Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.815/
Ședința publică din data de 15 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2005, împotriva deciziei penale nr.159/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.265/10.12.2009 emisă de Baroul Brăila.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că la data de 10.12.2009, recurentul-inculpat a depus motive scrise de recurs; la data de 15.12.2009, recurentul-inculpat a comunicat, prin fax, cerere prin care solicită să se dispună strigarea cauzei după orele 9.30, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că menține recursul declarat și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs, menținând declarațiile date anterior.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că a promovat recurs împotriva deciziei penale nr.159/28.08.2009 a Tribunalului Brăila, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr.385/2009 a Judecătoriei Brăila, apreciind ambele hotărâri judecătorești ca fiind netemeinice.
Precizează că posibilitatea lovirii din culpă a unui autoturism parcat regulamentar există în cazul oricărui conducător auto.
Inculpatul avea abilitatea de a conduce un autoturism chiar și la momentul săvârșirii faptei deși nu trecuse de proba teoretică a examenului de conducere. La acest moment recurentul-inculpat a susținut proba teoretică a examenului de conducere, promovând acest examen.
Consideră că instanțele au apreciat în mod greșit că fapta inculpatului poate fi considerată infracțiune deoarece nu eventualitatea este cea care poate conduce la condamnare.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului crezând că prietena sa uitase fierul în priză.
Arată că de la momentul condamnării anterioare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, inculpatul și-a revizuit comportamentul.
Din referatul întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că inculpatul a părăsit anturajul din care făcea parte, muncește, câștigându-și în mod cinstit existența și își continuă studiile.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, desființarea atât a hotărârii instanței de fond cât și a deciziei pronunțate în apel d e Tribunalul Brăila, iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Dacă instanța de recurs dispune în acest sens, consideră că se impune și menținerea suspendării condiționate a pedepsei dispuse prin sentința penală nr.2184/2007 a Judecătoriei Brăila.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că în mod corect instanțele de fond și apel au apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul, deși nu avea permis de conducere, a circulat în data de 31.05.2008, la ora 18.20, oră de maximă circulație în luna mai, pe un traseu destul de, din municipiul B, pe - Strada - - - - - - - - -.
Având în vedere faptul că nu avea deprinderile necesare conducerii unui autoturism, inculpatul a prezentat un pericol concret pentru ordinea publică, acroșând un autoturism parcat regulamentar.
Au fost audiați în cauză martorii care erau prezenți în fața blocului:,. În autoturismul condus de inculpat se mai afla și numita, căreia inculpatul i-a pus viața în pericol.
Inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având anterior o condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt, dispunându-se suspendarea executării acestei pedepse.
Consideră că în mod corect instanțele anterioare au stabilit pericolul social al faptei și au individualizat o pedeapsă al cărei cuantum se află sub minimul prevăzut de lege.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.3 Cod procedură penală, recunoaște și regretă fapta comisă, în condițiile în care a fost motivat de consecințele ce s-ar fi putut produce dacă fierul de călcat s-ar fi aflat cu adevărat în priză. Mașina ii aparținea iar fapta a fost săvârșită la orele 18.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 385/04.03.2009 a Judecătoriei Brăila în baza dispozițiilor art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit "a" Cod penal, art. 74 Cod penal, art. 76 lit "d" Cod penal și art. 80 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă săvârșită la data de 31.05.2008.
În baza dispozițiilor art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2184/2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 10.12.2007 prin neapelare, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză rezultând o pedeapsă totală de 1 an și 2 luni închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit "a" teza a II a și lit. "b" Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit dispozițiilor art. 189-191 Cod penal inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 31.05.2008, la rugămintea prietenei sale, care avea de rezolvat o problemă personală la domiciliul său, inculpatul a condus autoturismul marca Break cu numărul de înmatriculare -, pe drumurile publice din Mun. B, deși nu poseda permis de conducere. La întoarcerea către domiciliul inculpatului, la intersecția - cu dinspre blocurile O1 și O2, datorită nepriceperii în conducere, inculpatul a tamponat un autoturism care era staționa regulamentar, ambele autoturisme fiind avariate.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a conduce la data de 31.05.2008, autoturismul marca Break cu numărul de înmatriculare -, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1/OUG nr.195/2002.
