Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte Secția pentru - cu
minori și de familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier:
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 07.08.1963), ( fiul lui și, născut la data de 18.12.1971), (fiul lui și, născut la data de 25.02.1983), - ( fiul lui și, născut la data de 20.05.1976), ( fiul lui și, născut la data de 12.09.1970 ), ( fiul lui G și, născut la data de 02.12.1973), (fiul lui și, născut la data de 04.04.1979) și (fiul lui și, născut la data de 20.03.1975), toți în prezent deținuți în Arestul, împotriva încheierii de ședință 09 din 12.12.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr.117 din 21.12.2009 eliberată de Baroul Tulcea - Cabinet individual,inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 70 din 21.12.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr76 din 19.12.2009 eliberată de Baroul Tulcea - Cabinet individual, inculpații recurenți - și, în stare de arest, asistați de av., în baa delegației nr. 5856 din 21.12.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați,inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 21.12.2009 eliberată de Baroul Galați - cabinet individual, inculpații recurenți și, în stare de arest, asistați de av. ,în baza împuternicirii avocațiale din 18.12.2009 eliberată de Baroul Galați - cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a fost arestat preventiv la data de 12.12.2009 pentru săvârșirea a două infracțiuni - prima - prev. de art.8 din Legea nr.39 /2003 coroborat cu art. 323 al.1 și 2 Cod penal și a doua - prev. de art. 26 rap. la 270 al.1,2, 274 din Legea nr.86/2006 - contrabanda.
Inculpatul a declarat recurs, considerând că această hotărâre este netemeinică și nelegală. Susține azi acest recurs așa cum l-a declarat inculpatul și va invoca instanței motivele pentru care consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală.
În primul rând, arată că inculpatul a fost arestat, iar măsura arestării preventive s-a luat în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală pe motiv că faptele pentru care el este urmărit se pedepsesc cu o pedeapsă mai mare de 4 ani - este un prim grup de motive, iar cel de al doilea motiv - că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Susține însă că hotărârea prin care inculpatul a fost arestat trebuie să cuprindă pe lângă primul grup de motive - cel referitor la dispozițiile legale de pedepsire a faptelor pentru care este urmărit și în mod cumulativ și cel de al doilea grup de motive, adică să existe probe concrete că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Susține că acest pericol trebuia individualizat în hotărâre, trebuiau indicate probele din care rezultă pericolul concret, trebuia arătat care este acest pericol, pentru că nu este suficientă o prezumție că există pericolul, acesta trebuie dovedit.
În cazul în care aceste date nu sunt incluse în încheierea prin care s-a dispus luarea măsuri arestării preventive și ele nu sunt individualizate, susține că hotărârea nu este motivată și potrivit art.1371Cod pr.penală, o astfel de hotărâre trebuie motivată. În alineatul II se arată că trebuie indicate temeiurile concrete din care rezultă existența acestora - deci a celor două condiții.
Un alt grup de motive pentru care consideră că încheierea prin care s-a luat măsura arestării preventive este netemeinică și nelegală sunt cele referitoare la asigurarea dreptului la apărare al inculpatului - atunci în proces, când s-a luat această măsură. Nu poate să susțină acest motiv fără să nu antameze puțin o parte din situația de fapt. Inculpatul a fost audiat de către organele de urmărire penală și de către procuror și declarațiile acestuia se potrivesc deloc cu declarațiile celorlalți coinculpați, astfel că există un vădit conflict de interese între ei.
Inculpatul susține că el a discutat cu doi dintre ei, dar nu acceptat sub nici o formă colaborarea, nu a participat la constituirea acelui grup organizat.Pe de altă parte, el nu a fost prezent, nu a fost prezent acolo în unde s-a făcut acea contrabandă, a fost acasă tot timpul, nu a avut și nu a deținut nici un fel de produse - rezultat al contrabandei, nu a primit și nici nu a avut bani rezultați din această contrabandă. În această situație, când există aceste conflict de interese între inculpați, instanța ar fi trebuit să îl observe și să asigure apărarea pentru fiecare inculpat, sau măcar pentru grupurile de inculpați cu interese identice. Cum are cu totul o altă poziție și a fost asistat de același avocat, a cărui competență u o pune la îndoială -, dar apreciază că a fost și era în imposibilitate de a-i face o apărare corectă și legală și profesionistă atunci când trebuia să prezinte motivele pentru fiecare dintre ceilalți coinculpați. În această situație, consideră că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare și în consecință, hotărârea este netemeinică și nelegală.
În cazul în care instanța nu va admite aceste motive ale inculpatului și va constata că măsura luată este temeinică și legală și că nu există motive pentru ca ea să fie desființată și să fie pus în libertate, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură - cea prev. de art.136 lit.h Cod pr.penală - interzicerea de a părăsi localitatea. Dacă instanța ia o astfel de măsură, bineînțeles cu toate obligațiile ce consideră a-i fi impuse inculpatului, el se obligă să le respecte și mai ales că localitatea în care locuiește - - este departe de locul unde se face traficul - și. că ar fi o măsură foarte înțeleaptă, sub nici o formă nu impietează asupra desfășurării procesului și ar putea să își asigure o apărare mai bună prin modul sau prin propunerea probelor necesare în această situație.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are un copil minor, însă unul în întreținere, singurul care realizează venituri în casă.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din data de 12.12.2009, întrucât consideră că această încheiere este netemeinică și nelegală, pentru faptul că motivarea, din punctul său de vedere este mai mult decât generică. Astfel, într-adevăr se face vorbire despre o pedeapsă mai mare de 4 ani și despre un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește acest pericol public, consideră că organelor de urmărire penală sau reprezentantului parchetului le-ar fi revenit obligația să dovedească faptul că o întreagă colectivitate e pusă în primejdie, dacă inculpatul este liber.
