Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 26516/3/2009
1487/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 204/
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - și inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - inculpat G personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10543, emisă de Baroul București - Cabinet individual și intimatul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat ales,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat G având cuvântul, declară că își menține declarațiile date și că, nu mai are nimic de adăugat.
Intimatul - inculpat având cuvântul, arată că nu mai are nimic de declarat, față de declarațiile date până în prezent.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și arestarea inculpatului, având în vedere că, din probele existente la dosar, rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, iar lăsarea acestuia în libertate reprezintă un pericol public.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere 6 copii minori, lăsarea acestuia în libertate nu ar fi un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că, la dosar nu sunt probe sau indicii, din care să rezulte că acesta se face vinovat de comiterea vre-unei infracțiuni.
Apărătorul recurentului - inculpat G având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și lăsarea în libertate a inculpatului, considerând că, nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar urmărirea penală se poate efectua cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere atitudinea avută de acesta.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.
Recurentul - inculpat G având cuvântul, declară că, recunoaște și regretă fapta comisă.
Intimatul - inculpat având cuvântul, arată că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său, considerându-se nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive, formulată de MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial București.
În baza art. 149/1 C.P.P. art. 143.C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. a dispus arestarea preventivă a inculpatului G zis "" (fiul lui și, născut la data de 01.12.1972, în B,
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2009, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpaților și G.
În susținerea propunerii, s-a arătat că față de inculpatul s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, iar față de inculpatul G s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, în vedere consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
În fapt, s-a reținut că la data de 18.06.2009, inculpatul Gav ândut martorului denunțător 2 doze, în cantitate de 0,18 grame de heroină în schimbul sumei de 100 de lei;pusă la dispoziție de organele de poliție, fiind găsite de asemenea pe un teren situat în zona lacului cantitateade3,38 grame de heroină, deținută de cei doi inculpați în scopul vânzării.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, judecătorul a apreciat că la dosarul cauzei există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Astfel, din procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu rezultă prezența inculpatului la locul tranzacției. De altfel, din declarația martorului denunțător a rezultat că după ce i-a dat suma de bani inculpatului G, acesta s-a îndepărtat, iar inculpatul s-a apropiat de inculpatul G, fără însă să rezulte dacă acesta i-a înmânat dozele sau dacă au discutat ceva în legătură cuvânzarea.drogurilor.
Prezența urmelor de fluorescent pe mâinile inculpatului indică fără dubiu faptul că acesta a luat suma de bani, marcată anterior de organele de poliție (neputând fi reținute "explicațiile" date în declarația dată în fața instanței). De asemenea, declarația martorului denunțător în sensul că a cumpărat droguri de la inculpatul în alte ocazii, sau aspectele relevate în declarația inculpatului G din fața procurorului, în sensul că inculpatul este cel care îl aproviziona cu droguri, sunt fără îndoială indicii în sensul săvârșirii de acesta din urmă a infracțiunii de droguri de mare risc, fără însă ca acestea să poată fi apreciate drept temeinice, în sensul art. 681.C.P.P. pentru a justifica îndeplinirea condiției prev. de art. 143.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și inculpatul G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat casarea încheierii de ședință atacate și arestarea inculpatului, având în vedere că din probele existente la dosar rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol public.
Inculpatul Ga solicitat casarea încheierii recurate și lăsarea sa în libertate, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar urmărirea penală se poate efectua cu el în stare de libertate, având în vedere atitudinea sa procesuală.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Cu referire la recursul declarat de inculpatul G
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există, corespunzător, vreunul din cazurile arătate la literele a-
În speță, probele administrate până în prezent (declarațiile martorului denunțător, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșele foto, raportul de constatare tehnico științifică efectuat în cauză) susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul Gas ăvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală, cum corect a reținut judecătorul fondului. De altfel, recurentul inculpat nici nu a înțeles să conteste aceste aspecte, câtă vreme a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii pentru care este cercetat.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală (în raport de care MINISTERUL PUBLICa solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului), acesta prevede două condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este evident respectată în cauză, câtă vreme atât infracțiunea prev. de art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000, cât și infracțiunea prev. de art.4 alin.1,2 din aceeași lege sunt pedepsite cu închisoarea mai mare decât cuantumul obligatoriu, de 4 ani.
Referitor la cea de-a doua condiție, Curtea constată că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat unele criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere mai multe aspecte, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamenta în mod singular măsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Or, faptele ce i se impută inculpatului (trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu) prezintă o gravitate deosebită, afectând în mod grav și direct sănătatea publică. Pe de altă parte, faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală (în sarcina sa fiind reținută starea de recidivă postexecutorie), denotă o periculozitate sporită a acestuia, căci în lipsa unei înțelegeri minime a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, există oricând riscul săvârșirii altor asemenea fapte. În acest context, există probe că cercetarea inculpatului în stare de libertate este de natură să în mod efectiv ordinea publică.
Pe de altă parte, alegerea măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică și prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală, în raport de scopul măsurii preventive (astfel cum este definit de art.136 alin.1 Cod procedură penală), dar și de celelalte criterii mai sus analizate (gradul de pericol social concret al infracțiunii imputate inculpatului, datele ce caracterizează persoana inculpatului).
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București
Așa cum s-a arătat mai sus, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale, este necesar să fie îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală privind existența unor probe sau indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii cercetate.
În speță, așa cum corect a constatat judecătorul fondului, există unele indicii cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, indicii ce rezultă din prezența pe mâinile sale a prafului fluorescent cu care au fost marcate bancnotele folosite la realizarea flagrantului, din conținutul declarațiilor date de coinculpatul G în fața procurorului, dar și din declarațiile date de denunțător.
Totuși, aceste indicii nu pot susține presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, nefiind așadar întrunite cerințele art.68/1 Cod procedură penală ("suntindicii temeiniceatunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta").
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu rezultă implicarea directă a inculpatului în tranzacția încriminată, ci doar faptul că, la un moment dat, coinculpatul G s-a apropiat de el, fără însă a reieși că acest lucru are vreo legătură cu respectiva tranzacție. Cât privește prezența pe mâinile inculpatului a prafului cu care fuseseră capcanați banii, aceasta nu demonstrează decât faptul că inculpatul s-a aflat în posesia sumei, nu însă și împrejurările ce au determinat acest lucru.
Cât privește declarațiile martorului denunțător, potrivit cărora acesta a mai cumpărat droguri de la inculpatulîn alte ocazii, acestea vizează împrejurărianterioarefaptelor cercetate în prezenta cauză, fapte constând punctual în vânzarea și deținerea în vederea vânzării fără drept de droguri de mare risc la data de 18.06.2009.
La rândul său, coinculpatul G, audiat fiind de către judecător, a revenit asupra declarațiilor date în fața procurorului, potrivit cărora inculpatul este cel care îl aproviziona cu droguri.
În acest context, Curtea constată că judecătorul fondului a apreciat în mod just, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat până în prezent, că în cauză există unele indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, indicii care însă nu au caracterul de temeinicie impus de dispozițiile art.68/1 Cod procedură penală rap. la art.143 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va espinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul G.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe recurentul inculpat G la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat G la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