Având în vedere că prin sentința penală nr.2184/2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 10.12.2007, prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată, în temeiul art.81/Cod penal, pe un termen de încercare de 3 ani, s-a reținut că infracțiunea ce face obiectul dosarul de față a fost săvârșită în cursul termenului de încercare, fiind aplicabile astfel disp. art.37 lit.a Cod penal și art.83 Cod penal.
Cu privire la pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpat, instanța a reținut că în cauză, există un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii penale.
Că aplicarea unei pedepse, care date fiind împrejurările cauzei, se impune a fi executată prin privare de libertate, nu constituie în sine o garanție a reeducării inculpatului, date fiind binecunoscutele riscuri ale mediului penitenciar (existând posibilitatea ca inculpatul să intre în contact cu ale persoane condamnate și astfel să nu se realizeze prevenția și reeducarea urmărite), în condițiile în care inculpatul mai primise anterior un avertisment, beneficiind de suspendarea condiționată, nu se poate considera că a înțeles și a conștientizat comportamentul său necorespunzător.
S-a mai reținut că nu este de neglijat nici gravitatea faptei prezente, inculpatul tamponând un alt autoturism, datorită nepriceperii în conducere, creând astfel o situație de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pericol apreciat și prin prisma urmărilor ce s-ar fi putut produce și care ar fi putut consta în vătămarea corporală a pietonilor sau altor persoane aflate în zonă.
În consecință, date fiind în special urmările produse prin fapta inculpatului, precum și cele care s-ar fi putut produce, instanța de fond a apreciat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea instanței de fond pentru motive de netemeinicie.
În motivarea apelului formulat inculpatul a arătat că fapta sa nu întrunește gravitatea unei infracțiuni și solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și în rejudecare să se dispună achitarea în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit1Cod procedură penală în referire la art. 181Cod penal.
Prin decizia penală nr.159/28.08.2009 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul inculpatului pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor adminJ. în cauză, în mod legal instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit "a" Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la fila 24 dosar urmărire penală, rezultă că prin sentința penală nr. 2148/13.11.2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 10.12.2007 prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în modalitatea prevăzută de art. 208 alin. 1 - art.209 alin. 1 lit "a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art.75 lit "c" Cod penal și art. 74-76 Cod penal.
Astfel, în mod corect s-a reținut că la momentul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit "a" Cod penal.
Cu privire la gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că acesta este ridicat, fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol, însă în cauza de față pericolul s-a și realizat, inculpatul tamponând un alt autoturism ce staționa regulamentar.
inculpatului rezultă și din împrejurarea că el a comis această infracțiune în termenul de încercare, de 3 ani, termen stabilit prin sentința penală nr. 2184/13.11.2007 a Judecătoriei Brăila de unde rezultă că nu a înțeles să aibă o anumită conduită pe durata termenului de încercare.
Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei și elementele de individualizare a pedepsei ce țin de persoana inculpatului care este recidivist, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, fiind redusă sub minimul special al pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru netemeinicie.
S-a susținut că posibilitatea lovirii din culpă a unui autoturism parcat regulamentar există în cazul oricărui conducător auto, că inculpatul avea abilitatea de a conduce un autoturism chiar și la momentul săvârșirii faptei deși nu trecuse de proba teoretică a examenului de conducere. La acest moment recurentul-inculpat a susținut proba teoretică a examenului de conducere, promovând acest examen.
S-a mai susținut că instanțele au apreciat în mod greșit că fapta inculpatului poate fi considerată infracțiune deoarece nu eventualitatea este cea care poate conduce la condamnare.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului crezând că prietena sa uitase fierul în priză.
Arată că de la momentul condamnării anterioare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, inculpatul și-a revizuit comportamentul.
Din referatul întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că inculpatul a părăsit anturajul din care făcea parte, muncește, câștigându-și în mod cinstit existența și își continuă studiile.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, desființarea atât a hotărârii instanței de fond cât și a deciziei pronunțate în apel d e Tribunalul Brăila, iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul este întemeiat.
Verificând hotărârea atacată în raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că atât prima instanță cât cea de apel au reținut o situație de fapt corectă bazată pe probele adminJ. în cauză și au dat faptei încadrarea juridică corespunzătoare.
Din analiza probatoriului administrat Curtea constată că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără ca inculpatul să posede permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, există, fiind săvârșită cu vinovăție.
Rămâne însă de constatat dacă sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală, cu referire la pericolul social, în conformitate cu dispozițiile art.17 Cod penal, potrivit cărora infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, fiind singurul temei al răspunderii penale când se constată existența simultană a celor trei trăsături esențiale.