De asemenea, consideră că judecătorul ar trebui să se pronunțe printr-o hotărâre motivată cu privire la legalitatea măsurii arestării. În speța de față doar s-a afirmat, fără a se dovedi, că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, situația personală a inculpatului este un pic mai deosebită, motivat de împrejurarea că este sau a fost agent al Postului de Poliție, acesta nu a mai avut niciodată probleme cu legea penală, ba mai mult, are o mamă în întreținere,tatăl său decedând acum 9 luni de zile, astfel, în raport de faza procesuală penală în care se află cauza, atât timp cât el și-a recunoscut vina și regretă ceea ce s-a întâmplat, consideră că nu mai există indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Un al doilea motiv de recurs este dat de pasivitatea instanței de fond în ce privește asigurarea concretă și efectivă a dreptului la apărare al inculpatului. Aceasta, asigurându-i o asistență formală,prin desemnarea unui singur apărător pentru toți inculpații, întrucât inculpații din această speță pot avea interese contrare sau chiar au interese contrare. În felul acesta consideră că pericolul social al faptelor comise a trecut pe plan secund și s-a încălcat disp. art.6 pgr.1 și 3 lit.c din CEDO.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură prevăzută de art.136 Cod pr.penală, și anume, cea prev. de art.145 Cod pr.penală - obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura arestării preventive, iar în apărarea sa, solicită să se aibă în vedere în primul rând toate apărările făcute de colegii săi și care, în - similare, la fel ca și ea, susținând dreptul la apărare al părții, invocă atât textele legale din dreptul intern, cât și din dreptul internațional.
Va pleca de la temeiul juridic în baza căruia s-a dispus măsura - cel prev. de art.148 lit.f Cod pr.penaă și, la fel ca și colegii săi, va invoca faptul că - față de limitele pedepsei nu are ce discuta, decât la momentul în care se va aplica în concret măsura în funcție de probele care vor reuși să se analizeze în această fază, atât cu circumstanțe atenuante, agravante, așa cum va fi posibilitatea în momentul în care se va stabili în concret această măsură.
În ce privește însă partea a II-a a textului de lege, teza II - a prin care se invocă ordinea publică ce ar fi perturbată de prezența sau de activitatea infracțională a inculpatului, vine și aduce în fața instanței argumente care țin practic de faptă și de persoana făptuitorului. Singurul lucru care solicită a se avea în vedere față de inculpatul este faptul că, referitor la tot ceea ce s-a prezentat în fața instanței în ceea ce privește natura faptei și pericolul social al acesteia, crima organizată despre care se tot face vorbire, solicită a se observa faptul că inculpatul în calitatea sa - și fără a jigni pe nimeni - este o prezență discretă și simplă în orașul - este, o persoană care nu este antrenată în niciuna din instituțiile publice, persoană care, față de nivelul de cunoștințe și gradul de cultură, nu avea cum să aibă acces la o informație deosebită, să facă practic din această informație o modalitate prin care să obțină venituri, o modalitate prin care să atragă alte persoane și, din punctul său de vedere, este greu de crezut și de dovedit, în măsura în care se va proba că aceste fapte ar exista, că a fost persoana care chiar a participat la constituirea unui grup infracțional și mai ales, un grup infracțional care se cheamă crimă organizată.
Solicită a se observa că a fost foarte sincer în timpul urmăririi penale, această sinceritate s-a manifestat și în fața instanței când a arătat modul în care s-au săvârșit faptele penale și că activitatea sa a constat în faptul că, stând pe malul a participat la descărcarea pachetelor cu țigări.
Atitudinea sa sinceră nu poate să conducă decât la concluzia că acesta nu a încercat zădărnicirea adevărului. Solicită a se observa că atitudinea sa sinceră nu are nici pe viitor cum să încurce și să împiedice natura și modul de desfășurare al urmăririi penale, care de altfel este aproape încheiată, în proporție de 80 %, deci nu ar mai exista acest pericol despre care se face vorbire și care, prin persoana inculpatului ar putea să ducă la zădărnicirea aflării adevărului, sau împiedicarea sau chiar sustragerea, deprecierea anumitor probe.
Solicită a se avea în vedere și faptul că, Constituția României și reglementările internaționale privind CEDO arată faptul că măsura arestului este o măsură de excepție și nu regula în cercetarea judecătorească și stabilirea vinovăției faptelor și că această măsură de excepție care uneori poate fi indispensabilă, dar a operat pe perioada cât inculpații au fost arestați și s-au făcut actele procesuale respective, deci această măsură trebuie să fie analizată, așa cum prevede Codul penal prin recursul de față și trebuie să se aibă în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, datele personale ale acestuia și lămurirea stării de fapt, pentru ca această măsură să poată să fie menținută în continuare.
Atitudinea procesuală a inculpatului în acest moment este una pe care instanța deja o cunoaște și ea nu mai poate fi întoarsă pentru că aparține acestuia și că emană de la o persoană sinceră. Solicită a se avea în vedere datele personale ale inculpatului atunci când solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului, sau dacă se va aprecia, chiar luarea unei măsuri prevăzută de art.136 Cod pr.penală, întrucât instanța are la îndemână fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care este o măsură pe care acesta și-o însușește și pe care o va respecta în totalitate.
