Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 16/2009
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 14 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat G în substituirea avocatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța pune în discuție admisibilitatea recursului declarat de inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat G, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului arată că lasă soluția la aprecierea instanței. Apreciază că recursul este inadmisibil, având în vedere că s-a atacat decizia pronunțată de Tribunal în recurs.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 14/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva încheierii camerei de consiliu nr. 11/CC/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia la data de 10.04.2009 în dosar nr-.
A fost casată încheierea atacată și în rejudecare:
A fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia privind arestarea preventivă a inculpatului și în consecință:
În baza art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009.
Potrivit art. 1491alin. 10 și 11 Cod procedură penală s-a dispus ca măsura arestării să fie executată începând cu data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009.
Dispozițiile încheierii au fost aduse la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 14/2009, conform art. 146 alin. 10 și art. 151 Cod procedură penală, cu începere de la data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009.
Conform art. 1371alin. 2 Cod procedură penală despre arestarea inculpatului a fost încunoștințată mama acestuia,.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 11/CC/2009 pronunțată în data de 10.04.2009 de către Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul, instanța luând față de inculpat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile și de a respecta obligațiile impuse de instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă pericolul concret pentru ordinea publică în ce-l privește pe inculpat. Instanța a reținut în acest sens că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, recunoscând și regretând faptele comise. Totodată, din cazierul judiciar rezultă că acesta nu are antecedente penale. Instanța a mai reținut că reprezentantul parchetului a arătat că pericolul social concret constă în aceea că locuitorii comunei nu s-ar simți în siguranță conviețuind alături de autorul unei fapte violente și deosebit de grave, iar lăsarea lui în libertate ar indigna opinia publică, fără ca această afirmație să fie susținută de probe concrete aflate la dosarul cauzei, condiție expres cerută de textul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia aducându-i critici pentru netemeinicie și nelegalitate. În recursul formulat s-a arătat că în cazul de față în mod greșit instanța de fond a reținut că susținerile parchetului referitoare la gravitatea faptei, precum și la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia nu sunt relevante pentru stabilirea primei condiții impuse de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, când în realitate, descrierea împrejurărilor care imprimă faptei o gravitate deosebită se refereau la cea de a doua condiție impusă de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pentru a demonstra rezonanța negativă pe care o creează fapta în rândul societății.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Tribunalul a apreciat că recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În cauză sunt îndeplinite toate condițiile impuse de prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, cât și a pericolului social concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică.
Pericolul social concret poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie printr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei (cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de violență sau a celor care, prin modul de săvârșire creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu, sau unei colectivități în particular), fie din circumstanțele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudine negativă față de valorile sociale consacrate).
În cazul de față, în mod greșit instanța de fond a reținut aspectele referitoare la gravitatea faptei, precum și la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia nu sunt relevante pentru stabilirea primei condiții impuse de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, când în realitate, descrierea împrejurărilor care imprimă faptei o gravitate deosebită se refereau la cea de a doua condiție impusă de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pentru a demonstra rezonanța socială negativă pe care o creează fapta în rândul societății.
C în cauză este acuzat că la data de 08.04.2009, după ce în prealabil a observat că partea vătămată are asupra sa o sumă de bani, inculpatul a mers la locuința acestuia, unde a pătruns fără drept, a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și cu, a amenințat-o cu un topor și i-a sustras suma de 150 lei.
Gravitatea deosebită a faptei rezultă din modul și mijloacele săvârșirii acesteia, fiind comisă prin pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate, inculpatul profitând de faptul că aceasta se afla în stare de ebrietate, ceea ce i-a dat mult curaj, știind că nu va putea opune o rezistență deosebită, folosindu-se pentru intimidare de un obiect deosebit de periculos cum este toporul, chiar dacă partea vătămată deja se afla căzută jos în urma loviturilor repetate aplicate de către inculpat.
Referitor la motivarea instanței că la dosarul cauzei nu există probe privind insecuritatea locuitorilor comunei, la fila 34 este atașat un proces-verbal întocmit de organele de cercetare, din care rezultă că vânzătoarea magazinului alimentar unde inculpatul a cheltuit o parte din banii sustrași, a refuzat dă dea declarație scrisă în cauză, motivând că se teme pentru siguranța sa și de eventualele repercusiuni din partea familiei inculpatului, deci și din partea acestuia.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta nu are vreo ocupație din care să-și procure în mod onest mijloacele de existență, fiind predispus la săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului după cum rezultă din cazierul operativ al acestuia, fiind anterior sancționat administrativ pentru fapte de furt.
Sinceritatea inculpatului, dedusă din recunoașterea de către acesta a faptei, nu poate conduce în mod automat la concluzia că acesta nu prezintă pericol public deoarece chiar din declarațiile acestuia rezultă că imediat după săvârșirea faptei a părăsit comuna pentru a nu fi recunoscut de partea vătămată și prins. Inculpatul a fost identificat ca fiind autorul infracțiunilor pe baza declarațiilor martorilor din dosar, și numai după ce a fost pus în fața probelor, acesta a recunoscut fapta sa.
În consecință, Tribunalul, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva încheierii camerei de consiliu nr. 11/CC/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia la data de 10.04.2009 în dosar nr-, a casat încheierea atacată și în rejudecare:
A admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia privind arestarea preventivă a inculpatului și în consecință:
În baza art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009.
Potrivit art. 1491alin. 10 și 11 Cod procedură penală a dispus ca măsura arestării să fie executată începând cu data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009. Dispozițiile încheierii au fost aduse la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 14/2009, conform art. 146 alin. 10 și art. 151 Cod procedură penală, cu începere de la data de 13.04.2009 până la data de 11.05.2009.
Conform art. 1371alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus ca despre arestarea inculpatului să fie încunoștințată mama acestuia,.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că nu se impune luarea măsurii arestării preventive și a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recursul inculpatului este inadmisibil din următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României revizuită prin Legea din 18 septembrie 2003, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
O hotărâre pronunțată de instanța de recurs este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.
Recursul inadmisibil, la fel ca și recursul tardiv, este considerat inexistent, ceea ce înseamnă că nu produce nici un efect.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 14 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.04.2009
jud. fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Maria Elena Covaciu, Leontin