Astfel cum s-a arătat mai sus, fapta există, fiind săvârșită cu vinovăție.
Potrivit dispozițiilor art. 181alin. 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Aceste criterii prevăzute de lege se folosesc împreună pentru a stabili necesitatea ori inutilitatea pedepsei, în raport de stabilirea gradului de pericol social concret al faptei.
Din probele dosarului rezultă că instanțele, datorită insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu au determinat corespunzător gradul de pericol al faptei deduse judecății, ceea ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpatului.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prezintă un pericol social, dar determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.
În speță, cu materialul probator administrat în cauză (procesul-verbal de constatare la fața locului, declarații învinuit, declarațiile martorilor, relații Serviciul Poliției Rutiere) s-a demonstrat că la data de 31.05.2008 în jurul orelor 1730inculpatul, la solicitarea prietenei sale, martora care uitase firul de călcat în priză, a acceptat să o ducă repede la domiciliu, (situat într-o zonă apropiată cu cel al inculpatului) și astfel a condus autoturismul înmatriculat sub nr.Br.69 pe câteva străzi din Municipiul B, pe o distanță relativ mică ( aproximativ 1 Km), fără să posede permis de conducere. La întoarcere către domiciliul său, inculpatul a acroșat ușor un alt autovehicul, staționat pe carosabil, fapt sesizat lucrătorilor de poliție care au constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere, dar că a urmat cursurile școlii de șoferi pentru categoria B în perioada 24.09.2007 - 21.10.2007.
Față de datele care caracterizează fapta, astfel cum au fost reținute mai sus, Curtea constată că pe distanța scurtă parcursă fără să posede permis de conducere, inculpatul nu a pus în pericol securitatea traficului rutier ori pietonal, acroșarea ușoară a altui autovehicul în urma unor manevre pe o stradă îngustă putând să i se întâmple oricărui șofer cu experiență, neputându-se susține că incidentul s-ar fi datorat exclusiv inabilității inculpatului.
Totodată, din probele adminJ. rezultă că la data comiterii faptei inculpatul nu avea nici 20 ani împliniți, venea după o experiență nefastă - decesul tatălui care i-a dezechilibrat viața, prin abandonarea cursurilor unuia dintre cele mai bune licee din oraș, frecventarea unui anturaj certat cu legea, condamnarea pentru săvârșirea unui furt din laboratorul liceului abandonat și două încercări de suicid după condamnare, experiență peste care a trecut cu sprijinul familiei (mamă, bunică, surori), precum și al prietenei sale lângă care și-a găsit echilibrul, continuându-și studiile la seral unde a obținut note peste 8, fiind caracterizat de către cadrele didactice ca având capacitate intelectuală, că prezintă interes și pricepere cu precădere în domeniul matematicii, iar în cursul procesului penal a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta.
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal, constatând că fapta reținută nu reliefează un pericol social concret suficient pentru aoc aracteriza ca infracțiune și că deci faptei îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale și anume pericolul social, teama inculpatului că la domiciliul prietenei sale s-ar fi putut declanșa un incendiu conducând la comiterea faptei deduse judecății.
Reținând așadar că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, faptă care prin conținutul său este lipsită în mod vădit de importanță astfel încât nu poate să atragă condamnarea, Curtea va admite recursul conform dispozițiilor art.38515pct 2 lit.d Cod procedură penală.
Pe cale de consecință hotărârile recurate vor fi casate și în rejudecare în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal Curtea va achita inculpatul pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, iar în baza art.181alin.3 Cod penal și art.91 lit.c Cod penal îi va aplica sancțiunea administrativă a amenzii într-un cuantum prin care să se realizeze scopul educativ și punitiv al sancțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui - și -, născut la data de 06.08.1988 în municipiul B, județul B, cu domiciliul în B,. lor nr.33, - 1, scara B, etaj 3, apartament 33, județul B) împotriva deciziei penale nr.159/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr.385/04.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
Casează decizia penală nr.159/28.08.2009 a Tribunalului Brăila și sentința penală nr.385/04.03.2009 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.1Cod procedură penală coroborat cu art.181Cod penal achită pe inculpatul pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Conform art.91 Cod penal și art.181alin.3 Cod penal aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În baza art.192 pct.1 lit.d Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. / 21.12.2009
Tehnored. / 2 ex.722.12.2009
: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