Având în vedere datele personale ale inculpatului, solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere, că este singura persoană care aduce venituri în familie și care, până la momentul săvârșirii faptei s-a ocupat de îngrijirea materială a familiei sale. Așa cum a precizat și la faza de fond, solicită a se observa că soția acestuia care a ieșit din spital, la momentul la care s-au produs faptele este în continuare o persoană suferindă, care are nevoie în continuare de inculpat în gospodărie, cu atât mai mult cu cât se cunoaște faptul că orașul este o urbe micuță cu aspect rural, unde activitatea unui este indispensabilă în perioada iernii. Nu mai puțin adevărat - și sigur că acest argument este unul personal - solicită a se observa că din nefericire, la momentul producerii faptelor, inculpatul prin această faptă pe care o regretă și despre care nu are cuvinte deosebite de aoa precia, la momentul în care s-au întâmplat lucrurile se petrecea ziua de naștere a soției lui și a băiețelului și că pe data de 18 decembrie când era ziua lui era în detenție, motiv pentru care crede că sunt lucruri suficiente pentru a-i asigura o îndreptare și a forma instanței convingerea că inculpatul este o persoană care în continuare reușește să colaboreze cu organele de poliție și care va colabora în continuare la aflarea adevărului.
Nu s-a legat foarte mult de faptă,având în vedere că există probe la dosar, ce solicită a fi analizate în măsura în care inculpatul are o atitudine sinceră și a arătat că activitatea lui a constat simplu doar în descărcarea acelor baloturi de produse, că nu a cunoscut traseul autoturismului și că nu a primit bani pentru aceasta, deci practic imboldul lui material nu a fost concretizat în acela de a obține venituri materiale deosebite, că în această fază a cercetării penale instanța are posibilitatea, prin punerea sa în libertate de a-i acorda șansa de a se îndrepta și de a avea în continuare o atitudine sinceră.
Solicită ca în baza celor relatate a se dispune admiterea recursului și în subsidiar, dacă instanța va aprecia, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură prevăzută de art.136 Cod pr.penală. Depune la dosar xerocopia certificatului de naștere al copilului inculpatului.
Apărătorul inculpaților - și - arată că aceștia au formulat recurs împotriva încheierii din 12.12.2009.Din punctul său de vedere consideră că nu sunt suficiente probe la dosar, care să ducă la concluzia că aceștia au săvârșit această infracțiune - se referă la ambii inculpați, în speță la care precizează că a fost, s-a întâlnit cu și că acesta i-a spus că are nevoie de o mașină, dar fără a-i spune ce să facă cu aceasta sau despre ce marfă este vorba. Mai târziu, acesta precizează în declarația pe care a dat-o că a luat legătura cu un anume, după care cu unul, care i-a dat numărul de telefon al unei persoane -. Vinovăția acestuia nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, motiv pentru care consideră că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol social, mai ales că nu se face dovada,așa cum a și precizat, a vinovăției sale că ar fi participat sau că ar fi știut despre ce marfă este vorba,
În ce-l privește pe, pentru acesta se poate admite că a avut o participare mult mai mică, în sensul că a transportat trei persoane, pe, și cumnatul acestuia - pe care i-a dus până la Dunăre, și, din câte a înțeles, apoi s-a întors în comuna sa, în, deci nici acesta nu a știut despre ce este vorba, a dus acele persoane până acolo, apoi s-a întors și aceasta a fost toată participarea lui.
Deci, din punctul său de vedere, lăsarea acestor inculpați în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, funcție de cum apreciază instanța.
Apărătorul inculpaților și - arată că un prim motiv de recurs se referă la aplicarea disp.art.197 2 Cod pr.penală, cu consecința solicitării de admitere a recursului, casarea încheierii instanței de fond și a trimite cauza spre rejudecare, pentru încălcări flagrante care garantează dreptul la apărare. Cu alte cuvinte, invocă, în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați recurenți și, o lipsă de apărare, în mod evident, în fața instanței de fond.
Despre ce este vorba: pe de o parte, o chestiune care este comună celor doi inculpați recurenți se referă la așa-zisa apărare formală, până la urmă efectuată, acordată de către apărătorul din oficiu, cum s-a precizat și anterior, apărător din oficiu desemnat pentru toți cei 8 inculpați care au făcut obiectul solicitării privind luarea măsurii arestării preventive - este vorba de o apărare formală, în care apărătorul desemnat din oficiu pune concluzii comune pentru toți inculpații prezentați în fața instanței, în condițiile în care concluziile trebuiau să fie individuale, privind situația juridică a fiecărui inculpat în parte, întrucât luarea măsurii arestării preventive este un act ce se dispune în considerarea persoanei fiecărui inculpat în parte.
Solicită a se observa la a doua pagină din încheierea instanței de fond,că pe la mijlocul paginii sunt consemnate concluziile apărătorului din oficiu și, așa cum a precizat, nu face nici un fel de individualizare, amintește doar la sfârșit despre împrejurarea că inculpații și au probleme de sănătate.
