Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 17/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 17/2009
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale nr. 8/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, depune la dosar cerere prin care solicită acordarea onorariului cuvenit pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului susține recursul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea recursului pentru următoarele motive:
- egalitatea de tratament cu coinculpatul, având în vedere că aceștia sunt inculpați în aceeași cauză, iar inculpatul se află în stare de arest;
- perseverența infracțională a inculpatului după arestarea inculpatului;
- pluralitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Arată că înțelege să suplimenteze motivele de recurs cu următorul motiv: legalitatea încheierii atacate. Arată că prin încheierea atacată s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului și s-a dispus luarea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, fără a se solicita acest lucru. Apreciază că instanța trebuia să se rezume doar la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, conform prevederilor art. 317 Cod procedură penală. Precizează că instanța nu are atribuții de urmărire penală, depășind atribuțiile puterii judecătorești.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică. Apreciază că în mod corect Tribunalul a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a luat o altă măsură, pe care a solicitat-o inculpatul, prin concluziile scrise depuse la instanța de fond.
Arată că instanța de fond a reținut că nu subzistă pericolul pentru ordinea publică care să justifice luarea măsurii arestării preventive. Precizează că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu pot avea gradul de pericol pentru ordinea publică. Apreciază că în mod corect instanța de fond a motivat că propunerea de arestare a fost făcută la 4-5 luni după săvârșirea faptei, când rezonanța negativă s-a atenuat.
Arată că inculpatul a făcut doar un comisonat civil, a dus mai multe mașini la pentru înscriere, neexistând vreo dovadă că ar fi dat bani mai departe la.
Cu privire la susținerea reprezentantului Parchetului referitoare la egalitatea de tratament cu inculpatul, arată că nu poate fi vorba de egalitate de tratament, situația acestui inculpat fiind cu totul alta.
Reprezentantul Parchetului, în replică, arată că o persoană inculpată nu are calitate procesuală pentru a cere luarea unei măsuri preventive împotriva sa, poate solicita doar înlocuirea măsurii preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 8/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 149/1 al. 12 rap. la art. 146 al. 11/1 și C.P.P. art. 145.C.P.P. s-a dispus luarea față de inculpatul a măsurii preventive de a nu părăsi localitatea B pe o durată de 30 de zile începând cu data de 14.04.2009, timp în care inculpatul va respecta obligațiile prev. de art. 145 al. 1/1 C.P.P. respectiv:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului B, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Alba;
d) să nu dețină, folosească sau poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 al. 1/2 C.P.P. s-a mai impus inculpatului ca pe durata măsurii să mai respecte obligațiile:
a) să nu se deplaseze în incinta A;
b) să nu ia legătura și să nu comunice în nici un fel cu celelalte părți și cu martorii din dosar;
c) să nu se implice în nicio modalitate în activitatea de întocmire a formalităților necesare pentru înscrierea în circulație a autovehiculelor.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 145 al. 3.C.P.P. privind încălcarea cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor prevăzute de lege sau dispuse de instanța de judecată.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. art. 255 al. 1. pen. (3 acte materiale) în condițiile art 41 al. 2. pen. trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. art. 257. pen. în condițiile art. 41 al.2 pen. ( 3 acte materiale) instigare neurmată de executare la dare de mită prev. de art. 29 rap. art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 corob. art. 255 al. 1. pen. în condițiile art. 41 al.2 pen. ( 2 acte materiale), instigare la dare de mită prev. de art. 25 rap. art. art. 6 din Legea nr. 78/2000 corob. art. 255 al. 1. pen. în condițiile art. 41 al.2 pen. ( 3 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290. pen. în condițiile art. 41 al.2 pen. (27 acte materiale) și fals în declarații prev. de art. 292. pen. în condițiile art. 41 al.2 pen. (27 acte materiale) totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Procedând la examinarea actelor dosarului, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor impuse de lege, pentru a se putea dispune măsura arestării, instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice de vinovăție cu privire la faptele pentru care este cercetat inculpatul.
