa fiind, se apreciază că în speță, cerințele imperative impuse de art. 681, 143, 148 Cod procedură penală sunt întrunite, având în vedere că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, și cerința pericolului concret pentru ordinea publică apare ca fiind îndeplinită în cauză și aceasta având în vedere modalitatea presupusă de comitere a faptelor (în zi de mare creștină - și Paștele, în public, în zona centrală a localității), natura și gravitatea faptelor prezumate a fi fost comise, urmările grave cauzate victimelor (traumatisme cranio-cerebrale acute deschise, fracturi în zona capului). Pericolul concret pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște și de temere, în sentimentul de insecuritate produs în rândul colectivității, generat de faptul că persoane bănuite de a fi comis infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
Totodată, se mai impune a fi subliniată accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia, art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării, rolul măsurii arestării preventive trebuind să fie acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor (cauzele și alții, Murray contra Regatului Unit).
Din această perspectivă se primește susținerea Parchetului, conform căreia, dat fiind timpul scurt scurs de la momentul incidentului (din 12.4 la 13.4) nu au putut fi audiați toți martorii oculari, nu a putut fi prelucrată înregistrarea cu telefonul mobil, a derulării incidentului, nu au fost verificate apelurile telefonice dintre părți, probe edificatoare în cauză.
De aceea se apreciază că această măsură este oportună și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în sensul instituit de legiuitor prin dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și în interesul urmăririi penale - conform art. 1491al. 1 Cod procedură penală.
Pentru toate considerente de fapt și de drept, apreciind, la acest moment, ca fiind respectate exigențele art. 143, 148 lit. f, 1491Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și s-a dispus arestarea preventivă a fiecărui inculpat pe câte o perioadă de 29 zile.
Pentru motivele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală s-au respins cererile inculpaților privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 1403Cod procedură penală inculpații, și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte, cuprinse în memoriul scris atașat la dosar (fila 18):
1. Sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate, raportat la încălcările unor reguli imperative ce guvernează desfășurarea urmăririi penale, procedură premergătoare propunerii formulate de către procuror și anume neaudierea inculpaților în această calitate, aceștia fiind ascultați doar în calitate de învinuiți;
2. Măsura preventivă a arestării inculpaților este nelegală și netemeinică, fiind luată în lipsa unor indicii puternice de vinovăție.
În acest sens este discutabilă încadrarea juridică a faptelor de care inculpații sunt acuzați, iar raportat la circumstanțele date, nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea a procedat la ascultarea inculpaților în conformitate cu art. 1403(3) Cod procedură penală, declarațiile acestora fiind consemnate separat la dosar (filele 24-27). Aceștia au solicitat continuarea procedurilor cu ei în stare de libertate, invocând aspecte de ordin procedural, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856(3) Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Curtea reține că instanța fondului a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în considerarea dispozițiilor art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Curtea apreciază ca nefondat primul aspect de nelegalitate invocat de către inculpați, și care, în opinia lor, ar atrage nulitatea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchet, raportat la împrejurarea că acesta nu se circumscrie exigențelor instituite de art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
Curtea arată că, în speță, chiar dacă s-ar aprecia existența unei vătămări (prin omisiunea audierii inculpaților în această calitate, aceștia fiind ascultați doar ca învinuiți), aceasta nu este de neînlăturat doar prin anularea actului, atâta timp cât luarea măsurii a fost dispusă după ascultarea inculpaților în conformitate cu dispozițiile imperative prevăzute de art. 150 (1) Cod procedură penală.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că în cauză nu există o vătămare reală în accepția textului prevăzut de art. 197 (2) Cod procedură penală.
3. Referitor la legalitatea și temeinicia măsurii preventive în sine, Curtea constată, în urma examinării actelor și lucrărilor din dosar, că în cauză aceasta este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura gravă a acuzațiilor aduse, cât și de elementele ce definesc potențialul agresiv, violent al inculpaților.
4. Curtea arată că apărările formulate în sensul lipsei indiciilor de vinovăție sunt infirmate de datele și lucrările efectuate până în această fază a investigațiilor preliminare și de însăși declarațiile inculpaților, care, recunosc implicarea lor în agresiunile exercitate asupra victimelor.
5. Actele de la dosar dovedesc incontestabil existența unui incident grav, în care au fost implicați inculpații și care a avut repercusiuni serioase asupra sănătății victimelor. Este incontestabil, fapt confirmat de către inculpați, că aceștia au exercitat acte de violență asupra victimelor, chiar dacă baza factuală nu este lămurită, până în acest moment, pe deplin.
În aceste circumstanțe, Curtea reamintește că faptele ce au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație.
Măsura preventivă a arestării nu impune ca autoritatea judecătorească care o dispune să fi strâns probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării (vezi cauza Murray vs Regatul Unit).
6. Curtea apreciază, în urma examinării actelor de la dosar (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, concluzii medicale provizorii - filele 2-14 dosar fond, planșe fotografice - f 9-11 dosar fond) că în cauză există motive pertinente și suficiente, care justifică luarea față de inculpați a măsurii preventive a arestării.
În acest sens, Curtea constată că în speță, condiția existenței unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să impună arestarea inculpaților este cu prisosință îndeplinită.
7. Curtea arată, de asemenea, că în cauză este întrunită cerința textului de lege prevăzut de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică.
Curtea subliniază că prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, faptele de care inculpații sunt acuzați sunt în măsură să producă o anumită "tulburare socială", de natură a justifica detenție provizorie.
Lăsarea în libertate a celor patru inculpați ar crea, în opinia Curții, în mod cert, o tulburare a ordinii publice, aceasta rămânând în mod realmente amenințată, prin crearea în rândul comunității, a unui puternic sentiment de insecuritate.
În acest sens, Curtea arată că amenințarea este reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
8. Raportat la apărările formulate de inculpați, în sensul aprecierii conduitei lor sociale anterioare corespunzătoare, Curtea subliniază că necesitatea protejării unui interes de ordin general, precumpănitor, al societății, primează ocrotirii celui privat, individual al recurenților, astfel încât, în cauza de față, luarea măsurii preventive a arestării este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
9. Curtea, realizând că privarea de libertate este o măsură preventivă extremă, a analizat măsurile mai puțin severe și le-a considerat insuficiente pentru protejarea interesului public care impune detenția (vezi cauza Filip vs România).
10. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 17/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului suma de câte 80 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.04.2009
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Maria Elena Covaciu, Leontin