Un al doilea aspect care se referă la dreptul la apărare și care este specific și aplicabil doar inculpatului, se referă la împrejurarea că între acesta și inculpatul există interese contrare. Potrivit practicii judiciare s-a statuat în mod evident că atunci când există interese contrare, potrivit disp.art.6 al.ultim, instanța de judecată trebuie să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului, asistența juridică a fiecărui inculpat trebuind să se facă de apărători diferiți. Potrivit art.197 al.2 Cod pr.penală, situația respectivă este sancționată cu nulitatea absolută, impunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În acest sens invocă practica și depune un număr de 5 hotărâri la dosar.
Despre ce este vorba: inculpatul, în declarațiile date în fața organului de urmărire penală precizează în mod evident că l-a contactat pe inculpatul în dimineața zilei de 10.12.2009 și i-a solicitat ajutorul în vederea efectuării supravegherii la DN 22 pe raza localității și să-l informeze cu privire la apariția eventuală a lucrătorilor poliției de frontieră. Aceasta, întâmplându-se după spusele inculpatului, în dimineața zilei respective. După declarația inculpatului, acesta arată că solicitarea a avut loc în seara zilei de 10.12.2009.
Potrivit declarațiilor acestui inculpat, respectiv a inculpatului, solicitarea situându-se după momentul consumării infracțiunii de contrabandă, este evident că cele două mențiuni implică consecințe diferite față de încadrarea juridică a faptelor ce pot fi reținute în sarcina inculpatului. Potrivit declarației sale s-ar putea discuta eventual despre o eventuală favorizare a infractorului, iar potrivit declarației inculpatului, s-ar putea discuta de o favorizare cu înțelegere prealabilă, care se traduce în complicitate morală la contrabandă. Toate acestea, din punctul său de vedere, în evidență interese contrare în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați. Instanța, verificând declarațiile de la urmărirea penală, avea obligația desemnării unor apărători din oficiu diferiți, cel puțin pentru cei doi inculpați.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpații și, casarea hotărârii instanței de fond, trimiterea cauzei în rejudecare, cu punerea de îndată în libertate a inculpaților.
Critică hotărârea instanței de fond și pe fondul soluției, dacă se va aprecia că motivele invocate nu implică trimiterea cauzei în rejudecare, apreciind că în mod greșit instanța a concluzionat că există temeiul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală și pe cale de consecință a dispus luarea măsurii arestării preventive.
O primă chestiune pe care intenționează să o învedereze instanței: solicită a se observa că după ce se argumentează subzistența temeiului prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, instanța face trimitere tot timpul la oportunitatea luării măsurii arestării preventive, oportunitate - ca și condiție juridică, străină dreptului românesc, întrucât ar deschide calea arbitrariului, așa cum o spune doctrina, practica judiciară.
Solicită a se observa că după ce menționează trei argumente față de subzistența temeiului prev. de art.148 lit. f Cod pr.penală, instanța arată că este oportună luarea măsurii, că este oportună privarea de libertate. Este o greșeală evidentă a instanței care implică subiectivism și care,până la urmă, ocolește verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru luarea unei astfel de măsuri.
O altă chestiune: solicită a se observa că temeiul juridic prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală și anume pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi puși în libertate - se bazează exclusiv pe pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestora, pentru că acest pericol social este interpretat de către instanța de fond ca fiind atât de ridicat încât înlătură sau șterge din importanță aspecte ce diminuează importanța unor aspecte care țin de circumstanțele personale ale celor doi inculpați pe care îi apără. . sau nu, sunt inculpați cu probleme grave de sănătate, este dependent de o injecție pe care i-o face medicul de familie, care se deplasează de la în arest o dată la 3 zile,iar inculpatul este la 34 de ani în urma a două infarcte miocardice, sens în care va depune la dosar și înscrisuri medicale doveditoare.
Pentru a contrabalansa lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră în fața organului judiciar, aceste probleme grave de sănătate, instanța de fond vine doar cu argumentul gradului de pericol social al faptelor reținute. Din acest punct de vedere, găsește obligatorie și necesară, până la urmă, discuția privind reținerea acestor infracțiuni. Nu întâmplător organele de urmărire penală invocă art.8 din Legea nr.39/2003 - nu solicită o soluție pe fond, dar până la urmă, pentru art.8 din Legea nr.39/2003 și complicitatea la contrabandă s-a reținut și subzistența disp.art.148 lit.f Cod pr.penală, pentru că dacă s-ar fi discutat despre alte infracțiuni și s-ar fi realizat o încadrare juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpaților, poate acest grad de pericol social nu ar fi justificat arestarea preventivă.
Organul de urmărire penală,din punctul său de vedere, greșește atunci când reține în sarcina celor doi inculpați săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, plecând de la premisa că neîndeplinirea condițiilor privind existența grupului infracțional organizat se referă la lipsa de continuitate în timp. Cu alte cuvinte, după cum s-a putut observa și după cum rezultă din toate probele administrate în cauză, este vorba de o constituirea unui grup infracțional organizat - cum se reține de către organele de urmărire penală - să nu fie greșit înțeles - de către, și, la care au aderat alții, printre care și și ulterior, acest grup a fost sprijinit de, toate acestea întâmplându-se într-o singură zi. Organul de urmărire penală, plecând de la definiția reținută de art.8 din Legea nr.39/2003 - arată că nu este grup infracțional organizat pentru că nu a existat acest grup pe o perioadă de timp și atunci se invocă art. 8 - greșit, pentru că articolul 8 obligă la îndeplinirea condițiilor prev. de art.323 Cod penal. Art.323 Cod penal - culmea, are aceeași condiție esențială - asocierea să beneficieze de o existență în timp. A găsit o speță a Tribunalului Suprem în care se arată că infracțiunea prev. de aert.323 Cod penal presupune o întovărășire de o oarecare durată, în vederea realizării unui scop infracțional comun, nu o simplă înțelegere întâmplătoare și spontană.