Astfel, interceptările telefonice confirmă că inculpatul s-a arătat dispus să rezolve o programare de urgență la contra sumei de 100 euro, că a,rezolvat, inspecția tehnică a unui autoturism cu probleme la sistemul de frânare, dând mai mult funcționarului de la ( urmând să primească cât a dat de la beneficiar), că a încasat el sau fratele său diverse sume de bani pentru rezolvarea programărilor și inspecțiilor unor autoturisme la, că a învățat pe proprietarul unui autoturism să aducă o ladă de bere pentru a fi dată unui funcționar pentru a obține efectuarea verificării înaintea creșterii taxei de primă înmatriculare, că a solicitat unui cunoscut să-i ceară colegului căruia îi facilitase intrarea la, să completeze suma de 50 lei depusă sub un covor din autoturismul unui funcționar cu încă 100 lei și că s-a implicat și în alte acțiuni ilegale de instigare la dare de mită, urmare sau nu de executare.
Declarațiile de martori confirmă în parte aspectele relevate de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.
. ambientale arată faptul că inculpatul a lăsat în biroul inculpatului, în două rânduri, suma de 200 lei.
Cu privire la cele 27 de contracte de vânzare-cumpărare inculpatul a admis că le-a semnat doar el pentru a obține astfel o înmatriculare provizorie pe numele său și implicit numere de înmatriculare provizorii.
Din acest punct de vedere falsul în înscrisuri sub semnătură privată și falsul în declarații sunt evidente cu atât mai mult cu cât ulterior,vânzătorii, își înmatriculau autoturismele pe numele lor.
Apărările inculpatului în sensul că a efectuat acte de comision cu caracter pur civil sunt înlăturate de probele menționate mai sus care atestă că inculpatul lăsa să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor cu privire la exercitarea de către aceștia a atribuțiilor de serviciu și pretindea foloase materiale în schimbul exercitării influenței.
Susținerea inculpatului că sumele de bani pe care le-a dat funcționarilor sau care s-au dat ca urmare a indicațiilor lui au fost doar pentru plata de taxe legale este nesusținută la acest moment de probe apărând ca evident faptul că acestea s-au dat pentru îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu sau pentru acte contrare acestor îndatoriri în sensul art.254 și 255 Cod penal (programări devansate, inspecții tehnice la care se treceau cu vederea anumite defecțiuni ale autoturismelor).
Este de observat că inculpatul a admis că prefera să remită sumele de bani inculpatului pentru a nu mai sta la rând la casierie. Admite deci că se bucura de un tratament privilegiat în cadrul, aspect confirmat de probațiunea administrată.
Cu privire la celelalte aspecte legale din cuprinsul propunerii de arestare este de observat că nu se menționează temeiul juridic în baza căruia se cere arestarea, respectiv vreunul (sau mai multe) din cazurile prev. de art.148 Cpp. Din referirile la pericolul concret pentru ordinea publică ar rezulta că s-au avut în vedere disp.art.148 lit.f Cpp.
Propunerea este neîntemeiată în raport de acest temei.
Nu există probe care să ateste, la acest moment, că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât să se justifice aplicarea celei mai severe măsuri preventive, respectiv arestarea.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul s-au comis în perioada noiembrie-decembrie 2008, iar propunerea de arestare s-a formulat după o perioadă de peste 3 luni de zile. Este adevărat că ulterior acestei perioade în sarcina inculpatului s-au mai reținut și alte fapte de întocmire în fals a unor contracte de vânzare-cumpărare, însă maximul special prevăzut de lege este de 2 ani închisoare și este stabilită și pedeapsa alternativă a amenzii, în aceste condiții neputându-se dispune măsura arestării preventive pentru astfel de fapte.
Nu se poate susține că trecerea unui interval de timp nu are influență asupra unei stări de fapt care, ipotetic vorbind, ar fi putut constitui un temei de arestare. La acest moment măsura arestării apare ca excesivă, fiind suficientă pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal aplicarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev.de art.145 Cpp. Această măsură apare ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive așa cum este el definit de art.136 alin.1 Cpp. Totodată, măsura se justifică în raport de criteriile stabilite de art.136 alin.8 Cpp care se referă la scopul măsurii preventive, la gradul de pericol social al infracțiunii, la vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Dispunerea în conformitate cu art.145 alin.1 ind.2 Cpp a unor măsuri care să îl oblige pe inculpat să nu se implice în nici un fel de activitate legată de înmatricularea autovehiculelor și să nu se deplaseze în incinta A, alături de obligațiile impuse de art.145 alin.1 ind.1 Cpp, este de natură să înlăture o eventuală stare de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie obligat să se abțină de la orice legătură sau comunicare cu celelalte părți sau cu martorii din cauză.
Față de aspectele reținute în conformitate cu art.149 ind.1 alin.12, 146 alin.11 ind.1 și 145 Cpp, Tribunalul a respins propunerea formulată de procuror și a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.04.2009.