Este evident că și infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 presupune o existență pe o anumită perioadă de timp și ca atare, în această speță, dacă acest grup la care unii au aderat, alții au adus sprijin, nu a existat pe o anumită perioadă de timp, nu s-a convenit asupra unui scop comun, atunci nu se poate reține infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003? Distincția dintre art.7 și 8 o realizează doar infracțiunile în scopul cărora s-a constituit grupul, adică, sunt grave, enumerate în mod exhaustiv de textul art.2 din Legea nr.39/2003 sau sunt altele și se merge la art.8, dar, condiția privind numărul de persoane ce trebuie să se asocieze, existența unei perioade de timp în interiorul căreia să funcționeze această grupare, sunt identice, sunt valabile atât pentru infracțiunea prev. de art.7, cât și pentru infracțiunea prev. de art.8.
Solicită ca instanța de control judiciar să se aplece în mod serios, pipăind fondul, cu privire la reținerea acestei infracțiuni pentru că, așa cum vor fi acum stabilite lucrurile, se vor regăsi în eventualul rechizitoriu întocmit în cauză și ulterior se va persista, din punctul său de vedere, în această greșeală.
La cei doi inculpați pe care îi apără, se menționează în mod clar în declarația inculpatului că trebuiau să sune și a sunat la alt șofer, la unul din care se numește, îi dă tot numele, inclusiv inculpatul, care arată că îi zice. Pe acesta l-au sunat să vină cu mașina să efectueze transport, acesta a spus că are mașina încărcată și l-a sunat după 18,30 pe inculpatul care venea de la un examen pe care l-a susținut la Acestuia nu i s-a spus ce trebuie să ajungă în și ce trebuie să transporte. S-a întâlnit cu în, a fost preluat de inculpatul și s-au deplasat câțiva kilometri către Dunăre, pe malul, s-au încărcat niște genți cu pachete, nu se vedea nimic, așa cum rezultă în pozele aflate în dosar, acestea au fost împinse în mașină, iar la un moment dat inculpatul s-a dat jos din mașină și a încercat să închidă ușa și atunci a văzut că sunt țigări, dar țigările erau trecute cu mult timp înainte Dunărea - atunci s-a consumat infracțiunea de contrabandă. Eventual, se poate discuta de infracțiunea de favorizare a infractorului. Ulterior a plecat cu inculpatul în cabină și pe drum s-au întâlnit cu barajul constituit de organele de poliție și cu procurorul DIICOT, a oprit mașina, s-a prezentat la control, a colaborat cu organele de urmărire penală și a dat declarații sincere, în timp ce celălalt se reține că a fugit, situație pentru care va răspunde.
Toate lucrurile acestea nu demonstrează decât că inculpatul habar nu a avut despre faptul că urmează să transporte de pe malul românesc al țigări și că nu a cunoscut nimic, până când infracțiunea de contrabandă care se consumă odată cu trecerea liniei imaginare ce constituie frontiera de stat între România și Ucraina, la mijlocul și necunoscând acest lucru, neexistând o înțelegere prealabilă, nu numai că nu se poate reține ca făcând parte dintr-un grup infracțional organizat, dar nici măcar nu se poate reține drept complice, eventual favorizator de infractor - prev. de 264 al.1 Cod penal - pentru această infracțiune.
Raportat la această infracțiune, gradul de pericol social al acestei fapte nu justifică înlăturarea acelor circumstanțe personale care se cheamă lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte de săvârșirea faptei, în timpul urmăririi penale, recunoașterea și regretarea faptei săvârșite, precum și starea deosebit de gravă a sănătății - acesta, așa cum a mai spus, este dependent de o infecție care i se face din 3 în 3 zile.
În ce-l privește pe inculpatul - acesta a fost contactat în seara zilei de 10.12.2009, după ce țigările au fost trecute Dunărea și i s-a spus de către inculpatul să stea pe DN, la câțiva km buni de unde era săvârșită fapta și să anunțe dacă trec cei de la poliția de frontieră. S-a invocat calitatea de agent la poliția de frontieră - care nu are nici o legătură -, pentru că și el personal sau oricine ar putea să facă acea pază -, ceea ce nu are nici o legătură cu calitatea de polițist. Acesta a stat pe DN pe raza localității. Ce este adevărat, este că l-a anunțat pe inculpatul că au trecut cei de la poliția de frontieră, care este un fapt, este o acțiune ce nu poate constitui decât elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului.
Cu privire la apartenența lui la grupul infracțional organizat - în încheiere se menționează chiar că el este singurul care a sprijinit grupul. În primul rând,trebuie să existe grupul pe o perioadă de timp și în al doilea rând, trebuie să aibă cunoștința existenței acestui grup.Ori, pe celălalt l-a sunat inculpatul, după propria declarație și i-a spus foarte clar să îl anunțe. El zice că ar fi bănuit că ar fi vorba de contrabandă, dar nu știe cât este reală această chestiune, dar bănuiala nu implică cunoașterea certă a faptului că acolo se săvârșea infracțiunea de contrabandă. Oricum, a fost informat în legătură cu această chestiune după ce infracțiunea de contrabandă s-a consumat. Și acest inculpat are o stare de sănătate deosebit de gravă și o atitudinea sinceră, conduită bună înainte de săvârșirea faptei.
Pentru aceste argumente solicită a se observa și să se constate că subzistența temeiului prev. de art.143 Cod pr.penală doar cu referire la această infracțiune de favorizare a infractorului, coroborat cu lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, respectiv inexistența temeiului prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, îl îndrituiește să solicite instanței de control judiciar admiterea recursului declarat de inculpații și, casarea hotărârii instanței de fond și în baza art.1403alin.7 Cod pr.penală, cu referire la art.139 alin.1 și 1451cu ref.la art.145 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, dat fiind că inculpații locuiesc în alte localități decât municipiul Obligațiile și restricțiile ce pot fi impuse inculpaților fiind suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a declarat recurs și solicită admiterea recursului. Un prim motiv de recurs îl constituie apărarea formală - motiv care a fost dezvoltat și nu va mai insista, motiv pentru care solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului spre rejudecare.
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că încheierea este netemeinică și nelegală pentru că instanța de fond, analizând propunerea DIICOT -ului a constatat că sunt incidente prevederile art.143 în ref. la art.146 Cod pr.penală, respectiv că există temeiuri prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, numai că, pipăind fondul și analizând un pic probele existente la dosarul cauzei, rezultă o cu totul altă situație de fapt în ceea ce-l privește pe inculpatul. Nu este nici o convorbire, nici anterioară, nici ulterioară comiterii faptei, legată de această activitate de contrabandă, nu este nici măcar declarația martorului cu identitate protejată, pentru că nu îl privește. Se face puțină lumină în ce-l privește pe inculpat la vol.II - fila 77 - unde inculpatul arată că avea nevoie de ajutor, s-a dus fără o înțelegere prealabilă la și l-a rugat să îi dea o mână de ajutor, declarația acestuia fiind confirmată de declarațiile inculpatului, în vol.II la fila 138.
Prin urmare, pune sub semnul întrebării existența infracțiunii reținută - acea prev. de art. art.8 din Legea nr.39/2003 în ref.la art.323 Cod penal, pentru motivele care le-a expus. În același timp, în ceea ce privește existența temeiului prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, respectiv pericolul social, așa cum a arătat,fiind pusă sub semnul întrebării reținerea în fapt și în drept a faptelor în sarcina inculpatului,se ridică dubii și cu privire la acest temei.
Dacă se privește și din alt punct de vedere, se poate observa că acesta s-a dus liniștit acasă, după care a primit o citație de la Poliția de frontieră și de bună credință s-a dus fără mandat de aducere, fără a fi luat de mascați, s-a dus de bună voie la poliție, unde a dat declarații complete și sincere.
Oare chiar s-au terminat măsurile preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul? Nu mai departe, în luna octombrie, a fost un alt grup, unde două persoane care transportau o căruță cu țigări, au încercat să spargă un baraj al poliției - au primit o măsură restrictivă de libertate. Același lucru solicită în ceea ce-l privește pe inculpatul, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prev. de art.1451Cod pr. penală - măsura obligării de a nu părăsi țara, cu impunerea în sarcina inculpatului obligațiilor prev. la art.145 al.1Cod pr.penală, care sunt suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public arată că dorește ca să nu fie influențată poziția procesuală a inculpaților de concluziile apărătorilor. A constatat faptul că se încearcă - și este de abia primul recurs - dar se încearcă o reinterpretare a probelor, aspect care poate fi în defavoarea inculpaților și îi poate afecta într-un viitor apropiat. cu siguranță că până la finalul trecerii acestei perioade de arest preventiv procurorii DIICOT vor întocmi rechizitoriul, astfel încât instanța Tribunalului va fi sesizată cu fondul și atunci multe din aspectele reținute în faza de urmărire penală vor fi clarificate.
, există foarte multe circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, de natură personală, dar ele sunt împrejurări care vor fi avute în vedere de către instanța la individualizarea pedepselor ce se vor aplica fiecărui inculpat. și indiscutabil probele de la urmărirea penală sunt de natură a convinge că în mod corect s-au reținut faptele în sarcina fiecărui inculpat, ele fiind de natură a justifica măsura arestării preventive, denotă existența unor infracțiuni grave, cu pericol social crescut și a observat inclusiv că acest aspect se analizează foarte mult - art.8 din Legea nr.39/2003 în ref. la art.323 Cod penal și se încearcă o dislocare a lor tocmai pe considerentul că este o infracțiune în maniera în care a fost reținută azi în dosar, care nu se întâlnește prea greu, dar este foarte ușor și simplu de înțeles și se și știe faptul că înțelegerea poate fi expresă sau tacită și că o astfel de acțiune, cum a fost cea din seara flagrantului nu poate avea loc fără o înțelegere mai mult sau mai puțin expresă sau tacită între membrii grupului - a celor 8 inculpați.