Pe durata măsurii dispuse, s-a dispus ca inculpatul să respecte obligațiile prev. de art.145 alin.1 ind 1Cpp:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția municipiului B, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Tribunalul Alba;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp s-a impus inculpatului pe durata măsurii respectarea următoarelor obligații:
a) să nu se deplaseze în incinta;
b) să nu ia legătura și să nu comunice în nici un fel cu celelalte părți și cu martorii din acest dosar;
c) să nu se implice în nicio modalitate în activitatea de întocmire a formalităților necesare pentru înscrierea în circulație a autovehiculelor
S-a atras inculpatului atenția cu privire la disp.art.145 alin.3 Cpp privind încălcarea cu rea-credință a măsuri aplicate sau a obligațiilor prevăzute de lege sau dispuse de instanța de judecată.
În baza art. 192 al. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.P.P. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
În motivarea recursului Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa arătat că în mod nelegal și netemeinic Tribunalul Alba nu a dispus arestarea preventivă a inculpatului deși în sarcina acestuia s-a reținut că ar fi săvârșit mai multe fapte de corupție, fapte grave, cu un grad ridicat de pericol social, pericol actual pentru ordinea publică care nu este atenuat de trecerea timpului.
Pericolul public este relevat și de împrejurarea că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională deoarece deși cunoștea că este cercetat în cauză, a continuat activitatea infracțională.
Se mai arată că Tribunalul nu a fost consecvent cu propria practică atâta timp cât anterior a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul - inculpat cercetat în aceeași cauză, parte din faptele presupus a fi săvârșite de acest inculpat fiind comise împreună cu inculpatul.
În concluzie, se apreciază că atâta timp cât instanța de judecată a reținut existența indiciilor concrete care relevă necesitatea protejării unui interes public și fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f ca temei al arestării preventive, Tribunalul trebuia să dispună arestarea preventivă a inculpatului.
Oral, reprezentantul Parchetului a suplimentat motivele de recurs arătând că încheierea atacată este nelegală deoarece instanța de fond a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a dispus luarea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, fără a se solicita acest lucru de către Parchet, instanța depășindu-și atribuțiile.
Curtea de Apel examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba este nefondat și va fi respins ca atare, din următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA constatând că nu există probe care să ateste la acest moment că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, probe care să justifice aplicarea celei mai severe măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă.
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinică că inculpatul ar fi săvârșit faptele ce i se impută și pentru care este cercetat dar se observă că pentru unele din fapte sancțiunea legală este pedeapsa închisorii de 2 ani sau amenda. Faptul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea mai multor fapte penale nu justifică în sine luarea celei mai severe măsuri preventive prevăzute de lege, ci trebuie examinat dacă în speță este îndeplinită și condiția pericolului public concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Ori, sub acest aspect Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală, atâta timp cât faptele ce i se impută inculpatului au fost săvârșite în perioada noiembrie - decembrie 2008, iar cele săvârșite ulterior prezintă un grad mai redus de pericol public. În măsura în care inculpatul ar fi prezentat un grad ridicat de pericol public Parchetul ar fi putut solicita mai devreme arestarea preventivă a inculpatului, dar prin trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, astfel că se apreciază că în prezent nu se impune arestarea preventivă a inculpatului.
În ce privește susținerea că Tribunalul nu are o practică constantă deoarece a dispus arestarea preventivă a inculpatului - inculpat cercetat în același dosar, se observă de către C că din materialul probator existent la dosar până în prezent, activitatea infracțională a celor doi inculpați nu este identică, iar raportat la faptele presupus a fi săvârșite de fiecare, gradul de pericol public nu este același.
Referitor la nelegalitatea încheierii atacate deoarece instanța de fond și-a depășit atribuțiile prin luarea față de inculpat a unei măsuri preventive nesolicitate de Parchet, se observă că potrivit art. 136 al. 4.C.P.P. măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea sau țara se pot lua de procuror sau judecător în cursul urmăririi penale.
În aceste condiții instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile atunci când a apreciat că deși față de inculpatul nu se impune luarea măsurii arestării preventive, pentru buna desfășurare a procesului penal este necesar a se lua față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate, măsură justificată de faptele presupus a fi săvârșite de inculpat, de gradul de pericol social, de persoana și antecedentele acestuia.
Față de cele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale nr. 8/ 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./29.04.2009
jud. fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Maria Elena Covaciu, Leontin