Nu există nici un fel motiv pentru care să se dispună admiterea recursurilor și de asemenea, nu există nici un fel de motiv pentru a se putea da curs cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru că schimbarea măsurii preventive, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mult mai ușoară este justificată de 2 condiții, respectiv să intervină în situația de fapt o împrejurare sau mai multe împrejurări care să schimbe sau să ușureze situația de fapt a inculpaților și pentru fiecare inculpat în parte să existe într-un anume context o situație favorabilă care să nu mai justifice măsura arestării preventive sau să schimbe, la rândul ei, situația de fapt sau să o influențeze. Nu suntem în niciuna dintre aceste situații, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Un aspect care s-a susținut astăzi de către apărare și pe care îl consideră nejustificat, este referitor la apărarea de la urmărirea penală și apoi în fața instanței de fond, la momentul arestării preventive. Nu au fost interese contrare, declarațiile inculpaților, poziția lor procesuală a fost înregistrată, inculpații au fost sinceri, iar procurorul a considerat că nu există interese contrare, pentru că nu era greu să se desemneze un avocat pentru fiecare inculpat, dar nu a existat această situație, pentru că la momentul arestării - când personal a fost procuror de ședință - toți inculpații au spus că sunt de acord cu prezența apărătorului din faza de urmărire penală,situație față de care consideră că nu li s-a încălcat dreptul la apărare, cererile s-au consemnat și în măsura în care a fost posibil s-a dat curs acestora, dar nu au fost probleme de acest gen.
Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, pentru că sunt netemeinice.
Inculpatul recurent arată că a încercat să sune soția, pentru că nu era de acord cu avocatul din oficiu, dar i s-a închis telefonul.
Inculpatul arată că la fel s-a întâmplat și în situația sa.
Inculpatul recurent arată că timp de 6 ani a lucrat în cadrul Ministerului, dar, spre rușinea sa a picat în această abatere, a asigurat ordinea și liniștea publică și consideră că nu este un pericol social pentru ordinea și liniștea publică, ci, dimpotrivă este oricând să intervină pentru oricine are nevoie, dacă va fi lăsat în libertate.
Inculpatul recurent - arată că nu a știut în ce situație intră.
Inculpatul recurent arată că nu a știut în ce situație intră.
Inculpatul recurent arată că atunci când a fost arestat a fost ținut mai mult de 24 ore nemâncat, deși a solicitat avocatei să spună să i se dea ceva de mâncare,sau cel puțin să fie anunțat medicul de familie.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu susținerile avocatului și solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent arată că este de acord cu susținerile avocatului și solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanțe sub numărul -, inculpații, -, și au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12.12.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.-.
Prin încheierea de ședință din 12.12.2009 a Tribunalului Galația fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Galați și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, -, și pe o durată de 29 de zile, aceștia fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 în referire la art.323 alin.1,2 Cod penal și art.270 alin.1 raportat la art. 274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea prev.art.41 alin. 2 cod penal și art. 70 alin.1 din OUG nr.105/2001 cu aplicarea prev.art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond Tribunalul Galația avut în vedere că:
Prin referatul nr. 81/D/P/2009 din 12.12.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Galația propus luarea măsurii arestării preventive pe durată de 29 de zile a inculpaților:
1. -cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
3. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
4. -cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
5. -cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
6. -cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
7. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
8. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut ca temei legal al arestării preventive art. 148 lit. f p Cod Penal pentru toți cei 8 inculpați.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă presupunerea, existând indicii temeinice că inculpații au comis următoarele infracțiuni:
1. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
3. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
4. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
5. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
6. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
7. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
8. - infracțiunile prevăzute de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 al. 1 și 2 Cod Penal;
- 26 Cod penal în referire la art. 270 al.1 si 2 raportat la art. 274 din Legea 86/2006,
cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpaților și s-a reținut că în luna decembrie 2009 au constituit împreună cu făptuitorul un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, au ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucraineană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
În sarcina inculpaților, și s-a reținut că în luna decembrie 2009 au aderat la un grup infracțional constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
În sarcina inculpatului s-a reținut în luna decembrie 2009, a sprijinit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea in mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecere peste frontiera de stat româno-ucrainiană, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de 38.867,50 euro.
S-a arătat cămijloacele de probă care conturează comiterea infracțiunilor sunt următoarele:
- procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10.12.2009 si planșă fotografică aferentă in care sunt consemnate detalii referitoare la găsirea într-o autoutilitară a mai multor mii de pachete de țigări provenind din Ucraina si Republica M;
- dovezi de ridicare bunurilor din 11.12.2009;
- procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice in care sunt prezentate discuții care pun in lumină activitatea de contrabandă cu țigări si existența grupului format in vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă;
- declarațiile inculpaților, care recunosc practic implicarea fiecăruia dintre ei in activitatea de contrabandă cu țigări din Ucraina si Republica M care a culminat cu constatarea flagrantului din 10.12.2009, rezultând din aceleași declarații si existența grupului format in vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă.
S-a mai arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f p Cod Penal pentru toți cei opt inculpați in sensul că pedepsele stabilite de lege pentru faptele reținute sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate, caracterul premeditat si organizat al activităților, amploarea acestor fapte, împrejurările in care s-au desfășurat acțiunile din prezenta cauză, cu implicarea unor lucrători de poliție, care diminuează considerabil depistarea unor astfel de infracțiuni, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi in libertate.
Prin urmare, instanța a apreciat că în raport de specificul faptelor luarea măsurii arestării preventive față de cei opt inculpați este oportună.
Apărătorul inculpaților a invocat faptul că aceștia nu au antecedente penale, au familii, copii minori în întreținere, iar inculpații si au probleme de sănătate.
Față de aceste susțineri, instanța a arătat că arată că aceste elemente circumstanțiale cu caracter personal nu sunt în măsură la acest moment procesual să modifice în vreun fel situația de fapt și de drept care stă la baza oportunității luării măsurii arestării preventive față de cei opt inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, -, și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile formulate, inculpații au invocat în esență, următoarele:
- că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică;
- că hotărârea instanței de fond este nemotivată, deoarece nu indică probele și împrejurările din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică;
- că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaților, respectiv dreptul la o apărare efectivă, deoarece, la fond a fost desemnat un singur avocat din oficiu pentru toți inculpații,deși aceștia aveau interese contrare în cauză;
- că nu subzistă infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 în ref. la art.323 Cod penal, deoarece nu s-a dovedit existența unui grup structurat, organizat, inculpații necunoscând că fac parte dintr-un grup infracțional organizat.
Au solicitat în esență admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate ( art.145 Cod pr.penală sau art.1451Cod pr.penală ).
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele motive:
Așa cum rezultă din materialul probator administrat până în prezent, inculpații făceau parte dintr-o vastă rețea specializată în contrabanda cu țigări din Republica M și Republica Ucraina, fiind surprinși în flagrant la 10.12.2009 în zona localității, județul T, în timp ce încercau să transporte către piețele din municipiul G, cu un autoturism marca " ",cantitatea de 62.550 pachete țigări "",introduse fraudulos în țară din republica M, precum și 4990 pachete țigări "" și 3100 pachete țigări "",introduse fraudulos în țară din Republica Ucraina.
Întreaga marfă valora 38.867,50 euro și dacă ar fi fost introdusă în țară și comercializată ar fi cauzat bugetului de stat un prejudiciu de aproximativ 530.730,80 lei.
Instanțele de judecată au analizat materialul probator administrat în cauză și au ajuns la concluzia că există probe privind vinovăția inculpaților.
Pericolul social concret pentru ordinea publică și care impune privarea de libertate a inculpaților rezultă " ex re" din materialitatea faptelor, din caracterul deosebit de vast și organizat al rețelei infracționale ( din care făceau parte și doi agenți ai Poliției de frontieră T ), de cantitatea mare de țigări trecute ilegal peste frontiera de stat a României, de valoarea acestora, de prejudiciul care s-ar fi putut produce bugetului de stat al României.
Cercetările sunt abia la început, urmând să fie probată întreaga activitate infracțională a inculpaților.
În cauză nu s-a produs o încălcare a dreptului la o apărare efectivă a inculpaților.
La data de 12.12.2009, în fața Tribunalului Galați, cu privire la propunerea de arestare preventivă a acestora,formulată de către DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, toți aveau o poziție procesuală comună, tinzând ca prin apărările făcute să conducă la respingerea propunerii de arestare preventivă.
Aspectele invocate de inculpați ca fiind contrarietate de interese sunt în fapt aspecte care țin de acuratețea încadrării juridice ce urmează a fi dată faptelor acestora ( favorizare, tăinuire, complicitate,etc.), și nu sunt în fapt contrarietate de interese.
De altfel, participația penală a fiecăruia dintre ei urmează a fi stabilită pe durata cercetărilor și după definitivarea acestora, prin actul de sesizare al instanței.
În cauză, în mod greșit s-a apreciat că nu subzistă infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 în referire la art.323 Cod penal. Așa cum s-a arătat în practica ÎCCJ, diferența dintre art.7 din Legea nr.39/2003 și art.8 din Legea nr.39/2003 este dată de momentul constituirii grupului infracțional, raportat la momentul comiterii infracțiunii și la succesiunea în timp a acestui grup infracțional.
Infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 reprezintă așa numitul "grup infracțional neorganizat", iar referirea la art.323 Cod penal este făcută numai pentru a se indica limitele de pedeapsă.
Așa fiind, Curtea apreciază că măsura dispusă de Tribunalul Galați este legală și temeinică. Urmează ca în baza prevederilor art.1403Cod pr.penală în referire la art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală,Curtea să respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpații, -, și împotriva încheierii de ședință din 12.12.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală, fiecare dintre inculpați va fi obligat la cheltuieli judiciare,statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 07.08.1963, în sat., com., jud. T, domiciliat în în sat, com., jud. T), ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 18.12.1971, în oraș, jud. T, domiciliat în oraș,-, jud. T), ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 25.02.1983, în mun T, jud. T, agent principal de poliție la IJP T), - (CNP -, fiul lui și, născut la data de 20.05.1976, în oraș, jud. T, domiciliat în oraș,-, jud. T), ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 12.09.1970, în oraș, jud. T, domiciliat în oraș,-, jud. T), ( CNP -, fiul lui G și, născut la data de 02.12.1973, în oraș, jud. T, domiciliat în oraș,- A, jud. T ), ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 04.04.1979, în oraș M, jud. T, domiciliat în com., sat, jud. ) și ( CNP -, fiul lui și, născut la data de 20.03.1975, în mun. T, jud. T, agent șef de poliție la T - Sectorul poliției de frontieră, domiciliat în oraș,-, bloc 85,. F,. 1,. 5, jud. T ), toți în prezent deținuți în Arestul, împotriva încheierii de ședință nr- din 12.12.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală obligă pe inculpații - și la câte 200 lei fiecare și pe inculpații, și la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21.12.2009.
Președinte, Judecător JUDECĂTOR 4: Liviu
- - - - -
Grefier,
Red.dec.jud,
Jud.fond -
Tehnored.CG/2 ex./22.12.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Liviu
